„Melcul”: despre forța și frumusețea vieții copleșitoare
https://www.ziarulmetropolis.ro/melcul-despre-forta-si-frumusetea-vietii-coplesitoare

Dintre spectacolele scrise şi regizate de Lia Bugnar la Teatrul Metropolis, vă prezentăm astăzi unul ce aduce pe scenă o realitate tulburătoare a României trecute şi prezente, dar şi multe, emoţionante nuanţe de umanitate, într-o montare cu nume aparent enigmatic: „Melcul”

Un articol de Cristina Enescu Aky|31 octombrie 2019

Povestea este inspirată din istoria reală a unei românce, o poetă emigrată în Germania în ultimul și cel mai crâncen deceniu al comunismului românesc. Povestea este însă perfect valabilă și interesantă și astăzi, căci vorbește despre dezrădăcinare și identitate, despre umanitatea ce răsare în mijlocul celor mai dificile situații, despre cum încearcă viața iubirile, prieteniile și loialitățile și poate chiar despre ce înseamnă să fii „acasă” într-un spațiu, o cultură, un prezent, o relație, o identitate.

Subiectul migrației este unul fierbinte și dramatic de bună vreme. Iar povestea imigranților români veniți în Occident la muncă este deja de decenii bune un fenomen al României contemporane. Acesta nu este însă un spectacol social sau tezist, nu se simte nicăieri gustul sălciu al unei montări în slujba unei idei (fixe). Puterea magică a teatrului este tocmai capacitatea de a spune povești ale realității în modalități cuceritoare, noi, care inspiră și deschid noi perspective. Nu e un spectacol social în sensul comun, apăsător al cuvântului, ci este, dacă vreți, social în sensul că dă viață unor emoții, transformări, călătorii care fac parte integrantă din societatea și lumea noastră de astăzi. O lume în care mulți se rup fără voie de locul lor în căutarea unei sorți mai bune în alte locuri, iar alții sunt captivi în locul și momentul vieții lor datorită unor neajunsuri fizice, sufletești sau de caracter.

Așadar, Maia Morgenstern o interpretează pe Ana (dublura rolului fiind interpretată de Maria Obretin). Ana e o forță a naturii și totodată un suflet fragil, e frământare și dedicare totală, e femeie, semi-zeu și suflet fragil deopotrivă, un om plin de forță dar și de tânjire și melancolii. Românca Ana ajunge în casa unor vârstnici avuți din Germania, frumoasă și vârstnica doamnă Lili și soțul ei, bătrânul Bauhofer, interpretat de Constantin Cojocaru, pe care în acest rol îl veți regăsi în deplinătatea talentului său neștirbit de cariera îndelungată. Lili (Emilia Dobrin, o actriță de o impresionantă frumusețe a maturității și a interpretării) e un poem de femeie, pe cât de restrânsă ca mobilitate în scaunul ei cu rotile, pe atât de plină de viață în amintiri și emoții. Balansul între imaginația și amintirile celor doi bătrâni se împletește cu viața îngrijitoarei lor, Ana, care a devenit mai degrabă un membru al familiei.

Apare în poveste și Frank, un nepot (Virgil Aioanei / Vitalie Bichir) tip lichea-parazit-profitor ahtiat după averea bătrânilor (un vezi-Doamne cineast care și-a încercat norocul cu un film despre un melc strivit de un bocanc – un eșec din perspectivă cinematografică, dar cumva o tulburătoare metaforă pentru viața personajelor acestei povești) și o tânără, Lora, o toxicomană cu o relație surprinzătoare cu nepotul, cei doi bătrâni și Ana. Lora este interpretată de Letiția Vlădescu, o actriță ca un buchet de artificii într-un pachețel aparent firav (pe care indubitabil merită să o urmăriți și în alte spectacole, printre care, tot la Teatrul Metropolis, „7 dintr-o lovitură” și „Peretele”, ambele scrise și regizate tot de Lia Bugnar, sau one woman show-ul „Această Sonia”, selectat în Festivalul Național de Teatru 2019).

Povestea principală a spectacolului e așadar despre exodul românilor la muncă în Occident, dar e și despre povești umane mai generale, despre starea de (e)/(i)migrant, de străin, de localnic față în față cu străinii, e despre singurătatea în afara și în interiorul unui cuplu, e despre cum se poate supraviețui când totul se năruiește, și mai e despre multe forme de iubire, printre care cea dintre doi bătrâni în a căror iubire se infiltrează boala sau moartea, iubirea de cuplu în care doar unul mai ține vie speranța, sau despre iubirea carnală, instinctuală. „Melcul” scris și regizat de Lia Bugnar, care a avut premiera la Teatrul Metropolis în 2018, spune o poveste despre înstrăinare, căutări, ce pierdem și ce (re)găsim de-a lungul drumurilor vieții. Neputința bătrânilor față în față cu povestea lor de iubire, viața apăsătoare a Anei, dublată de o forță interioară impresionantă, impulsurile erotice care se inserează în viața personajelor, sentimentele care adesea merg în răspăr cu realitatea – toate acestea sunt elemente inevitabile ale vieții, și care aici dau autenticitate și substanță spectacolului.

Un melc e definit, de regulă, de faptul că își poartă casa cu sine peste tot, nomad etern și etern la domiciliu, cumva chiar forțat. Poate că acest spectacol, care vântură multe cotloane ale sufletului, și amare, și amuza(n)te (căci nicio dificultate sau cumpănă a vieții nu e lipsită întrutotul de hazul ei), vă va duce gândurile și spre ce anume înseamnă „acasă” pentru fiecare dintre noi. Ceva local, o situație de confort emoțional, o rutină care face imprevizibilul vieții mai puțin angoasant, o relație de iubire pe care nici moartea nu o poate dărâma, o prietenie… Sau poate multe altele, căci aceasta e frumusețea unui spectacol precum acest „Melc”: spune o poveste cu date concrete, dar o transformă de fapt într-o rampă de zbor pentru emoțiile și trăirile fiecărui spectator în parte.

*

„Melcul”

Textul și regia: Lia Bugnar

Distribuția:

BĂTRÂNUL – Constantin Cojocaru

ANA – Maia Morgenstern / Maria Obretin

LILI – Emilia Dobrin

TÂNĂRA – Letiția Vlădescu

FRANK – Virgil Aioanei / Vitalie Bichir

Scenografie: Iulia Gherghescu

Light design: Marius Atanasiu

www.teatrulmetropolis.ro

31
/05
/20

Pornind de la ideea celebrării centenarului nașterii poetului Mihai Eminescu, prin crearea unui muzeu dedicat acestuia, în 1957, se ia decizia fondării unui muzeu al scriitorilor importanți ai literaturii române sub conducerea lui Dumitru Panaitescu-Perpessicius, director al Bibliotecii Academiei, la acea vreme.

29
/05
/20

OAMENII MUZICII Pe 24 mai 1974 murea colosul jazzului, Duke Ellington, unul dintre cei mai activi și influenți muzicieni ai secolului XX. A scris peste 3.000 de cântece, multe dintre ele fiind hit-uri și astăzi, și timp de aproape 50 de ani a colindat lumea ca pianist și șef de orchestră de jazz. A fost de 12 ori câștigător de Premii Grammy (dintre care trei postum).

29
/05
/20

Cu ocazia Centenarului Paul Celan, Primăria Muncipiului București prin Muzeul Național al Literaturii Române, în parteneriat cu Ministerul Federal al Afacerilor Europene şi Internaţionale al Republicii Austria prin Forumul Cultural Austriac București și Facultatea de Litere din București, Secția Germanistică, au realizat expoziția CELAN 100 – Printre cuvinte/ Unter den Wörtern.

28
/05
/20

De 1 iunie, Teatrul pentru Copii și Tineret „Gong” Sibiu prezintă „Coloravirus”, un program online cu momente de teatru, muzică, lecturi, dar și ateliere de creație, de gătit și de magie.

28
/05
/20

CRONICĂ DE FILM La unele documentare ne uităm pentru că ne interesează mai ales un autor sau un stil. Iar pe altele le privim în primul rând pentru subiect. Din a doua categorie face parte „Becoming” (2020), de Nadia Hallgren – un film despre Michelle Obama produs şi difuzat de Netflix.

27
/05
/20

Două evenimente care tratează migrația din perspectiva copiilor și adolescenților, „365 de zile în Germania” (28 mai) și „Istoriile migrației în teatrul românesc de după 1989” (1 iunie), curatori Ciprian Marinescu și Mihaela Michailov, vor fi prezentate de Institutul Cultural Român de la Berlin.

Page 1 of 88712345...102030...Last »