Meme, dileme şi embleme – Mondialul Metropolis
https://www.ziarulmetropolis.ro/meme-dileme-si-embleme-mondialul-metropolis/

Jocul Argentinei la acest Mondial seamănă cu un discurs confecţionat din meme: lasă impresia că e consistent şi bazat pe lecturi solide, când de fapt e doar glazură.

Un articol de Cinesseur|26 iunie 2014

Artificiu, spumă, perdea de fum. Proba verităţii a fost meciul cu harnicul şi căposul Iran. Puşi în faţa unui baraj defensiv temeinic organizat, spiriduşii argentinieni s-au văzut în deloc onoranta ipostază de a asedia poarta adversă în cel mai pur stil englezesc şaptezecist: fără idei şi fără orizont.

În cele din urmă, golul a venit, târziu şi chinuit, favorizat de de fulguranta somnolenţă a doi fundaşi iranieni, care n-au blocat la timp culoarul de zbor al mingii, devenind involuntar co-autori la acea sclipire Messianică ce a adus izbăvirea.

Nu vă stresaţi, nu e nimic blasfemic aici: oricum argentinienii aşa îl văd pe Lionel, în virtutea tradiţiei instituite de Maradona după acea celebră şi plastică „mano de Dios”. În felul acesta s-a stabilit rezultatul şi tot aşa s-a desprins o concluzie de o evidenţă constrângătoare: se putea şi mai rău! Nu de alta, dar chiar a fost mai rău: năsărâmba din Africa de Sud de acum patru ani va ocupa multă vreme un loc privilegiat la stâlpul infamiei înălţat de pasional-intransigenţii suporteri argentinieni.

Memele provin de la echipele de club europene pe unde îşi fac veacul şi de unde îşi umplu sacul cei mai mulţi dintre selecţionabili: Barcelona, Real + Atletico Madrid, Manchester City sau Inter Milano. Deprinse şi desprinse din bagajul unor antrenori cu morgă şi filosofii de joc (sau de viaţă) radical diferite, comprimatele acestea pseudosapienţiale se amestecă la „naţională” într-un soi de mişcare browniană al cărei efect aduce cu entropia colorată a magneţilor de pe frigidere.

Prin comparaţie, învăţăturile sau indicaţiile lui Sabella, probabil cel mai necharismatic selecţioner argentinian all times, trec în ochii jucătorilor săi nişte însăilări, dacă nu cumva chiar invenţii în genul celei lansate pe la 1500 de faimosul criptograf Johannes Trithemius.

MONDIALUL METROPOLIS

Pentru a da greutate tezelor sale, venerabilul cărturar a inventat un istoric antic numit Hunibald. A fost atât de convingător, încât Hunibald a ajuns să fie înclus într-o ediţie a Enciclopediei Britanice ca şi cum ar fi existat de-adevăratelea! Nu ştiu cât de convingător este Sabella, mai degrabă aş zice că nu. Aşa cum s-au prezentat până în acest moment, oamenii săi interpretează partiturile învăţate la cluburi. Mondialul MetropolisCând acestea nu dau roade, îşi folosesc înzestrările native şi cumva se iese la liman.

Evident, toată suflarea fotbalistică argentiniană, maniheistă şi iacobină când vinde vorba de un Campionat Mondial, cere titlul. Nu ştiu dacă se va întâmpla, dar orice eventuală ieşire neprevăzută în decor, de exemplu în sferturile de finală, îi va fi fatală lui Sabella. Va fi ras fără remuşcări asemeni lui Hunibald*, eliminat din anale după ce s-a descoperit făcătura.

Altfel, ultima reprezentaţie a Argentinei în grupă (împotriva Nigeriei) se poate reduce la splendidul duel dntre Messi şi Musa, pus în scenă pe principiul cuplului de forţe. Rapide. Nici nu apuca primul să se bucure de izbândă, că hop, reacţia promptă a celuilalt anula reuşita. Părea că amândoi au luat lucurile cât se poate personal şi pe cont propriu, ca într-un western sau slapstick comedy interbelic.

Din punct de vedere statistic, confruntarea în sine a prilejuit consemnarea a două premiere în istoria Cupei Mondiale: primul meci în care ambele echipe marchează în primele 5 minute, respectiv pentru prima dată când acelaşi fotbalist – Messi, desigur! – este declarat cel mai bun de pe teren în toate cele 3 partide din faza grupelor! Cortázarian vorbind, „la toate acestea se adaugă şi fetiţa cu clar de lună şi Beethoven ca o maimuţă”.

De sâmbătă, Mondialul se va restarta. Argentina va întâlni Elveţia în optimi, iar Nigeria se va bate cu Franţa pentru accesul în sferturi. Nu-i văd pe elveţieni semnând epitaful lui Sabella.

Mondialul Metropolis – trailer

Foto cu Mondialul Metropolis şi Messi – facebook

16
/06
/18

Ce meci! Ce jucători! Ce execuţii! Lupta asta va intra în legendă şi vom avea ce să povestim nepoţilor. Toată lumea urlă, negăsindu-şi cuvintele. Ce meci! Ce jucători! Ce execuţii! Lupta asta va intra în legendă şi vom avea ce să povestim nepoţilor. Toată lumea urlă, negăsindu-şi cuvintele. Se exagerează din acelaşi amatorism de care sunt bolnavi şi adversarii lui Ronaldo.

15
/06
/18

"Fotbalul este popular deoarece prostia este populară" - Jorge Luis Borges (24 august 1899 - 14 iunie 1986). O falsă legendă spune că Borges, unul dintre cei mai importanti scriitori ai secolului al XX-lea, era fan al lui echipei Newell. Desigur, împreună cu bunul său prieten Adolfo Bioy Casares, a format un redutabil cuplu literar care a scris despre sportul rege...

14
/06
/18

Bucuria noastră și ambiția lui se întâlnesc astăzi la Moscova. A vrut să arate că poate, că e democrat și popular, că înfige în beton, plastic și iarbă 30.000.000.000 de dolari. A reușit, fotbalul îi servește drept vehicul pentru următoarea lună. Să fie sănătos. Apropo, nu vă mai citiți horoscopul, suntem născuți în aceeași zi, din fericire pentru tinerețea mea muribundă nu și în același an.

05
/10
/17

Echipa naţională joacă un meci oficial într-o zi de joi. E o premieră. Indiferent ce se va întâmpla nu vom putea vorbi nici de „joia dulce” din marea literatură americană, dar nici de „joia neagră”, din religia care a dictat mersul Europei în ultimii 2000 de ani. Echipa națională ne-a anesteziat pentru lung timp epitetele vesele și mirările triste, plasându-ne într-o contemplare blazată.

24
/03
/17

E ceva putred cu Danemarca, spun eu în momentul când văd umbra tricourilor acestei echipe naționale de fotbal . În 1601(1600 conform unor surse alternative) William Shakespeare, prin gura unui ofiţer, personaj episodic în „Hamlet”, spunea că “E ceva putred în Danemarca” (“Something is rotten in the state of Denmark! “), tot din cauza unei umbre.

10
/11
/16

Asediată de nevoi, schimbări, autosuficienţă, lipsă de cultură sportivă, echipa naţională a ajuns în punctul în care orice adunare, ca să nu zicem adunătură, de unsprezece bărbați, care se pot deplasa, este considerată o formație redutabilă.

Pagina 3 din 512345