Marius Manole împlineşte 35 de ani! 6 poveşti-cadou pentru un mare actor
https://www.ziarulmetropolis.ro/marius-manole-implineste-35-de-ani-6-povesti-cadou-pentru-un-mare-actor/

Numărul rolurilor în teatru depăşeşte vârsta pe care o împlineşte astăzi Marius Manole. Născut pe 4 octombrie 1978, actorul le face în fiecare zi cadouri spectatorilor săi, fie că joacă în teatru sau sub cerul liber. Astăzi este rândul lui să primească un dar, de la colegii lui.

Un articol de Judy Florescu|4 octombrie 2013

Numărul rolurilor în teatru depăşeşte vârsta pe care o împlineşte astăzi Marius Manole. Născut pe 4 octombrie 1978, actorul le face în fiecare zi cadouri spectatorilor săi, fie că joacă la Bulandra, la Godot, la Metropolis, la Green, la TNB sau sub cerul liber. Astăzi este rândul lui să primească un dar.

Ziarul Metropolis i-a invitat pe colegii lui Marius Manole să-şi amintească o întâmplare trăită alături de el.

Ana-Ioana Macaria, actriţă a Teatrului Bulandra: „Marius Manole transformă un accident într-o sursă de inspiraţie“

Marius Manole e singurul actor pe care-l cunosc şi despre care pot să spun fără nici o umbră de îndoială că e născut pentru meseria asta. E 100% actor. Seamănă cu o stea care, cu cât se epuizează, cu atât străluceşte mai tare. Munceşte enorm, sare din repetiţie în repetiţie şi din spectacol în spectacol, dar nu se repetă niciodată.

E unul dintre cei mai buni parteneri de scenă – nu am niciun fel de frică atunci când joc cu el şi asta îmi dă bucurie şi libertate. Ştiu că pot să am încredere că orice s-ar întâmpla în spectacol, Marius vede, înţelege şi rezolvă, şi duce mai departe transformând un posibil accident în sursă de inspiraţie. E generos şi-n viaţă şi-n teatru. Sper să i se şi întoarcă ceva din tot ce dăruieşte! La mulţi ani! Să fii sănătos şi fericit!“

Rodica Ionescu, actriță a Teatrului Naţional București: „De ziua lui, Marius Manole a ales să muncească pentru prietenii lui“

„În anul 2010, eu şi Vitalie Bichir am avut premiera la «Buzunarul cu pâine», pe care Marius a organizat-o la o cafenea din Cotroceni. Şi chiar de ziua lui, pe 4 octombrie, ne-am întâlnit, am gătit şi am jucat piesa. Era un concept nou de teatru pe care l-am propus noi. Spectatorii vedeau piesa, iar la final erau serviţi cu mâncare.

De ziua lui, Marius era pe post de manager, de picolo, de plasator, de bucătar, era şi foarte îngrijorat că trebuia să coacem pâinea în timp real. Era o întreagă tevatură. Trebuia să şi miroasă frumos înăuntru a pâine, care la un moment dat să fie servită caldă din cuptor. Dar pâinea nu se cocea la timp. Marius alerga din bucătărie în sala de spectacol, apoi la intrare să primească spectatorii care erau foarte mulţi. A fost foarte comic.

Citiţi şi: Marius Manole: „Joc din frica de a nu avea ce juca mâine“

Îşi organizase la intrare o măsuţă pe care să taie bilete. Alerga şi la bucătărie, alerga şi la mine şi la Vitalie, să ne încurajeze că o să fie totul bine. Nu am ştiut până în ultima clipă dacă pâinea avea să fie gata, dar la un moment dat se deschide o ferăstruică şi Manole, cu mâinile frigând, arunca bucăţele de pâine în noi. Practic, de ziua lui a ales să muncească pentru prietenii lui.“

marius manole

Marius Manole, fotografiat de Elena Simion, în vara aceasta

Istvan Teglas, actor şi dansator: „Marius te împinge să-ţi găseşti o direcţie“

„Acum, când scriu rândurile astea, Marius e lângă mine în cabina actorilor, ne pregătim pentru avanpremiera spectacolului «Revizorul» de la Teatrul Național. Şi acum, ca de obicei, mă pune în dificultate. În timp ce încerc să fac faţă la umorul lui caracteristic, mă străduiesc, fără să ştie, să scriu despre el. Nu e uşor să-l păcăleşti.

De obicei te citeşte din prima şi ai senzația că te cunoaşte mai bine decât te ştii tu. Ghiceşte reacţiile tale înainte să le fi gândit tu şi imediat le întoarce împotriva ta. Te provoacă să ai reacţii de care nici n-ai fi crezut că eşti în stare şi te miri cât de nepregătit poţi să fii. Cu el te simți mereu de parcă eşti trezit dintr-o stare pierdută şi eşti împins să-ţi găseşti o direcţie clară.

Trebuie să mă opresc, cabina în care ne aflăm se umple între timp cu oameni, e o chestie zilnică. La el vin cei care vor o ţigară, cei care au 5 minute de pauză, cei care au nevoie de un sfat pentru a cumpăra un cadou de ziua copilului, cei care vor să rezolve scena cutare, cei care au nevoie de nişte bani sau îi sunt datori de acum un an, cei care sunt disperaţi de indicaţia regizorului sau au o întrebare legată de sistemul calculatoarelor,dar şi cei care vin pur şi simplu pentru că aici vine toată lumea.“

Citiţi şi: VIDEO Exerciţii de imagine cu profesorul Marius Manole

Carmen Lidia Vidu, regizor multimedia: „E un om-sugativă“

„Despre colaborarea mea cu Marius Manole am tot vorbit şi am tot repetat că e un om-sugativă, adică simte ce vrei şi în secunda următoare se mişcă şi vorbeşte exact cum ţi-ai imaginat. Nu mai dezvolt acest aspect. Mă văd din ce în ce mai rar cu el, nu ştiu ce mai face, dar vreau să-i mulţumesc fiindcă într-un fel el m-a făcut cunoscută. Am început să colaborez cu Manole când nici eu nici el nu eram ştiuţi de lume. El a avut norocul să ajungă celebru şi ne-a tras pe mulţi după el.

A continuat să joace în spectacolele mele indiferent de timpul de repetiţie, de locaţii sau de bani. Ştia că devenise cunoscut şi făcea tot posibilul să ne tragă după el. Nu am simţit din partea lui nici milă, nici superioritate, nici vedetisme, ci respect pentru mine, pentru munca mea şi a colegilor lui. Îţi mulţumesc, Marius! La mulţi ani!“

Antoaneta Cojocaru, actriţă a Teatrului Bulandra: „El le are pe toate“

„Am împărţit şi bune şi rele, ne-am influenţat reciproc, ne-am întâlnit exact când trebuia şi, într-un fel, am rămas întâlniţi pentru totdeauna. Pentru mine, Marius rămâne băiatul acela generos, care a venit de la Brăila, într-o zi. M-a facut să râd mult. «Talentul înseamnă curaj, elan, minte liberă». El le are pe toate.“

Vitalie Bichir, actor al Teatrului Naţional Bucureşti: „E un om bun“

„Marius e în primul rând un om bun şi de aceea i se întâmplă tot ce i se întâmplă. La mulţi ani, Prietene!“

Foto cu Marius Manole în deschiderea articolului – Maria Ştefănescu / ArCuB, din spectacolul „Însemnările unui nebun“, de la Sala ArCuB

06
/08
/15

După tiparul hollywoodian, înainte de a urca pe scenă, Monica Davidescu a avut numeroase şi felurite “meserii”: învăţătoare, figurat[ specială la TVR, ajutor de magaziner, secretară la un birou de consultanţă economică şi la o firmă de construcţii, dansatoare în trupa Brânduşei Novac, prezentatoare de spectacole în bar de noapte şi manechin în vitrină şi pe catwalk manechin şi prezentatoare de spectacole pe Litoral.

01
/08
/15

Născut pe 31 iulie 1952 la la Târgu-Jiu (dar trecut în acte pe 1 august), Horaţiu Mălăele a jucat în zeci de piese de teatru şi filme, a regizat cu aceeaşi pasiune şi este un talentat autor de caricaturi şi picturi.

29
/06
/15

Este unul dintre cei mai buni şi mediatizaţi actori din generaţia lui. Poate fi văzut în spectacole de teatru, în filme, în scurtmetraje (aproape în toate scurtmetrajele), ba chiar (foarte des) şi în reclame la televizor.

26
/06
/15

Joc teatru puțin pentru că așa a fost să fie destinul meu, pentru că în România posturile în teatre sunt blocate, colaboratorii sunt puțini și aceeași peste tot, pentru că se formează trene de admirație, pentru că am făcut film și mi s-a pus ștampila că sunt actriță “de film”, cu toate că am 6 ani de “antrenament” pentru teatru și roluri principale deja făcute la niste regizori mari și minunati (ce bine că ei au avut încredere în mine). – Ana Ularu

28
/04
/15

Prima sa experienţă cinematografică a venit după vârsta de 40 de ani. De atunci a fost distribuit de majoritatea regizorilor importanţi de film din România, interpretările sale impresionante aducându-i notorietate şi aprecierea publicului.

11
/03
/15

Actorul Ion Besoiu împlineşte astăzi 84 de ani. Artistul a fost omagiat cu două premii pentru întreaga activitate – din partea Uniunii Teatrale din România (UNITER), în 2008, şi la Gala Gopo din 2011.

26
/02
/15

"Niciodată nu se știe ce e aia "generația de aur". Pentru George Vraca, de pildă, George Constantin nu făcea parte din nicio generație de aur, era un tânăr care juca și el teatru binișor, dar pentru George Constantin generația de aur era Vraca, dar Vraca pentru Nottara nu era generație de aur, și uite așa, când actorul ajunge la vârsta maturității, nu a vieții, a maturității sale artistice, conform destinului, putinței, talentului (...) devine un actor important al teatrului unde este, al teatrului românesc, al locului unde este proțăpit de soartă și devine și el un metal prețios." - Alexandru Repan

Pagina 9 din 13« Prima...7891011...Ultima »