„Melcul”: despre forța și frumusețea vieții copleșitoare
https://www.ziarulmetropolis.ro/melcul-teatrul-metropolis-despre-forta-oamenilor-coplesiti-si-frumusetea-umana-din-vicisitudini/

Dintre spectacolele scrise şi regizate de Lia Bugnar la Teatrul Metropolis, vă prezentăm astăzi unul ce aduce pe scenă o realitate tulburătoare a României trecute şi prezente, dar şi multe, emoţionante nuanţe de umanitate, într-o montare cu nume aparent enigmatic: „Melcul”

Un articol de Cristina Enescu Aky|31 octombrie 2019

Povestea este inspirată din istoria reală a unei românce, o poetă emigrată în Germania în ultimul și cel mai crâncen deceniu al comunismului românesc. Povestea este însă perfect valabilă și interesantă și astăzi, căci vorbește despre dezrădăcinare și identitate, despre umanitatea ce răsare în mijlocul celor mai dificile situații, despre cum încearcă viața iubirile, prieteniile și loialitățile și poate chiar despre ce înseamnă să fii „acasă” într-un spațiu, o cultură, un prezent, o relație, o identitate.

Subiectul migrației este unul fierbinte și dramatic de bună vreme. Iar povestea imigranților români veniți în Occident la muncă este deja de decenii bune un fenomen al României contemporane. Acesta nu este însă un spectacol social sau tezist, nu se simte nicăieri gustul sălciu al unei montări în slujba unei idei (fixe). Puterea magică a teatrului este tocmai capacitatea de a spune povești ale realității în modalități cuceritoare, noi, care inspiră și deschid noi perspective. Nu e un spectacol social în sensul comun, apăsător al cuvântului, ci este, dacă vreți, social în sensul că dă viață unor emoții, transformări, călătorii care fac parte integrantă din societatea și lumea noastră de astăzi. O lume în care mulți se rup fără voie de locul lor în căutarea unei sorți mai bune în alte locuri, iar alții sunt captivi în locul și momentul vieții lor datorită unor neajunsuri fizice, sufletești sau de caracter.

Așadar, Maia Morgenstern o interpretează pe Ana (dublura rolului fiind interpretată de Maria Obretin). Ana e o forță a naturii și totodată un suflet fragil, e frământare și dedicare totală, e femeie, semi-zeu și suflet fragil deopotrivă, un om plin de forță dar și de tânjire și melancolii. Românca Ana ajunge în casa unor vârstnici avuți din Germania, frumoasă și vârstnica doamnă Lili și soțul ei, bătrânul Bauhofer, interpretat de Constantin Cojocaru, pe care în acest rol îl veți regăsi în deplinătatea talentului său neștirbit de cariera îndelungată. Lili (Emilia Dobrin, o actriță de o impresionantă frumusețe a maturității și a interpretării) e un poem de femeie, pe cât de restrânsă ca mobilitate în scaunul ei cu rotile, pe atât de plină de viață în amintiri și emoții. Balansul între imaginația și amintirile celor doi bătrâni se împletește cu viața îngrijitoarei lor, Ana, care a devenit mai degrabă un membru al familiei.

Apare în poveste și Frank, un nepot (Virgil Aioanei / Vitalie Bichir) tip lichea-parazit-profitor ahtiat după averea bătrânilor (un vezi-Doamne cineast care și-a încercat norocul cu un film despre un melc strivit de un bocanc – un eșec din perspectivă cinematografică, dar cumva o tulburătoare metaforă pentru viața personajelor acestei povești) și o tânără, Lora, o toxicomană cu o relație surprinzătoare cu nepotul, cei doi bătrâni și Ana. Lora este interpretată de Letiția Vlădescu, o actriță ca un buchet de artificii într-un pachețel aparent firav (pe care indubitabil merită să o urmăriți și în alte spectacole, printre care, tot la Teatrul Metropolis, „7 dintr-o lovitură” și „Peretele”, ambele scrise și regizate tot de Lia Bugnar, sau one woman show-ul „Această Sonia”, selectat în Festivalul Național de Teatru 2019).

Povestea principală a spectacolului e așadar despre exodul românilor la muncă în Occident, dar e și despre povești umane mai generale, despre starea de (e)/(i)migrant, de străin, de localnic față în față cu străinii, e despre singurătatea în afara și în interiorul unui cuplu, e despre cum se poate supraviețui când totul se năruiește, și mai e despre multe forme de iubire, printre care cea dintre doi bătrâni în a căror iubire se infiltrează boala sau moartea, iubirea de cuplu în care doar unul mai ține vie speranța, sau despre iubirea carnală, instinctuală. „Melcul” scris și regizat de Lia Bugnar, care a avut premiera la Teatrul Metropolis în 2018, spune o poveste despre înstrăinare, căutări, ce pierdem și ce (re)găsim de-a lungul drumurilor vieții. Neputința bătrânilor față în față cu povestea lor de iubire, viața apăsătoare a Anei, dublată de o forță interioară impresionantă, impulsurile erotice care se inserează în viața personajelor, sentimentele care adesea merg în răspăr cu realitatea – toate acestea sunt elemente inevitabile ale vieții, și care aici dau autenticitate și substanță spectacolului.

Un melc e definit, de regulă, de faptul că își poartă casa cu sine peste tot, nomad etern și etern la domiciliu, cumva chiar forțat. Poate că acest spectacol, care vântură multe cotloane ale sufletului, și amare, și amuza(n)te (căci nicio dificultate sau cumpănă a vieții nu e lipsită întrutotul de hazul ei), vă va duce gândurile și spre ce anume înseamnă „acasă” pentru fiecare dintre noi. Ceva local, o situație de confort emoțional, o rutină care face imprevizibilul vieții mai puțin angoasant, o relație de iubire pe care nici moartea nu o poate dărâma, o prietenie… Sau poate multe altele, căci aceasta e frumusețea unui spectacol precum acest „Melc”: spune o poveste cu date concrete, dar o transformă de fapt într-o rampă de zbor pentru emoțiile și trăirile fiecărui spectator în parte.

*

„Melcul”

Textul și regia: Lia Bugnar

Distribuția:

BĂTRÂNUL – Constantin Cojocaru

ANA – Maia Morgenstern / Maria Obretin

LILI – Emilia Dobrin

TÂNĂRA – Letiția Vlădescu

FRANK – Virgil Aioanei / Vitalie Bichir

Scenografie: Iulia Gherghescu

Light design: Marius Atanasiu

www.teatrulmetropolis.ro

17
/11
/14

„Câți locuitori are România... 20 de milioane? Merg din sat în sat și tot o să-l găsesc pe Paganini”. Imaginați-vă fraza asta spună în engleză, cu accent scoțian și siguranța de sine a omului care a făcut carieră la Hollywood.

15
/11
/14

Mozaic Jazz Festival a debutat ieri, 14 noiembrie, pe scena Casei de Cultură a Sindicatelor. Cel mai tânăr festival de jazz din Sibiu își îndreaptă atenția atât spre artiști internaționali consacrați, cât și pe proiecte inedite, voci extraordinare, instrumentiști virtuoși și artiști români.

15
/11
/14

La 25 de ani de la revoluție, "Baricada Culturală" - proiect realizat de Radio România Cultural în parteneriat cu Docuart - oferă șansa cunoașterii și înțelegerii în profunzime a unei perioadei gri, comuniste, prin mijlocul artei cinematografice, instrument accesibil tuturor.

15
/11
/14

Aşteptând să înceapă spectacolul lui Silviu Purcărete “Moliendo Café” (Măcinând cafeaua”), te laşi prada pentru câteva minute unor gânduri legate de starea ta atunci când îţi pregăteşti o cafea acasă, la birou sau când îţi cumperi o cafea, zăbovind în gară sau în aeroport, când ţi se serveşte o cafea fie că eşti într-o vizită, fie că eşti într-o cafenea, într-un birt...

15
/11
/14

Domnule Woody Allen, aveți dreptate: un zâmbet feminin fermecător îl poate da peste cap chiar și pe cel mai rațional bărbat. Iar Colin Firth joacă impecabil personajul autosuficient asaltat de un cocktail de ridicol, nesiguranță și surescitare la întâlnirea cu o femeie frumoasă, interpretată de grațioasa Emma Stone.

14
/11
/14

Deux jours, une nuit / Două zile, o noapte, în regia fraţilor Dardenne, cu Marillon Cotillard (La Vie en Rose, Inception, The Dark Knight Rises), câştigătoarea Oscar-ului din 2008, va avea premiera vineri, 21 noiembrie, distribuit în România de Independenţa Film, după ce anul acesta a făcut parte din Competiţia Oficială a Festivalului de la Cannes.

14
/11
/14

Vineri, 14 noiembrie, începând cu ora 19:30, energia, cultura și educația alternativă prin artă, specifice Festivalului Național de Teatru Ideo Ideis, vin pe scena ArCuB din București, la prima ediție a evenimentului Noaptea Teatru Tânăr. Accesul la eveniment este liber, în limita locurilor disponibile.

14
/11
/14

Folosim în vorbirea curentă mai multe expresii provenite din limba latină și care au rezistat testului timpului, fiind încărcate de semnificații - curriculum vitae, sui-generis, in vino veritas, in extremis, post mortem, hic et nunc, persona non grata, grosso modo etc.

14
/11
/14

În 2009, anul în care s-a stins din viaţă Pina Bausch, una dintre cele mai mari coregrafe şi dansatoare contemporane, Dimitris Papaioannou a realizat un spectacol pe scena Teatrului Național din Atena cu ocazia inaugurării noii „Săli Mari”.

14
/11
/14

Locuitorilor Capitalei li s-a pregătit în această iarnă un nou festival de film, al cărui profil îl constituie scurtmetrajele de comedie: Comedy Short Film Festival @ Plaza România (16 – 22 februarie 2015). Festivalul e organizat sub egida Anchor Grup, o companie ce susține activ artele, și găzduit de Movieplex.