Mariana Mihuț și Victor Rebengiuc își citesc scrisori de dragoste
https://www.ziarulmetropolis.ro/mariana-mihut-si-victor-rebengiuc-isi-citesc-scrisori-de-dragoste/

„Scrisori de dragoste” în Bucureştiul anului 2017. „Scrisori de dragoste” între doi actori care au scris o parte importantă din istoria ultimei jumătăţi de secol. Pur şi simplu, „scrisori de dragoste”…

Un articol de Monica Andronescu|26 aprilie 2017

„Mi-a făcut plăcere să (re)descopăr că am iubit şi iubesc cu aceeaşi intensitate ca în tinereţe şi că îmi face foarte mare plăcere să-mi aduc aminte de asemenea sentimente minunate. Dar nu vreau să intru prea mult în acest subiect, pentru că tinerii vor zâmbi şi vor gândi: „Ia uite, ne încalcă teritoriul”. Dar eu cred că toţi avem nevoie să ne aducem aminte că suntem capabili de iubire. Trăim într-o lume în care nu prea mai ştim să iubim şi e mare păcat, pentru că asta, de fapt, îţi dă puterea de a trăi, de a suporta lucrurile cenuşii şi urâte.” Sunt cuvintele pe care mi le-a spus Mariana Mihuț, într-un interviu, în urmă cu ceva vreme, perfect valabile și astăzi, când s-a reîntors pe scenă, într-un spectacol pus în scenă de Mircea Cornișteanu, la Teatrelli, alături de Victor Rebengiuc. Celebrele „Scrisori de dragoste” ale lui A.R. Gurney…

De o simplitate curajoasă, anacronică, spectacolul îi aduce în fața publicului din această săliță din Piața Lahovary pe cei doi mari actori, într-o superbă poveste de dragoste netrăită, care se construiește simplu din cuvinte, din rânduri, întregi, din bucăți de hârtie scrisă de-a lungul unei vieți și trimise dintr-o parte în alta a lumii. Așezați la două mese, fiecare în universul lui, Melissa și Andrew își refac traseul existenței citind scrisori. Atât. Și cele două vieți trăite paralel se întâlnesc acolo, în fața publicului care-și soarbe încet cafeaua la măsuțele din Teatrelli, și se recompun într-un fel de hologramă scoasă din timp și din spațiu, un fel de timp și spațiu paralele, în care iubirea lor se materializează dureros, într-un amestec de umor amar și regrete aproape niciodată rostite până la capăt.

Scrisori-de-dragoste-9Un cuplu care a străbătut decenii întregi împreună, care a străbătut epoci care s-au schimbat, un cuplu care parcă acum câteva clipe – exact ca pe scenă – își trăia primăvara într-un București sub comunism, în care, însă, castanii înfloreau la fel, Mariana Mihuț și Victor Rebengiuc reprezintă astăzi poate cea mai puternică întâlnire a două destine artistice majore, care ard la fel de intens de câte ori urcă pe scenă, care fac ca aerul dintr-o sală de teatru, orice sală de teatru să devină incandescent. Iar întâlnirea lor pe scenă în „Scrisori de dragoste” e o frumoasă întâmplare, care, într-un secol obsedat de tehnologie, e dovada vie că, în ultimă instanță, teatrul este energie vie și emoție pură.

Cunoașteți povestea din „Scrisori de dragoste”? I-a tentat de-a lungul timpului pe mulți mari actori ai lumii și s-a jucat cu mare succes pe Broadway. De fapt, e o poveste care se țese printre rânduri, în timp real. E un „dialog” de o viață, un dialog care începe în primii ani ai copilăriei, atunci când scrisul de-abia se descifrează, și se încheie târziu, la final, atunci când totul a fost trăit și totul a rămas de trăit. Melissa și Andrew, fără să fie niciodată împreună, de fapt trăiesc împreună mai mult decât fiecare dintre ei separat, cu familiile lor. Străbat ani și povești de la distanță, ea, un copil bogat, dar lipsit de căldura și normalitatea unei familii, el, un copil sărac, dar ambițios, care ajunge în vârful piramidei.

Scrisori-de-dragoste-15De la primele scrisorele, schimbate de doi copii care se invită la petrecerea de ziua de naștere, Mariana Mihuț și Victor Rebengiuc întorc o clepsidră care-i aruncă înapoi în vârtejul timpului, într-o copilărie pe care, fiecare de la masa lui, o recreează magic, lăsând să se ghicească în ei ceva din adulții care vor deveni. Străbat împreună lumea și timpul, împreună și aproape mereu la distanță, străbat crize existențiale, se ceartă, se împacă, se ajută, se pândesc, se urăsc și în permanență se iubesc din spatele perdelei de cuvinte care nu-i lasă să se apropie și care-i ține, totuși, mai aproape decât orice cămin.

E foarte multă tristețe și e mult umor în felul cum Mariana Mihuț și Victor Rebengiuc în construiesc pe Melissa și Andrew. Și în fiecare replică, în fiecare inflexiune se simte parcă ascunsă cu tandrețe o fărâmă din propria lor poveste de dragoste…

18
/09
/20

Nu e un admirator al comunicării intense din vremea noastră, care culminează cu incomunicarea și explică dezamăgit că în era corectitudinii politice, pentru că suntem atacați, orice am spune, sfârșim prin a nu mai spune nimic. Jeremy Irons s-a născut pe 19 septembrie 1948.

06
/09
/20

Pe rafturile lor găsim mai mereu câte o tentație. Fizice sau online, librăriile ne tentează cu ceva tot timpul. Deși 2020 nu este un an ca oricare altul, criza sanitară provocând schimbări în viața noastră cotidiană, editurile din România tot au reușit să le ofere cititorilor cărți care merită toată atenția.

30
/08
/20

Dacă întrebi pe cineva pe stradă, în mijlocul Bucureștiului, nu a auzit nimeni de ea, chiar dacă stă la câteva minute distanță. Pe stradă, nimic nu îi semnalează prezența până nu ajungi în dreptul numărului 22, unde nimic nu s-a schimbat de mult.

16
/08
/20

De la Rafael la Picasso, istoria artei este și istoria tablourilor dispărute, din întâmplare sau în urma unui plan bine pus la punct. Muzeele pe care le vizităm astăzi ar fi putut fi mai bogate, fără îndoială. Dar tablourile, ca și cărțile, au viața lor secretă și uneori se fac nevăzute, fără să se mai arate.

05
/08
/20

Între 31 iulie și 2 august, NO.MAD Talks a organizat în satul Ciocanu din județul Argeș primul eveniment offline de după ieșirea din starea de urgență – NO.MAD Outdoor Camp, o tabără de trei zile dedicată atât freelancerilor, cât și antreprenorilor, soloprenorilor și, în general, celor care își doresc să fie creativi și eficienți.

31
/07
/20

În seara de 4 august 1984, Richard Burton s-a dus la culcare pentru ultima dată. Nu s-a mai trezit niciodată. Cauza morții: hemoragie cerebrală. Peste câteva zile a fost înmormântat în cimitirul din Celigny (Geneva), îmbrăcat în costum roșu galez și împreună cu un volum de poezie de Dylan Thomas.

11
/05
/20

Proiectul „Dăruiește ziua ta”, încearcă să rescrie povestea din care facem cu toții parte. Mai mulţi scriitori s-au alăturat demersului și au împărtășit povești ce nu aveau mereu cel mai frumos final, dar și-au provocat cititorii să rescrie povestea și să transforme finalul într-unul fericit și plin de curaj.

Pagina 1 din 1412345...10...Ultima »