„Martorii lui Putin”. Începutul sfârșitului ★★★★★
https://www.ziarulmetropolis.ro/martorii-lui-putin-inceputul-sfarsitului-%e2%98%85%e2%98%85%e2%98%85%e2%98%85%e2%98%85/

CRONICĂ DE FILM Prezentat în premieră în România la Festivalul ASTRA de la Sibiu după ce în vară a fost ales cel mai bun documentar la Karlovy Vary, „Martorii lui Putin” (2018), de Vitaly Mansky, tratează momentul venirii la putere a lui Vladimir Putin, folosind imagini de arhivă inedite.

Un articol de Ionuţ Mareş|17 octombrie 2018

La sfârșitul lui 1999 și începutul lui 2000, regizorul Vitaly Mansky a documentat prin imagini, din strânsa apropiere a puterii, schimbul de generații de la Kremlin: retragerea lui Boris Elțîn, instalarea provizorie a lui Vladimir Putin, protejatul său, și apoi victoria categorică a acestuia în alegerile prezidențiale. Rezultatul a fost atunci un documentar lansat pentru a marca un an de președinție a lui Putin.

Acum, după ce a părăsit Rusia și s-a instalat de câțiva ani în Letonia din cauza nemulțumirii sale față de politica administrației de la Kremlin, Mansky revine asupra acelor imagini și le combină cu altele, neincluse în respectivul film, pentru a oferi un portret lucid, din interior, al puterii de la Kremlin într-un moment istoric. Dar și pentru a demonstra că semnele premonitorii ale viitorului stil de conducere al lui Putin puteau fi deja identificate.

Mansky nu își reneagă documentarul realizat atunci, așa cum mărturisește în comentariul personal din off de la „Martorii lui Putin”. Tânărul și relativ necunoscutul nou lider de la Kremlin părea să ofere o speranță pentru Rusia după anii dezastruoși ai președinției lui Elțîn.

Iar contrastul dintre vechi și nou, dintre trecutul sumbru și un potențial viitor optimist este revelat sugestiv prin montajul alternativ al imaginilor de arhivă cu cei doi lideri, realizate de Mansky, care a avut acces în cercul din jurul puterii (prezența sa acolo și statutul său rămân în bună măsură neclarificate).

În imaginile din seara alegerilor, filmate de Mansky în locuința lui Elțîn, care era înconjurat de familie, vedem un fost lider îmbătrânit, bolnav, ușor dezorientat. Un fost președinte care îl sună pe succesorul său pentru a-l felicita, dar care este pus să aștepte în zadar, o oră și jumătate, un telefon înapoi de la cel pe care îl susținuse.

De cealaltă parte, în imaginile cu Putin din timpul campaniei sau din ziua alegerilor, vedem un lider tânăr, energic, misterios, cinic și încrezător în forțele și scopurile sale.

Însă noul film al lui Mansky demonstrează nu doar că Putin nu și-a îndeplinit promisiunile de atunci pentru consolidarea democrației, dar și că noul președinte arăta deja semnele conducerii autoritare pe care o va instaura treptat și ireversibil în anii ce vor urma.

Pentru asta, Mansky introduce o serie de fragmente revelatoare pentru caracterul lui Putin: de pildă, modul în care a fost înscenată, din motive de imagine, o vizită surpriză a sa la o fostă profesoară din Sankt Petersburg sau un fragment de interviu în care explică de ce a reintrodus fostul imn sovietic, din care au fost schimbate doar versurile.

Martorii lui Putin” poate fi privit totodată și ca un gest de mărturisire, de regret, din partea lui Mansky, evidențiat de întrebarea pe care o lansează la un moment dat în comentariu: Oare nu cumva a fi martor la ascensiunea unui astfel de lider înseamnă de fapt și o formă de complicitate?

Documentarul devine astfel și o chestionare a rolului cinema-ului, dar și forței sale de manipulare și de intruziune. Iar pentru ca demersul său să fie și mai personal, Mansky introduce fragmente de tip home movie: imagini filmate de el cu soția sa și cele două fiice ale lor tot în perioada respectivă. Imagini care arată frământările legate de un moment istoric, dar plin de incertitudine.

>



02
/12
/20

O coincidență recentă înspăimântătoare m-a făcut să caut mai multe despre un actor uitat, Horia Căciulescu. Am descoperit un destin teribil în care succesul de pe scenă, de la televizor și de pe marele ecran a alternat cu tragismul din viață – trecerea pe la Canal și moartea în haosul de la Revoluție.

01
/12
/20

CRONICĂ DE FILM Difuzat în premieră de PRO TV de 1 Decembrie și realizat la inițiativa și cu finanțarea unei bănci, documentarul „3 mm” (2020), despre Simona Halep, m-a interesat nu doar datorită numelui protagonistei, dar și din curiozitatea de a vedea ce iese dintr-o astfel de „comandă” atunci când regia aparține unui autor de cinema, în acest caz Radu Muntean.

01
/12
/20

Conrad Mericoffer, actorul român care interpretează personajul principal din filmul CÂMP DE MACI/POPPY FIELD (r. Eugen Jebeleanu) a câștigat Premiul pentru cel mai bun actor în secțiunea oficială Retueyos la Festivalul Internațional de Film Gijón din Spania. De asemenea, și juriul Festivalului de Film de la Torino a decis să-l premieze pe Conrad Mericoffer cu Best Actor în cadrul ediției cu numărul 38 a evenimentului din Italia.

30
/11
/20

Insula 42 are plăcerea de a vă invita să participați astăzi, luni, 30 noiembrie, ora 16:00, live pe pagina oficială de Facebook, la un nou „Salon Insula 42”.

24
/11
/20

CRONICĂ DE FILM Lansat în România de Transilvania Film pe platforma TIFF Unlimited, filmul „Dama de cupă” („Queen of Hearts”, 2019), al regizoarei daneze cu origini egiptene May el-Toukhy, impresionează prin interpretarea actriţei Trine Dyrholm, care joacă o avocată ce începe o aventură cu fiul său vitreg de nici 18 ani.

23
/11
/20

CRONICĂ DE FILM Primul episod din miniseria „Bani negri (pentru zile albe)”, scrisă și regizată de Daniel Sandu (autorul filmului „Un pas în urma serafimilor”), a avut premiera pe HBO și e disponibil pe HBO GO. Cât de bun a acest nou serial românesc?

19
/11
/20

CRONICĂ DE FILM Premiat pentru regie în secțiunea „Encounters” a Festivalului de la Berlin și cu lansarea în cinematografe compromisă de pandemie, „Malmkrog” (2020) este cel mai controversat, dar și cel mai îndrăzneț film românesc al anului. Cum ne provoacă de data asta Cristi Puiu?

18
/11
/20

Prin combinații inedite de mijloace vizuale și tehnici narative, scurtmetrajele incluse în acest an în Competiția Internațională BIEFF propun perspective alternative asupra unor subiecte care marchează realitatea cotidiană. O invitație deschisă la reflecție, dezbatere și dialog, evenimentul dedicat noilor forme de explorare a limbajului cinematografic va reprezenta, la această ediție, un punct de intersecție al diferitelor viziuni asupra violenței și a justificării ei morale, dar și asupra ideii de graniță și a locurilor de care aparținem.