MELODIA ZILEI. Oh L’Amour
https://www.ziarulmetropolis.ro/melodia-zilei-oh-lamour/

Întrucât azi a fost ziua de naştere a nefamilistului Andy Bell şi, posibil, va fi ultima zi la postul public (dacă nu cumva a fost chiar aseară!) pentru simpaticului 4ru (Dragoş Pătraru, pentru generaţia care a cântat în Piaţă, în urmă cu 28 de ani, Imnul Golanilor), susţin cu tărie de caracter, dar fără argumente irefutabile, că mult aşteptatul miting pentru susţinerea familiei tradiţionale ar merita un imn oficial cu titlul Oh L’Amour.

Un articol de Pantacruel|25 aprilie 2018

Oare ce-ar putea fi mai suav, mai reconfortant, mai  delirant și mai vehement totodată, în acest spațiu (golit de conținut) al candorilor și al conivențelor decât două, trei milioane de suflete pereche cântând la unison, cu mic cu mare, alături de toți membrii de partid (sau de partidă) și de preacinstitele (sau preaînaltele) fețe biserciești, inubliabilul refren:

Oh l’amour / Oh l’amour / Mon amour / What’s a boy in love / Supposed to do?

Oh l’amour / Broke my heart / Now I’m aching for you / Mon amour / What’s a boy in love / Supposed to do?

Dar mai bine să ne bucurăm, cât încă ni se mai permite, de această înălțătoare melodie și să lăsam șopârlițele, care, dincolo de eventuala lor miză pedagogic-moralizatoare, ne pot  aduce câțiva anișori buni și liniștiți la Rahova. E adevarat, nici bulăul nu mai ce-a fost odată, dar, oricum, stigmatul rămâne.

Foto: Erasure – facebook

09
/05
/18

ANALIZĂ În afară de prezența în competiția de la Cannes în 2017, ce au în comun filme precum „The Square”, „Loveless”, „The Killing of a Sacred Deer”, „You Were Never Really Here” și „Happy End”? Reprezintă un cinema cinic, sentențios și intimidant cu spectatorul.

03
/05
/18

“Onorabili concetățeni, fraților, iertați-mă fraților, dacă sunt mișcat, dacă emoțiunea m-a tulburat așa de tare, suindu-mă la această tribună, pentru a vă spsune și eu, ca orice român, ca orice fiu al țării sale, în aceste momente solemne că mă gândesc la țărișoara mea, la România, la fericirea ei, la progresul ei, la viitorul ei... (...)” – Cațavencu, O scrisoare pierdută.

03
/05
/18

Astăzi, 3 mai, este celebrată Ziua mondială a libertăţii presei. Pare și un bun prilej pentru a ne aminti câteva dintre bancurile, scenetele și „șopârlele” de altădată.

25
/04
/18

Întrucât azi a fost ziua de naștere a nefamilistului Andy Bell și, posibil, va fi ultima zi la postul public (dacă nu cumva a fost chiar aseară!) pentru simpaticului 4ru (Dragoș Pătraru, pentru generația care a cântat în Piață, în urmă cu 28 de ani, Imnul Golanilor), susțin cu tărie de caracter, dar fără argumente irefutabile, că mult așteptatul miting pentru susținerea familiei tradiționale ar merita un imn oficial cu titlul Oh L'Amour.

12
/04
/18

OPINIE Competiția ediției din 2018 a Festivalului de la Cannes combină câteva nume consacrate și obișnuiți mai noi sau mai vechi ai Croazetei cu cineaști care concurează pentru prima dată pentru Palme d'Or sau chiar aflați la debut. Niciun lungmetraj românesc în selecția din acest an.

28
/03
/18

OPINIE Dominată de filmul „Un pas în urma serafimilor” și afectată în desfășurarea sa de rigorile transmisiei în direct la televiziune, cea de-a 12-a ediție a Galei Premiilor Gopo a reflectat ceva din situația de moment a cinematografiei române.

05
/03
/18

OPINIE Sincer, nu înțeleg snobismul multor cinefili sau prieteni cunoscători de cinema, exprimat în special pe Facebook, față de Oscaruri. Premiile Oscar sunt ceea ce sunt, și asta de mulți ani, dacă nu dintotdeauna.

16
/02
/18

Inspirat de o însemnare a criticului literar Paul Cernat, Răzvan Petrescu, unul dintre cei mai valoroși scriitori contemporani români, și-a amintit de “colosala” echipă redacțională care popula editura Cartea Românească în anii 80 și, prin ricoșeu, de rolul... purificator al dublei cenzuri din acele vremuri. Un articol savuros pe care nu-l puteam lăsa să se topească în negura subsolurilor rețelelor de socializare.

24
/01
/18

Un vecin a trăit 92 de ani şi sărbătorea Ziua Naţională, invitându-şi megieşii la o ţuică fiartă. Nu era băutor. Fusese, la viaţa lui, un jandarm şi un miliţian de legendă, un fel de Wyatt Earp local. Provenea din zona Argeşului şi citea fără ochelari la peste 90 de ani.