„Martorii lui Putin”. Începutul sfârșitului ★★★★★
https://www.ziarulmetropolis.ro/martorii-lui-putin-inceputul-sfarsitului-%e2%98%85%e2%98%85%e2%98%85%e2%98%85%e2%98%85/

CRONICĂ DE FILM Prezentat în premieră în România la Festivalul ASTRA de la Sibiu după ce în vară a fost ales cel mai bun documentar la Karlovy Vary, „Martorii lui Putin” (2018), de Vitaly Mansky, tratează momentul venirii la putere a lui Vladimir Putin, folosind imagini de arhivă inedite.

Un articol de Ionuţ Mareş|17 octombrie 2018

La sfârșitul lui 1999 și începutul lui 2000, regizorul Vitaly Mansky a documentat prin imagini, din strânsa apropiere a puterii, schimbul de generații de la Kremlin: retragerea lui Boris Elțîn, instalarea provizorie a lui Vladimir Putin, protejatul său, și apoi victoria categorică a acestuia în alegerile prezidențiale. Rezultatul a fost atunci un documentar lansat pentru a marca un an de președinție a lui Putin.

Acum, după ce a părăsit Rusia și s-a instalat de câțiva ani în Letonia din cauza nemulțumirii sale față de politica administrației de la Kremlin, Mansky revine asupra acelor imagini și le combină cu altele, neincluse în respectivul film, pentru a oferi un portret lucid, din interior, al puterii de la Kremlin într-un moment istoric. Dar și pentru a demonstra că semnele premonitorii ale viitorului stil de conducere al lui Putin puteau fi deja identificate.

Mansky nu își reneagă documentarul realizat atunci, așa cum mărturisește în comentariul personal din off de la „Martorii lui Putin”. Tânărul și relativ necunoscutul nou lider de la Kremlin părea să ofere o speranță pentru Rusia după anii dezastruoși ai președinției lui Elțîn.

Iar contrastul dintre vechi și nou, dintre trecutul sumbru și un potențial viitor optimist este revelat sugestiv prin montajul alternativ al imaginilor de arhivă cu cei doi lideri, realizate de Mansky, care a avut acces în cercul din jurul puterii (prezența sa acolo și statutul său rămân în bună măsură neclarificate).

În imaginile din seara alegerilor, filmate de Mansky în locuința lui Elțîn, care era înconjurat de familie, vedem un fost lider îmbătrânit, bolnav, ușor dezorientat. Un fost președinte care îl sună pe succesorul său pentru a-l felicita, dar care este pus să aștepte în zadar, o oră și jumătate, un telefon înapoi de la cel pe care îl susținuse.

De cealaltă parte, în imaginile cu Putin din timpul campaniei sau din ziua alegerilor, vedem un lider tânăr, energic, misterios, cinic și încrezător în forțele și scopurile sale.

Însă noul film al lui Mansky demonstrează nu doar că Putin nu și-a îndeplinit promisiunile de atunci pentru consolidarea democrației, dar și că noul președinte arăta deja semnele conducerii autoritare pe care o va instaura treptat și ireversibil în anii ce vor urma.

Pentru asta, Mansky introduce o serie de fragmente revelatoare pentru caracterul lui Putin: de pildă, modul în care a fost înscenată, din motive de imagine, o vizită surpriză a sa la o fostă profesoară din Sankt Petersburg sau un fragment de interviu în care explică de ce a reintrodus fostul imn sovietic, din care au fost schimbate doar versurile.

Martorii lui Putin” poate fi privit totodată și ca un gest de mărturisire, de regret, din partea lui Mansky, evidențiat de întrebarea pe care o lansează la un moment dat în comentariu: Oare nu cumva a fi martor la ascensiunea unui astfel de lider înseamnă de fapt și o formă de complicitate?

Documentarul devine astfel și o chestionare a rolului cinema-ului, dar și forței sale de manipulare și de intruziune. Iar pentru ca demersul său să fie și mai personal, Mansky introduce fragmente de tip home movie: imagini filmate de el cu soția sa și cele două fiice ale lor tot în perioada respectivă. Imagini care arată frământările legate de un moment istoric, dar plin de incertitudine.

>



15
/03
/19

Asociația Cinemascop cu sprijinul HBO Europe organizează cu ocazia ediției a treia a American Independent Film Festival, care va avea loc în București, în perioada 12-18 aprilie 2019, concursul de scenarii intitulat: WRITE A SCREENPLAY FOR.

15
/03
/19

Rulează în cinematografe (distribuit de Bad Unicorn) filmul „Păsări călătoare”, regizat de Ciro Guerra și Cristina Gallego. E o peliculă columbiană care arată douăzeci de ani din istoria tribului Wayuu din deșertul Guajira. Și ce treabă avem noi cu Wayuu și Guajira? Avem.

14
/03
/19

Vă scriu după ce am văzut a doua oară, tot la cinema, acolo unde ar trebui vizionate toate filmele dvs., „Sub umbra părului sălbatic”. Prima dată am văzut acest film minunat în octombrie, la Les Films de Cannes à Bucharest, din primul rând, cu o sală Cinema PRO plină.

13
/03
/19

Se poate vedea în cinematografe filmul „Să nu ucizi” (scris și regizat de Cătălin Rotaru și Gabi Virigina Șarga, aflați la debut în lungmetraj). Filmul e inspirat din fapte reale – scandalul biocidelor diluate din spitalele românești.

13
/03
/19

Documentarul McQueen, un portret fascinant al vizionarului designer britanic, și cineconcertul The Inferno Unseen, care îmbină spectaculos muzica electronică cu imagini până acum nevăzute din arhiva celebrului film neterminat al lui Henri-Georges Clouzot, Inferno (1964), sunt primele titluri anunţate în selecţia Bucharest Fashion Film Festival, ce va avea loc între 11 și 14 aprilie, la Cinema Elvire Popesco, Teatrul Odeon, Promenada și Fix | Botanical Bar.

12
/03
/19

PREVIEW Cea de-a 12-a ediție a festivalului de film documentar dedicat drepturilor omului One World Romania începe vineri la București. Așa că v-am propus un scurt ghid cu cele mai promițătoare proiecții, care să vă ajute la orientarea printr-un program extrem bogat, cu zeci de filme proiectate pe parcursul a zece zile.

10
/03
/19

Actriţa şi cântăreaţa Julie Andrews va fi recompensată cu Leul de Aur onorific, pentru întreaga activitate, la Festivalul de Film de la Veneţia de anul acesta. Cunoscută pentru rolurile din „Mary Poppins” şi „The Sound of Music”, Andrews a jucat în peste 40 de filme, inclusiv „Victor Victoria” (1982), regizat de fostul ei soţ, Blake Edwards.

10
/03
/19

CRONICĂ DE FILM Ca în cazul oricărui gen, există melodrame bune şi melodrame proaste. În ciuda numeroaselor sale nominalizări şi premii, inclusiv la Cannes şi Oscar, „Capernaum” (2018), al treilea film al regizoarei libaneze Nadine Labaki, este din a doua categorie.

07
/03
/19

METROPOLIS SPECIAL Din 8 martie o redescoperim pe Nina Cassian prin intermediul documentarului „Distanța dintre mine și mine”, semnat de Mona Nicoară și Dana Bunescu, ocazie cu care vă propunem o incursiune în viața poetei cu ajutorul notelor sale de jurnal.

06
/03
/19

CRONICĂ DE FILM „Distanța dintre mine și mine” (2018), de Mona Nicoară și Dana Bunescu, nu este important doar prin valoarea de document – Nina Cassian filmată în ultima perioadă a vieţii. Este un documentar ambițios prin montajul care pune în dialog memoria personală a scriitoarei și arhivele din timpul comunismului.