„Mariţa”. Tatăl şi fiii
https://www.ziarulmetropolis.ro/marita-tatal-si-fiii/

CRONICĂ DE FILM Intrat în cinematografe de 1 decembrie, „Mariţa”, de Cristi Iftime, este cel mai reuşit debut românesc lansat în 2017 în săli. Un film despre stările şi emoţiile pe care le declanşează atmosfera unică dintr-o familie, fie una chiar şi destrămată şi reunită doar pentru o seară de Crăciun.

Un articol de Ionuţ Mareş|1 Decembrie 2017

Într-una din cele mai reuşite secvenţe din „Mariţa”, foarte aproape de final, camera de filmat este plasată la marginea unei şosele, între trei maşini parcate. În dreapta, în afara cadrului, sunt cele două maşini noi cu care se pregătesc să plece cei trei fii (jucaţi de Alexandru Potocean, Bogdan Dumitrache şi Andrei Huţuleac), iar în stânga, Dacia albă şi veche (numită, afectiv, Mariţa) a tatălui colecţionar de timbre (Adrian Titieni, într-unul din cele mai bune din numeroasele sale roluri).

De pe aleea care dă în şosea şi care duce spre vila închiriată unde familia destrămată a petrecut împreună o seară şi o noapte din preajma Crăciunului, vine mama (Ana Ciontea, excelentă), care, în loc să se îndrepte spre maşina unuia dintre fii (aşa cum stabiliseră cu toţii că vor pleca), o ia, încet, spre Dacia fostului soţ.

Este un gag spectaculos, pur cinematografic: la început iese în evidenţă comicul situaţiei – mama e strigată de fiul cel mare (pe care nu îl vedem, ci doar îi auzim vocea din afara cadrului), îşi dă seama de greşeală, aşa că face cale întoarsă, uşor stânjenită.

Imediat însă secvenţa induce o emoţie puternică – gestul involuntar al mamei traduce, de fapt, subconştientul: pe de o parte, e un reflex exersat în atâţia ani de căsnicie care nu se uită uşor şi, pe de altă parte, sugerează un regret şi o potenţială dorinţă impulsivă de reunire, alimentată de atmosfera calmă de la cina din seara precedentă (prelungită în noapte cu o „băută” între tată şi fii).

„Mariţa”, regizat de Cristi Iftime pe un scenariu scris împreună cu Anca Buja, e plin de astfel de mici gesturi care poartă cu ele şi o nostalgie foarte subtilă, abia exprimată şi mai mult sugerată, a personajelor după un trecut în care erau împreună: în cazul celor trei fii (cel mai mare, jucat de Dumitrache, e căsătorit şi are la rândul lui un băiat), după copilăria iremediabil pierdută, iar în cazul părinţilor – după fosta căsnicie (una, însă, deloc idilică, aşa cum lasă de înţeles comportamentul şi povestirile, pe alocuri deşucheat-exagerate, ale tatălui).

De pildă, în seara reîntâlnirii, personajul lui Potocean ia o pauză de la discuţiile din familie de la masă şi se întinde pe o canapea în salon, iar camera de filmat îi urmăreşte cu discreţie mişcarea, rămânând mai multe secunde asupra sa, înainte de a-l părăsi şi a reveni la restul personajelor.

Gestul firesc al căutării unui scurt răgaz de odihnă după un drum obositor cu maşina, iarna, în vechea Dacie a familiei, alături de tatăl pe care nu l-a mai văzut de mult şi care i-a tot povestit, hâtru-lăudăros, de aventurile sale cu femei de după (dar chiar şi de dinainte de) divorţ, înseamnă, aici, mai mult.

Este sugerarea unei alte dorinţe refulate, aceea de a regăsi ceva din posibila căldura familială de altădată, şi face racordul cu prima secvenţă a filmului, în care tânărul jucat de Potocean avusese o ceartă cu iubita (Nicoleta Hâncu), motiv pentru care şi petrec Crăciunul separat, fiecare cu propria familie. După două războaie emoţionale – unul cu iubita şi altul cu tatăl -, el caută un moment de linişte, a cărui punere în scenă accentuează, însă, sentimentul de singurătate.

Această ceartă de cuplu de la început – filmată într-un lung şi intens plan-secvenţă şi într-un cadru în care personajele sunt văzute, într-un mic dormitor, printr-o uşă deschisă, ceea ce contribuie la extraordinara acumulare a tensiunii – şi discutaţia de la telefon de la final pe care acelaşi personaj jucat de Potocean o are, pe drumul de întoarcere, cu iubita sa, ca semnal al reinstalării în rutina unei relaţii nu foarte fericite dar acceptate ca atare, nuanţează, în ochii spectatorului, reproşurile pe care tânărul le face tatălui: viaţa e mai complicată şi nu e atât de uşor să îi judecăm pe cei din jur, şi cu atât mai puţin pe părinţi (la masa de familie, fiul cel mare are de asemenea mici înţepături cu soţia – nici relaţia lor nu pare strălucită).

Sigur, se poate reproşa că simbolul unei Dacii vechi, folosită pentru a sugera ancorarea tatălui (şi a celorlalte personaje) în trecut, este uşor uzat şi chiar facil (la fel ca pasiunea protagonistului lui Titieni de a colecţiona timbre). Însă Iftime reuşeşte să transforme acest clişeu într-o realitate: felul în care e construit personajul, cu ale sale poveşti simpatic-extravagante şi prin plasarea sa într-un mic oraş de provincie, face ca acest artificiu de scenariu să devină credibil dramaturgic.

„Mariţa” se bazează într-o mare măsură pe reuşita jocurilor actoriceşti şi a dialogurilor: este un film în care se vorbeşte (şi, ca o contragreutate la gravitatea situaţiei unei familii destrămate şi pentru a fugi de adevăruri greu de spus, se râde) foarte mult, şi tocmai de aceea scurtele momente de tăcere au un impact emoţional mai mare.

Această naturaleţe a interpretărilor şi a replicilor este, bineînţeles, meritul lui Iftime, care, în plus, are curajul de a folosi unul din cele mai des întâlnite instrumente din Noul Cinema Românesc post-2000 – planul-secvenţă.

„Mariţa” este construit din lungi planuri-secvenţă, fără ca această alegere regizorală să fie gratuită sau semnalul unei lipse de inventivitate: ea permite spectatorului să petreacă mai mult timp cu personajele, să se apropie de ele, să le observe comportamentul în continuitatea gesturilor fireşti, familiare, şi felul de a fi. O astfel de abordare lasă timp pentru ca trecutul să invadeze – discret, dar la vedere – prezentul, confruntându-l, într-un inteligent amestec între două perioade din viaţa personajelor. De aici şi nostalgia ce străbate acest debut încurajator, care arată că estetica realistă a Noului Cinema Românesc are încă resurse, deşi mulţi i-ar dori (sau îi prevăd) sfârşitul.

„Mariţa” nu se mulţumeşte să surprindă doar evenimente din lumea exterioară, ci le dublează pe acestea cu evenimente din lumea interioară a personajelor: memorie depozitată în poveştile pe care le spun personajele, în gesturile lor reflexe. M-a interesat ca aceste momente de declic, de plonjare înspre trecut să se deplieze cât se poate de firesc din prezent şi după aceea să se disipeze în acelaşi prezent. De aceea am folosit cadre secvenţă – Cristi Iftime (într-o declaraţie pentru Ziarul Metropolis)

 

18
/02
/18

Freealize anunță că în această primăvară va distribui în cinematografe două filme pentru copii: PE ROȚI (Brazilia), filmul de debut al brazilianului Mauro D’Addio, din 2 martie și animația AVENTURI FĂRĂ PERECHE (Cehia), regizată de Galina Miklinova, care va avea premiera în cinematografele din România în 27 aprilie 2018.

17
/02
/18

CRONICĂ DE FILM Avându-i în distribuție pe Dorotheea Petre, Cuzin Toma și Olimpia Melinte, „În pronunțare”, debutul în lungmetraj al regizoarei Mihaela Popescu, este o încercare destul de ambițioasă de evadare în fantastic și în impresionism – un film însă riscant, mereu în pericol de a-și pierde echilibrul fragil.

16
/02
/18

Ajuns la cea de-a opta ediție, Festivalul Internațional de Film Experimental București BIEFF revine anul acesta, între 26 martie și 1 aprilie, la Cinema Muzeul Țăranului și Cinema Elvire Popesco, prezentând în premieră românească cele mai inovatoare experimente cinematografice ale ultimului an, cu un focus special asupra lucrărilor semnate de artiști vizuali proeminenți, ce expun de obicei în muzee și galerii de artă și doar rareori în sălile de cinema.

16
/02
/18

CRONICĂ DE FILM Nu toate filmele importantului regizor american Paul Thomas Anderson ajung în România, așa că lansarea pe marile ecrane de la noi a celui mai nou titlu al său, „Firul fantomă” („Phantom Thread”), este, în sine, un eveniment demn de atenție.

15
/02
/18

Transilvania Film anunță lansarea în cinematografe a producției ROMÂNIA NEÎMBLÂNZITĂ, un proiect unic, de proporții uriașe, care dorește să dezvăluie frumusețea sălbatică a României, frumusețe nealterată, neprelucrată, magică, însă extrem de fragilă. Victor rebengiuc este naratorul acestui spectacol veritabil al naturii

15
/02
/18

CRONICĂ DE FILM „Un beau soleil intérieur”, un minunat nou film al regizoarei franceze Claire Denis, cu o Juliette Binoche strălucitoare. Din 23 februarie în cinematografe.

14
/02
/18

„Paterson”, cel mai recent film al lui Jim Jarmusch, face o reverență în fața poeților români. Aceștia sunt invitați să vizioneze filmul în cinematografe doar prezentându-se la proiecții cu un propriul volum de poezii. La lansarea din 16 februarie, la Cinemateca UNION, publicul va avea ocazia să întâlnească în sală poeți precum Mircea Dinescu, Florin Iaru sau Marius Chivu.

12
/02
/18

CRONICĂ DE FILM Prezentat la Cannes și favorit la câștigarea unui Oscar, documentarul „Visages villages”, cel mai nou film al veteranei regizoare franceze Agnès Varda, realizat împreună cu artistul JR, este un colaj, un eseu de o inventivitate, jovialitate și libertate molipsitoare.

12
/02
/18

Antonio Banderas îl va interpreta pe Pablo Picasso în serialul de televiziune despre viaţa pictorului (proiectul National Geographic „Genius”) şi într-un film care prezintă perioada de 33 de zile în care artistul a lucrat la tabloul „Guernica”. Antonio Banderas şi Pablo Picasso s-au născut în acelaşi oraş din Spania, Málaga.

12
/02
/18

La 100 de ani de la nașterea lui Ingmar Bergman (1918-2007), Festivalul Internațional de Film Transilvania organizează, cu sprijinul Ambasadei Suediei în România, o amplă retrospectivă dedicată legendarului regizor și scenarist suedez.

12
/02
/18

Aflat de mai bine de șase decenii în lumina reflectoarelor, unul dintre cei mai iscusiți maeștri ai scenei și ecranului românesc din toate timpurile a împlinit, zilele trecute,  85 de ani de viață. Victor Rebengiuc a ales să-și serbeze aniversarea pe scena Teatrului National "I.L. Caragiale" din Bucuresti, în spectacolul cu piesa “Regele moare” de Eugen Ionescu. După reprezentație, spectatorii i-au cântat marelui actor "La mulți ani" si l-au aplaudat îndelung.

10
/02
/18

Între 9 și 11 februarie 2018, caravana Astra Film on Tour este la București, la Muzeul Național al Țăranului Român, cu șase dintre cele mai bune documentare din colecția AFF 2017. Astra Film on Tour își continuă călatoria cinematografică prin țară cu cele mai apreciate filme de nonficțiune din lume din ultimul an.

09
/02
/18

De Ziua Îndrăgostiților, Paterson, cel mai frumos film poetic, lansează o provocare inedită pentru îndrăgostiți. Cuplurile care vin la cinema cu o carte de versuri plătesc un singur bilet la avanpremiera filmului, care va avea loc pe 14 februarie, la Cinemateca Union din București (ora 19:00). Paterson, cel mai recent film al lui Jim Jarmusch, intră în cinematografele din România pe 16 februarie.

Page 1 of 19412345...102030...Last »