Maria Teișanu, actriță: „Trecutul n-o să mai fie niciodată. Dar viitorul, da”
https://www.ziarulmetropolis.ro/maria-teisanu-actrita-trecutul-n-o-sa-mai-fie-niciodata-dar-viitorul-da/

INTERVIU Ziarul Metropolis continuă să vă prezinte tânăra generaţie de actori din România. Maria Teişanu este încă masterandă în actorie la Cluj-Napoca, dar joacă deja în mai multe teatre din ţară.

Un articol de Andrei Crăciun|21 decembrie 2018

DRUM. Maria Teișanu, actriță. De unde vine Maria și unde vrea ea să se îndrepte? Să privim un pic în urmă către devenirea sa. Cum s-a format acrița de astăzi?

Vin din Suceava și mă îndrept către acolo unde viața, dacă e drăguță cu mine, mă va duce să fac ceea ce e bine. M-am format ca actriță la Facultatea de Teatru și Film, UBB, Cluj-Napoca unde am terminat în 2017, iar în prezent sunt la master tot acolo.,

SPECTACOLE. Să mergem și mai departe. În ce spectacole joci, unde să vină publicul spectator să o vadă pe Maria apetitul odată deschis de citirea interviului?
Publicul mă poate vedea în spectacolul Avioane de hârtie, făcut cu colegii mei de generație, în regia lui Norbert Boda, tot coleg de generație, spectacol pe care îl jucăm la Fabrica de Pensule din Cluj; la Teatrul Evreiesc de Stat în spectacolul La ordin, Führer! în regia lui Mihai Măniuțiu. Am mai colaborat relativ recent cu Teatrul de Stat din Constanța și cu Teatrul Municipal Matei Vișniec din Suceava, dar fără vreo continuitate. Pentru iarna asta pregătim un spectacol care va avea premiera la spațiul foarte drăguț și independent, Reactor de creație și experiment din Cluj-Napoca.

FILM. Carieră internațională, filme de cinema, seriale de televiziune – cum stăm cu consacrarea în lumea video?

Nu prea stăm.

ROMÂNIA. Ce relație are Maria cu țara noastră? Se simte bine aici, îi place, vrea să emigreze și să nu mai audă de noi niciodată? Cum vede ea viitorul României? Și mergând și mai departe, cu lumea cum stăm – ne îndreptăm într-o direcție greșită? 

Nu aș vrea să emigrez, nu. Se întâmplă prea des să fiu o străină chiar și aici, în țara unde am crescut și care m-a format (mulțumitor, zic eu). Îmi doresc să cunosc lumea, străinătatea, culturi și mentalități diferite în speranța că îmi voi deschide mintea, dar să mă întorc. Pentru că îmi place țara mea, îmi place cine sunt datorită țării în care m-am născut și sper să o pot ajuta. Cine sunt eu să răspund încotro se îndreaptă lumea? Înspre rău și înspre bine în același timp, poate, deoarece e un echilibru. Nu?

IMPLICARE. Implicare civică, cetățenească. Votează Maria? Protestează? Se implică în viața cetății? Cum și de ce? 
Am ieșit la proteste, da. Am votat, dar nu atunci când a trebuit și mi-am dat seama prea târziu de asta. Lucrez la implicarea în viața din jurul meu, adică lucrez la a-mi da seama cum pot să o fac, mai mult decât ca artist, sau la un nivel mai profund și mai mare. Am niște vise. O să știi când reușesc, promit.

„La ordin, Führer!”, în regia lui Mihai Măniuțiu

IDOLI. Are Maria idoli? Către cine se îndreaptă privirile admirative ale actriței? Ca cine voia să fie atunci când era mică?

Când eram mică, cel mai mult mă fascina mama, în adolescență s-a creat sistemul ăsta de idoli specific vârstei, care ulterior s-a transformat în perioade mai lungi sau mai scurte în care ceva sau cineva mă inspiră, avându-l ca reper atât în creație, cât și în viața zilnică. Se schimbă des, foarte des, câteodată sunt mai multe surse deodată, alteori niciuna. E distractiv.

NOUA GENERAȚIE. Ce tineri ne recomanzi din lumea noastră artistică, să-i promovăm în site-ul nostru, să vadă cetățeanul că nu mai avem noi actorii de altădată, dar îi avem pe cei de acum, ceea ce nu e tocmai puțin lucru? Cuvânt de încheiere, povață pentru cei care vin din urmă, de ce nu?

Cea mai apropiată recomandare sunt colegii mei de generație, apoi cei dinaintea lor, apoi cei de după noi și cei de după după noi și cei de dinaintea dinaintea noastră. Îmi ceri mult să-ți spun atâtea nume, pentru că sunt într-adevăr mulți, mulți atât de buni și frumoși, dăruiți și darnici, înzestrați și luminoși, de la care ai de învățat foarte multe. Nu e deloc puțin lucru că ne avem pe noi. E bine să ne știm rădăcinile și ignoranța pur și simplu nu e o variantă pentru cineva care se consideră artist, dar prezentul e acum – dacă ne gândim, a și trecut. Ancorarea în trecut, în melancolii, în n-o să mai fie niciodată cineva ca… este pur și simplu inutilă. Normal, trecutul n-o să mai fie niciodată. Dar viitorul da. Iar el este exact așa cum îl facem, cum îl facem, nu cum ne gândim la el. Eu cred că la finalul zilei totul va fi bine.

E bine să ne știm rădăcinile și ignoranța pur și simplu nu e o variantă pentru cineva care se consideră artist, dar prezentul e acum – dacă ne gândim, a și trecut. Ancorarea în trecut, în melancolii, în n-o să mai fie niciodată cineva ca… este pur și simplu inutilă. (Maria Teișanu, actriță)

Foto: Andrei Gîndac



10
/12
/17

Anda Saltelechi a primit în acest an cele mai multe premii de interpretare feminină la diverse festivaluri importante din România, pentru rolul Francesca din one-woman show-ul „Pe jumătate cântec” de Crista Bilciu, care semnează și regia spectacolului.

03
/12
/17

ANCHETĂ Vă prezentăm cinci dintre cei mai promiţători tineri regizori români de film ai momentului. Nu au debutat încă în lungmetraj, dar sunt şanse mari - scurtmetrajele lor stau deja mărturie - să tot auzim de ei în anii următori: Octav Chelaru, Ana-Maria Comănescu, Ruxandra Ghiţescu, Roxana Stroe şi Andrei Tănase.

28
/10
/17

Dan Puric vorbeşte despre: România, situaţia profesională a actorului de teatru şi de pantomimă român, valoarea în România, teatrul si regimul politic totalitar, identitatea culturală a Europei de Est după 1989, într-un interviu publicat în cartea „Românii secolului XXI“, de Rhea Cristina.

10
/10
/17

INTERVIU Andi Vasluianu și-a petrecut copilăria în Teatrul Nottara, unde bunicul său era regizor. Astăzi îl vedem pe scena aceluiași teatru, dar mai ales ne-am obișnuit să-l vedem în filme. Cel mai nou dintre acestea este „Breaking News”, în regia Iuliei Rugină, film pe care îl găsiți în aceste zile în cinematografe și de la care pornește și discuția de față.

01
/10
/17

REPORTAJ „Linişte! Motor! Se filmează!” – o după-amiază pe platoul de filmare la „Moromeţii 2”, pe care regizorul Stere Gulea îl realizează în aceste zile chiar în satul Talpa şi în legendara casă folosită în clasicul film de acum trei decenii.

27
/09
/17

INTERVIU Oana Răsuceanu și Asociația Culturală Control N invită liceenii să-și danseze poveștile, între 9 și 15 octombrie, în cadrul atelierului de dans contemporan pentru adolescenți Dance Yourself. Iată despre ce e vorba!

22
/09
/17

INTERVIU Născut în 1977, la Piatra Neamț, regizorul Daniel Sandu alegea să studieze în adolescență la Seminarul Teologic „Sfântu Gheorghe” din Roman, experiență care avea să inspire primul său lungmetraj – „Un pas în urma serafimilor”, care intră astăzi în cinematografe.