Maria Teișanu, actriță: „Trecutul n-o să mai fie niciodată. Dar viitorul, da”
https://www.ziarulmetropolis.ro/maria-teisanu-actrita-trecutul-n-o-sa-mai-fie-niciodata-dar-viitorul-da/

INTERVIU Ziarul Metropolis continuă să vă prezinte tânăra generaţie de actori din România. Maria Teişanu este încă masterandă în actorie la Cluj-Napoca, dar joacă deja în mai multe teatre din ţară.

Un articol de Andrei Crăciun|21 decembrie 2018

DRUM. Maria Teișanu, actriță. De unde vine Maria și unde vrea ea să se îndrepte? Să privim un pic în urmă către devenirea sa. Cum s-a format acrița de astăzi?

Vin din Suceava și mă îndrept către acolo unde viața, dacă e drăguță cu mine, mă va duce să fac ceea ce e bine. M-am format ca actriță la Facultatea de Teatru și Film, UBB, Cluj-Napoca unde am terminat în 2017, iar în prezent sunt la master tot acolo.,

SPECTACOLE. Să mergem și mai departe. În ce spectacole joci, unde să vină publicul spectator să o vadă pe Maria apetitul odată deschis de citirea interviului?
Publicul mă poate vedea în spectacolul Avioane de hârtie, făcut cu colegii mei de generație, în regia lui Norbert Boda, tot coleg de generație, spectacol pe care îl jucăm la Fabrica de Pensule din Cluj; la Teatrul Evreiesc de Stat în spectacolul La ordin, Führer! în regia lui Mihai Măniuțiu. Am mai colaborat relativ recent cu Teatrul de Stat din Constanța și cu Teatrul Municipal Matei Vișniec din Suceava, dar fără vreo continuitate. Pentru iarna asta pregătim un spectacol care va avea premiera la spațiul foarte drăguț și independent, Reactor de creație și experiment din Cluj-Napoca.

FILM. Carieră internațională, filme de cinema, seriale de televiziune – cum stăm cu consacrarea în lumea video?

Nu prea stăm.

ROMÂNIA. Ce relație are Maria cu țara noastră? Se simte bine aici, îi place, vrea să emigreze și să nu mai audă de noi niciodată? Cum vede ea viitorul României? Și mergând și mai departe, cu lumea cum stăm – ne îndreptăm într-o direcție greșită? 

Nu aș vrea să emigrez, nu. Se întâmplă prea des să fiu o străină chiar și aici, în țara unde am crescut și care m-a format (mulțumitor, zic eu). Îmi doresc să cunosc lumea, străinătatea, culturi și mentalități diferite în speranța că îmi voi deschide mintea, dar să mă întorc. Pentru că îmi place țara mea, îmi place cine sunt datorită țării în care m-am născut și sper să o pot ajuta. Cine sunt eu să răspund încotro se îndreaptă lumea? Înspre rău și înspre bine în același timp, poate, deoarece e un echilibru. Nu?

IMPLICARE. Implicare civică, cetățenească. Votează Maria? Protestează? Se implică în viața cetății? Cum și de ce? 
Am ieșit la proteste, da. Am votat, dar nu atunci când a trebuit și mi-am dat seama prea târziu de asta. Lucrez la implicarea în viața din jurul meu, adică lucrez la a-mi da seama cum pot să o fac, mai mult decât ca artist, sau la un nivel mai profund și mai mare. Am niște vise. O să știi când reușesc, promit.

„La ordin, Führer!”, în regia lui Mihai Măniuțiu

IDOLI. Are Maria idoli? Către cine se îndreaptă privirile admirative ale actriței? Ca cine voia să fie atunci când era mică?

Când eram mică, cel mai mult mă fascina mama, în adolescență s-a creat sistemul ăsta de idoli specific vârstei, care ulterior s-a transformat în perioade mai lungi sau mai scurte în care ceva sau cineva mă inspiră, avându-l ca reper atât în creație, cât și în viața zilnică. Se schimbă des, foarte des, câteodată sunt mai multe surse deodată, alteori niciuna. E distractiv.

NOUA GENERAȚIE. Ce tineri ne recomanzi din lumea noastră artistică, să-i promovăm în site-ul nostru, să vadă cetățeanul că nu mai avem noi actorii de altădată, dar îi avem pe cei de acum, ceea ce nu e tocmai puțin lucru? Cuvânt de încheiere, povață pentru cei care vin din urmă, de ce nu?

Cea mai apropiată recomandare sunt colegii mei de generație, apoi cei dinaintea lor, apoi cei de după noi și cei de după după noi și cei de dinaintea dinaintea noastră. Îmi ceri mult să-ți spun atâtea nume, pentru că sunt într-adevăr mulți, mulți atât de buni și frumoși, dăruiți și darnici, înzestrați și luminoși, de la care ai de învățat foarte multe. Nu e deloc puțin lucru că ne avem pe noi. E bine să ne știm rădăcinile și ignoranța pur și simplu nu e o variantă pentru cineva care se consideră artist, dar prezentul e acum – dacă ne gândim, a și trecut. Ancorarea în trecut, în melancolii, în n-o să mai fie niciodată cineva ca… este pur și simplu inutilă. Normal, trecutul n-o să mai fie niciodată. Dar viitorul da. Iar el este exact așa cum îl facem, cum îl facem, nu cum ne gândim la el. Eu cred că la finalul zilei totul va fi bine.

E bine să ne știm rădăcinile și ignoranța pur și simplu nu e o variantă pentru cineva care se consideră artist, dar prezentul e acum – dacă ne gândim, a și trecut. Ancorarea în trecut, în melancolii, în n-o să mai fie niciodată cineva ca… este pur și simplu inutilă. (Maria Teișanu, actriță)

Foto: Andrei Gîndac



25
/06
/15

Eseistul George Banu, profesor onorific al Departamentului de Studii Teatrale din cadrul Universităţii Sorbonne Nouvelle – Paris 3, a participat şi anul acesta la Festivalul Internaţional de Teatru de la Sibiu, recent încheiat: a coordonat întâlniri, a moderat conferinţe, a dialogat cu personalităţi ale teatrului mondial, a văzut spectacole.

14
/06
/15

Actor la Naționalul bucureștean, Liviu Lucaci regizează zilele acestea spectacolul “Cum se cuceresc femeile”, după un text de Woody Allen, care va avea premiera la toamnă, la Teatrul Metropolis.

12
/06
/15

FEST-FDR se află la a douăzecea ediţie. De fapt, în această formulă este doar la a treia. Festivalul Dramaturgiei Româneşti (FDR) este partea de tradiţie din proiect. Acesteia i s-a adăugat în 2012 partea dedicată artelor spectacolului (FEST). Aşa s-a ajuns la FEST-FDR. Sufletul întregului demers este Ada Lupu Hausvater, directoarea Teatrului Naţional „Mihai Eminescu” din Timişoara.

07
/06
/15

NOUA GENERAȚIE DE ARTIȘTI Letiția Vlădescu (27 de ani). O știți din “Peretele”, musicalul de la Teatrul Metropolis. Letiția provine dintr-o familie de muzicieni și până să dea la Teatru a studiat vioara. Sora ei este pianista Cezara-Lucia Vlădescu. În prezent, pe Letiția o mai puteți vedea și la Teatrul Mignon, dar și la Operetă.

27
/05
/15

NOUA GENERAȚIE DE ARTIȘTI Alexandru Unguru a fost cercetător universitar, are un doctorat în arta actorului și joacă la Teatrul Odeon din Bucureşti.  În ultimul an, a scris nouă piese pe care le-a montat în teatrul independent. “De veghe în lanul de ocară”,  „Akasă”, “Declick”,  „Köln”, „Ka-chiiing!”, “Doi și un Tulnik” sunt câteva dintre ele.

20
/05
/15

Unele veri petrecute în Vama Veche rămân în istorie ca adevărate tripuri inițiatice - se întâmplă povești pe care n-ai cum să le uiți, întâlnești oameni care-ți modifică cursul vieții, asculți muzici care te vor bântui în timp. “Talk to the Bomb” este povestea unui triunghi amoros născut pe plaja din Vama Veche în vara lui 2001, este dramatizarea uneia din miile de povești de dragoste care au început acolo, pe nisipul din Vamă.