Marius Chivu: „Ne-am întâlnit într-o cafenea și ne-am împărțit literatura română”
https://www.ziarulmetropolis.ro/marius-chivu-ne-am-intalnit-intr-o-cafenea-si-ne-am-impartit-literatura-romana/

Volumul „111 cele mai frumoase poezii de dragoste din literatura română”, apărut la Editura Nemira, a fost lansat chiar în seara de Dragobete, cu un maraton de poezie la care au participat poeţi prezenţi în antologie.

Un articol de Monica Andronescu|25 februarie 2016

Nu veți găsi printre poemele din antologia realizată de Marius Chivu și Radu Vancu probabil niciunul dintre poemele despre care ați învățat la școală, pentru că atunci când au pornit să realizeze această selecție, unul dintre criterii a fost să evite „capodoperele” tocite de manuale. Scopul? Să-și surprindă cititorii și să facă din acest volum aproape un fel de creație personală, redescoperind poeme mai puțin sau deloc cunoscute, vii, puternice, care să-i surprindă pe cititori – acesta fiind mărturisit sau nu un alt criteriu.

La Cafe Verona, a avut loc în seara de Dragobete lansarea acestei antologii curajoase, care se întinde pe 230 de ani, cel mai vechi poem selectat datând din anul Domnului 1785, și aparținându-i lui Ienăchiță Văcărescu, iar cele mai noi chiar din 2015. Antologia cuprinde 111 poeți și 111 poeme, fiecare poet fiind prezent cu câte un singur poem. Cincisprezece dintre ei au participat aseară la micul maraton de poezie din cafeneaua de la Cărturești și și-au citit poemul. Printre ei Iulian Tănase, Florin Iaru, Angela Marinescu, T.O. Bobe, Miruna Vlada, Svetlana Cârstean, Claudiu Komartin.

IMG_3156

Iulian Tănase. Click pe imagine pentru a vedea o GALERIE FOTO de la eveniment!

Înainte ca T.O. Bobe să dea startul lecturilor – în ordine alfabetică –, Marius Chivu a spus povestea acestei antologii de dragoste, pe care a realizat-o împreună cu Radu Vancu. Motivele le-a expus pe scurt și cu umor: „Radu e un foarte bun cunoscător al poeziei românești, e un adevărat tonomat, poate să recite cel puțin o strofă din orice poet român din toate timpurile, mai puțin din poezia lui… Dar a fost și o strategie, am zis că dacă antologia asta iese rău pot oricând să dau vina pe Radu. Ne-am întâlnit într-o cafenea și ne-am împărțit literatura română în mod echitabil. Ne-a fost cumva ușor știind că avem un singur poem de fiecare poet, dar în același timp greu pentru că în cazul unora dintre poeții selectați aici a fost realmente cumplit să alegem doar un singur poem. Sunt câțiva care au scris foarte multă poezie de dragoste, spre deosebire de alții care n-au scris deloc. Da, am avut și surpriza asta, să citești poeți foarte mari și să-ți dai seama că în viața lor n-au scris un singur poem de dragoste”, a spus Marius Chivu. Cât despre absența unor nume precum Alecsandri, Coșbuc sau Goga, cei doi au spus că și-au asumat un volum în care să existe doar „poezie vie”, fie ea scrisă la 1785 sau în 2015.

Într-o sală arhiplină, în care prezența era preponderent feminină, prezența poetelor în volum, a fost un mic prilej de glumă. „La un moment dat ne-am panicat că nu prea erau fete și că risca să iasă o antologie predominant masculină, pentru că ăsta e adevărul, în literatura noastră, mai puțin perioada contemporană, sunt foarte puține scriitoare. Însă la numărătoarea finală am scos 22”, a spus Marius Chivu. Iar Radu Vancu l-a completat: „Sunt 22 de poete din 111, ceea ce face fix 20 la sută. Nu e chiar ca la frăția musulmană, dar nici departe nu e… Însă dacă ne uităm la istoriile literare ale literaturilor majore o să vedem că proporția cam tot asta este. De ce? O să ne explice studiile feministe…”. Cât despre volum „a fost o experiență erotică, firește”, a mai spus Radu Vancu, râzând. Spre exemplificare, un poem al Angelei Marinescu, prezentă aseară la Cafe Verona, unde, cu prezența ei inconfundabilă, teatrală și magică l-a citit în picioare într-o sală amuțită de emoție: „Blues”.

IMG_3111

Angela Marinescu. Click pe imagine pentru a vedea o GALERIE FOTO de la eveniment!

„Iubirea pentru tine m-a pârjolit ca un foc și am rămas arsă

pe pielea mea de femeie, arsurile sunt mari cât niște hărți

și rana care seamănă cu harta României este cea mai mare și

nu se mai poate vindeca niciodată. de aceea voi muri, au spus-o toți,

nu pentru că tu nu m-ai iubit. Erai prea primitiv și prea dur

pentru mine. mie îmi plac intelectualii de stânga, handicapații

sociali, bărbațiiu atât de virili încât pot renunța la virilitate și

chiar dacă erai nebun, erai mai puțin nebun decât mine. mi-am asumat

nebunia, boala, sărăcia și vârsta, tu nu ți-ai asumat nimic, de aceea

cerul de deasupra capului tău te apasă și-ți strivește craniul.

îmi plac slăbiciunea adâncă și metafizica unui adolescent romantic

nu puterea rigidă și nici extazul lipsit de sânge.

cât timp voi mai avea de trăi mă voi gândi la tine. dar tu ai fost,

ești și vei fi un clovn care, în spatele măștii, a fost

doar un soldat al întunericului, al forței și al plăcerii”.

Din culisele realizării volumului, deși n-au dat nume, cei doi realizatori ai antologiei au povestit cum o mare poetă a refuzat să intre în această antologie, pentru că n-a vrut să admită că a scris vreodată poezie de dragoste: „Părea ceva diminuant și rușinos să scrii despre dragoste.”

FOTO: Laura Dobre



11
/06
/21

Triumf Amiria și Muzeul Național al Literaturii Române (MNLR) îi invită pe traducătorii profesioniști și amatori la un atelier de traducere queer cu profesoara universitară Ruxandra Vișan și traducătoarea Laura Sandu în cadrul secțiunii de literatură a proiectului.

08
/06
/21

„Unică în acest roman este vocea naratorului său, un amestec de Holden Caulfield și Karl Ove, maghiar și român, idealist și cinic, hibrid în multe sensuri, încercând să găsească claritatea, fără să știe de ce, dintr-un pur instinct moral și estetic, și fără să știe cum. Dacă acceptăm pactul autobiografic al cărții, atunci înțelegem lumea din care a ieșit unul dintre poeții cu adevărat originali ai noii generații. Mărcile lui lirice apar surprinzător și discret, ca mici puncte incandescente, și în proza fluidă și simplă prin care e spusă povestea anilor de rătăcire ai lui Dósa, probabil cel mai important scriitor maghiar de limbă română de azi.” (Adrian Lăcătuș).

01
/06
/21

Noul episod dedicat istoriei documentarului românesc de Cineclubul One World Romania aduce prim-plan trei personalități literare - Nina Cassian, Radu Cosașu și Geo Bogza. Până la 25 iunie pot fi văzute online, gratuit, cinci documentare de scurtmetraj din anii `60 la care şi-au adus contribuţia cei trei cunoscuţi scriitori.

31
/05
/21

O nouă carte care a ținut prima pagină a publicațiilor din întreaga lume în ultimii ani a apărut zilele acestea în traducere în colecția ANANSI World Fiction. Este vorba despre ”Niciun prieten, doar munții”, volum de memorii al cunoscutului refugiat iranian de etnie kurdă Behrouz Boochani, o istorie tăioasă ce descrie poveștile adevărate ale refugiaților de pe Insula Manus, din Papua Noua Guinee, unde autorul a fost închis în 2013, după ce a fost prins încercând să intre cu barca în apele teritoriale ale statului australian.

30
/05
/21

„Mi se pare că mai degrabă aș putea fi învinuit de lăcomie, de beție, de superficialitate, de indiferență, de orice doriți”, îi scrie Cehov lui A.N. Pleșcev, prietenul lui, la 1888, „însă nu de dorința de a părea ori de a nu părea ceva. Nu m-am ascuns niciodată! Dacă dumneavoastră îmi sunteți drag, sau Suvorin, sau Mihailovski, n-o ascund nicăieri”.

28
/05
/21

Cum a arătat copilăria pentru trei dintre cei mai cunoscuți artiști rock din toate timpurile – Bruce Springsteen, Freddie Mercury și Keith Richards?

20
/05
/21

Luni, 24 mai, începînd cu ora 19.00, pe paginile Facebook Polirom și Librăria Humanitas de la Cișmigiu (facebook.com/polirom.editura•facebook.com/LibrariaHumanitasDeLaCismigiu), Andreea Răsuceanu va intra în dialog cu redactorii Alecart, pornind de la romanul „Vîntul, duhul, suflarea”, recent publicat la Editura Polirom, în colecția „Fiction Ltd”.

17
/05
/21

Noi, copiii din Bahnhof Zoo de Christiane F este una dintre acele cărți care nu te lăsa indiferent. Adicția în rândul adolescenților este văzută din interiorul unei povești de viață reale. Cum te afunzi într-o experiență traumatizantă, consumul de heroină, din dorința de a aparține, de a simți că ești important pentru cei din jur și că ceea ce trăiești are o intensitate ieșită din comun? Și ce șanse ai cu adevărat să o poți depăși?