Maryse și Georges Wolinski. Dublă lansare de carte la București și la Timișoara
https://www.ziarulmetropolis.ro/maryse-si-georges-wolinski-dubla-lansare-de-carte-la-bucuresti-si-la-timisoara/

Titlurile „Dragă, mă duc la Charlie”, o confesiune sinceră şi tulburătoare despre faţa ascunsă a tragediei care a zguduit Parisul şi întreaga lume, şi „Dragoste cu năbădăi”, album cu ilustraţii semnate de Georges Wolinski, ucis în atentatul de la „Charlie Hebdo”, vor fi lansate de Editura ALL, la Bucureşti şi la Timişoara, în parteneriat cu Institutul Francez din România.

Un articol de Liliana Matei|26 ianuarie 2017

Astfel, marți, 31 ianuarie, de la ora 19.00, la Librăria Humanitas de la Cișmigiu din București, evenimentul îi are ca invitați pe Nicolae Manolescu, Mihai Zamfir și Alex Ștefănescu.

Iar joi, 2 februarie, de la ora 18.00, la Institutul Francez din Timișoara, vor vorbi Cornel Ungureanu, Radu Ciobotea, Marcel Tolcea, Cyrille Fierobe (directorul Institutului Francez Timișoara) și Vasile Popovici.

Ambele evenimente vor fi moderate de traducătorul cărților, Tudorel Urian.

Cartea Dragă, mă duc la Charlie mi-a oferit o şansă unică: aceea de a privi evenimentele pe care le ştiam din imediata apropiere a uneia dintre victime: soţia lui Georges Wolinski. Experienţa este covârşitoare. Totul se amplifică până la o stare greu de imaginat. Pe măsură ce am realizat traducerea (am făcut-o în fix zece zile), am locuit în mintea şi în inima lui Maryse Wolinski. Mi-am modificat stările de spirit în funcţie de ale ei, am grăbit sau am încetinit ritmul scrierii simţind-o că a făcut acelaşi lucru. De pildă, halucinantul traseu al asasinilor spre redacţia «Charlie Hebdo» l-am scris cu pauze lungi, dorind instinctiv să le prelungesc drumul în speranţa deşartă că ar putea interveni ceva care să schimbe deznodământul”, spune Tudorel Urian despre experiența traducerii cărții „Dragă, mă duc la Charlie”, de Maryse Wolinski.

O zi banală care se transformă într-o tragedie fără sfârșit

Maryse și Georges erau căsătoriți de 47 de ani. O zi absolut banală, din care nu lipsesc plictisitoarele ritualuri casnice de dimineață și obișnuitele discuții administrative între soți, se transformă într-un coșmar fără sfârșit. Ritmul și stilul relatării sunt în perfectă armonie cu stările de spirit ale autoarei la diversele ore ale acelei zile fatidice. Pentru Maryse, desenatorul-vedetă de la „Charlie Hebdo” nu a fost Wolinski, așa cum era știut de o lume întreagă, ci Georges, pur și simplu. Un om cu bune și cu rele, cu tabieturi enervante, dar și cu momente de exaltare, de care o legau o sumedenie de emoții și amintiri. Replici cu sau fără miez, rostite într-un moment sau altul, zâmbete abia schițate sau expresii de tristețe ori de melancolie, păstrate într-un colț de memorie, obiecte dragi și poze vechi completează de minune imaginea omului și a artistului Georges Wolinski.

Ultima replică auzită, în momentul în care soțul ei închidea pentru ultima oară ușa casei lor, „Dragă, mă duc la Charlie”, devine un laitmotiv al cărții. Alături de această replică, apare și întrebarea care îi străbate ca un fir roșu paginile: „De ce?”. Cititorii au rareori ocazia să citească un text atât de tensionat din punct de vedere existențial, aflat, de multe ori, aproape de limita suportabilității.

Album cu desene inedite, semnate de Georges Wolinski

Dragoste cu năbădăi, de Georges Wolinski, este un album postum a cărui ediție originală a apărut în Franța anul trecut. Desenele sunt în mare măsură inedite, grupate tematic de soția sa, Maryse Wolinski. Ele pun în evidență acest chip al lui Wolinski de veșnic îndrăgostit, pasionat de corpul feminin, atât de des invocat în cartea ei, Dragă, mă duc la Charlie, dar și în prefața acestui album.

Este posibil ca unele dintre imagini să vă șocheze. Dar șocul nu este mai mare decât cel produs de unele versuri ale lui Emil Brumaru, de pildă. Pentru că personajul principal al acestui album este cel care privește și desenează, imaginându-și ipostaze de erotism dezlănțuit, dar și neputințe sublime, avataruri ale unei anumite vârste, la care trupul nu mai ține pasul cu vioiciunea imaginației. Paradoxal, dincolo de aceste imagini explicite, care probabil vor fi repudiate de mulți, se întind imensa candoare și zâmbetul blând ale lui Wolinski”, explică traducătorul volumului, Tudorel Urian.

Totul îi plăcea la femei: sânii abia întrezăriți sub pulover, șoldurile care se unduiau pe trotuare, fesele care se cabrau în blugi, părul care le mângâia umerii sau ceafa, decolteurile provocatoare, tocurile mereu prea înalte, vocile seducătoare, privirea de neoprit ațintită pe bărbatul vieții lor, modele mereu schimbătoare, ideile, pe care știau întotdeauna cum să și le impună, și puterea sufletului lor”, scrie Maryse Wolinski despre soțul său, în prefața albumului Dragoste cu năbădăi.

Despre Maryse Wolinski:

Maryse s-a născut la Alger în 1943 și a studiat jurnalismul. A lucrat ca ziaristă la „Sud-Ouest” și „Le Journal du Dimanche”, unde l-a cunoscut pe caricaturistul Georges Wolinski, care avea să-i devină soț. Au avut 3 copii.

Draga_ma_duc_la_Charlie-Wolinski-C1-3D-420x600Articolele lui Maryse au fost publicate în „F Magazine”, „Elle” și „Monde-Dimanche”, suplimentul lui „Le Monde”. Este autoarea mai multor romane, printre care Au Diable Vauvert, Le Maître d’amour și La femme qui aimait les hommes, devenit bestseller. A scris și romane de buzunar,Graines de Femmes, La Tragédie du Bonheur și La Chambre d’amour, precum şi numeroase scenarii pentru seriale de televiziune.

A compus versuri pentru melodii interpretate de Carlos, Bernadette Lafont, Sarah Mesguich, Catherine Bériane și Diane Tell. A transpus experiența ei tulburătoare din momentul atentatelor teroriste de la 7 ianuarie 2015, când soțul ei a fost ucis împreună cu alte unsprezece persoane în redacția „Charlie Heddo”, într-o emoționantă carte de confesiuni, Chérie, je vais à Charlie (2016), publicată în România de Editura ALL.

Dragă, mă duc la Charlie! este cea mai recentă carte scrisă de Maryse Wolinski și primul volum al autoarei tradus în limba română.

Despre Georges Wolinski:

Georges Wolinski a fost unul dintre caricaturiștii de la „Charlie Hebdo” asasinați în atentatul terorist care a avut loc pe 7 ianuarie 2015 în redacția săptămânalului satiric.

S-a născut pe 28 iunie 1934 în Tunis. Mama lui a fost tunisiancă de origine italiană, iar tatăl său de origine poloneză. A studiat arhitectura la Paris, și, imediat după absolvire, a început să deseneze.

Din 1958, ilustrațiile lui au apărut în „Rustica”, iar din 1960 a realizat și caricaturi cu teme politice. În 1961, a început colaborarea cu revista lunară de satiră „Hara-Kiri”, în care a publicat ilustrații cu teme politice, dar și erotice. Din 1961 până în 1970 a fost editor coordonator al revistei. În mai 1968, în timpul revoltelor studențești, Wolinski a înființat revista satirică „L’Enragé”, alături de Jean-Jacques Pauvert și Siné.

Dragoste_cu_nabadai-Wolinski-C1-3D-420x600La începutul anilor `70, Wolinski a colaborat cu artistul Georges Pichard pentru a crea „Paulette”, supliment care a fost distribuit împreună cu „Charlie Hebdo” și a creat reacții puternice la momentul publicării. A fost, de asemenea, redactor-șef al revistei „Charlie Mensuel”.

Creațiile lui Wolinski au apărut și în „Action”, „Paris-Presse”, „La Gueule Ouverte”, „L’ Humanité”, „Libération”,„Phosphore”, „Paris-Match”, „L’Écho des savanes” și „Charlie Hebdo”.

În ianuarie 2015, împreună cu alți șapte colegi, Georges Wolinski a fost victima atacului terorist din redacția săptămânalului satiric „Charlie Hebdo”, unde și-a pierdut viața.

Volumele „Dragă, mă duc la Charlie” și „Dragoste cu năbădai” sunt disponibile pe site-ul Editurii ALL, www.all.ro, pe site-urile partenere și în librăriile din întreaga țară.

Partenerii Grupului Editorial ALL pentru acest eveniment sunt Institutul Francez din România și Librăriile Humanitas.

27
/02
/20

Fragmente esențiale dintr-o carte-monument „Balcanii. De la sfârșitul Bizanțului până azi”, de Mark Mazower (profesor de istorie la Columbia University).

25
/02
/20

Ernesto Sábato (1911-2011) a fost unul dintre cei mai importanți scriitori argentinieni din secolul XX, dacă nu cel mai important. Alături de Borges și Cortázar, Sábato a dat o viață nouă literaturii sud-americane.

21
/02
/20

Marketingul face întâlnirea/interacțiunea dintre artiști și public posibilă. Este esențial, dat fiind că artele spectacolului nu există în lipsa receptării directe de către un public prezent în proximitate. Volumul combină fondul teoretic cu câteva studii de caz și opiniile unor personalități ale lumii culturale/profesioniști cu mulți ani de experiență. Printre ei: Emil Boroghină, Constantin Chiriac, Lucian Vărșăndan, Adrian Roman, Dan Bartha-Lazăr, Vava Ștefănescu, Gilda Lazăr, Marinela Țepuș, Tamara Susoi, Maria Sârbu și Simion Buia.

16
/02
/20

Pe 12 februarie s-au împlinit 126 de ani de la nașterea uneia dintre scriitoarele cele mai cunoscute ale României interbelice. Purtând un pseudonim pe care l-a dezagreat dar care a consacrat-o, Otilia Cazimir a fost o feministă a vremii ei, dar și iubita discretă a unui alt mare poet.

09
/02
/20

În „Fata cu Leica” (Editura Art, 2019), Helena Janeczek spune extraordinara poveste a fotografei Gerda Taro, prima femeie fotograf ucisă pe front și partenera legendarului Robert Capa. O carte de neratat!

09
/02
/20

Născut pe 9 februarie 1940, la Cape Town, scriitorul sud-african J.M. Coetzee, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură (2003), împlinește astăzi 80 de ani. Cartea pe care v-o propunem este primul său roman, „Ținuturi în crepuscul” (Editura Humanitas Fiction).

06
/02
/20

Vineri, 21 februarie, la ora 19.00, la Librăria Humanitas de la Cișmigiu (Bd. Regina Elisabeta 38), va avea loc o dezbatere pornind de la volumul „Suntem dezrădăcinate. Călătoria mea şi poveştile altor fete refugiate din toată lumea”, apărut de curând la Editura Polirom, în traducerea Biancăi Alecu.

05
/02
/20

Pentru că februarie este luna iubirii (veți constata atât pe 14 februarie, cât și pe 24), ne-am gândit ce carte s-ar putea dovedi perfectă atât pentru doamne și domnișoare, cât și pentru domni. Am optat pentru „Cele zece iubiri ale lui Nishino”, de Hiromi Kawakami (Polirom, 2015, traducere din japoneză de Florin Oprina).

Pagina 5 din 105« Prima...34567...102030...Ultima »