Avusese deja câteva roluri la Teatrul de Comedie, când a primit un telefon. „Mi s-a spus că domnul Nae Caranfil face un film şi mă cheamă la casting… După ce am închis telefonul m-am aruncat în genunchi de fericire, ca fotbaliştii, pe mocheta din sufragerie, şi mi-am julit amândoi genunchii”.
Un articol de Petre Ivan|12 august 2014
Marius Florea Vizante s-a născut la 12 august 1972, în Oradea şi a absolvit Universitatea de Artă Teatrală şi Cinematografică Bucureşti în 1997 (clasa Gelu Colceag). A fost poreclit “Vizante” în clasa a noua, după ce a recitat un monolog cu haiducul Vizante.
După absolvirea facultăţii a jucat pe scenele bucureştene, la Teatrul Naţional, la Bulandra sau pe scena Teatrului de Comedie. Pe marele ecran a debutat în 1993 cu filmul È pericoloso sporgersi, de Nae Caranfil. A jucat apoi în În fiecare zi e noapte (1995), Cowboy & Alliens (1998), Fii cu ochii pe fericire (1998), Excalibur Kid – Zack si Sabia vrajita (1999), Filantropica (2002), Margo (2006), Imprevizibilii (2007), Ticalosii (2007), Restul e tacere (2008), Cocos Nucifera (2009). De asemenea, a făcut parte din grupul comic Vouă, alături de care a apărut în numeroase spectacole de divertsiment.
Haiducul Vizante intră la particular
La 18 ani, s-a dus la examenul de admitere la IATC cu monologul lui Ion din Năpasta. N-a fost admis, însă din fericire pentru el, în scurt timp avea să apară prima academie de arte particulară.
“Problema era că acolo trebuia să plăteşti. Şi nu puţin. Era o sumă fabuloasă, ţin minte ca acum. 38.000 de lei. Ştiu că salariul tatălui meu era de 5-6.000 de lei pe lună cu care el întreţinea toată familia, 6 persoane. În momentul ăla i-am promis tatălui meu că îi voi înapoia până la ultimul leu şi că din momentul ăla n-am să-i mai cer nici un leu niciodată. Şi Dumnezeu m-a ajutat şi aşa s-a întâmplat…” , spune actorul care îşi serbează, astăzi, cea de-a 42-a aniversare.
Avusesese deja câteva roluri la Teatrul de Comedie, când a primit un telefon: „Mi s-a spus că domnul Nae Caranfil face un film şi vă cheamă la casting… După ce am închis telefonul m-am aruncat în genunchi de fericire, ca fotbaliştii, pe mocheta din sufragerie, şi mi-am julit amândoi genunchii”.
Foto cu Marius Florea Vizante – cinemagia
