Meme, dileme şi embleme – Mondialul Metropolis
https://www.ziarulmetropolis.ro/meme-dileme-si-embleme-mondialul-metropolis/

Jocul Argentinei la acest Mondial seamănă cu un discurs confecţionat din meme: lasă impresia că e consistent şi bazat pe lecturi solide, când de fapt e doar glazură.

Un articol de Cinesseur|26 iunie 2014

Artificiu, spumă, perdea de fum. Proba verităţii a fost meciul cu harnicul şi căposul Iran. Puşi în faţa unui baraj defensiv temeinic organizat, spiriduşii argentinieni s-au văzut în deloc onoranta ipostază de a asedia poarta adversă în cel mai pur stil englezesc şaptezecist: fără idei şi fără orizont.

În cele din urmă, golul a venit, târziu şi chinuit, favorizat de de fulguranta somnolenţă a doi fundaşi iranieni, care n-au blocat la timp culoarul de zbor al mingii, devenind involuntar co-autori la acea sclipire Messianică ce a adus izbăvirea.

Nu vă stresaţi, nu e nimic blasfemic aici: oricum argentinienii aşa îl văd pe Lionel, în virtutea tradiţiei instituite de Maradona după acea celebră şi plastică „mano de Dios”. În felul acesta s-a stabilit rezultatul şi tot aşa s-a desprins o concluzie de o evidenţă constrângătoare: se putea şi mai rău! Nu de alta, dar chiar a fost mai rău: năsărâmba din Africa de Sud de acum patru ani va ocupa multă vreme un loc privilegiat la stâlpul infamiei înălţat de pasional-intransigenţii suporteri argentinieni.

Memele provin de la echipele de club europene pe unde îşi fac veacul şi de unde îşi umplu sacul cei mai mulţi dintre selecţionabili: Barcelona, Real + Atletico Madrid, Manchester City sau Inter Milano. Deprinse şi desprinse din bagajul unor antrenori cu morgă şi filosofii de joc (sau de viaţă) radical diferite, comprimatele acestea pseudosapienţiale se amestecă la „naţională” într-un soi de mişcare browniană al cărei efect aduce cu entropia colorată a magneţilor de pe frigidere.

Prin comparaţie, învăţăturile sau indicaţiile lui Sabella, probabil cel mai necharismatic selecţioner argentinian all times, trec în ochii jucătorilor săi nişte însăilări, dacă nu cumva chiar invenţii în genul celei lansate pe la 1500 de faimosul criptograf Johannes Trithemius.

MONDIALUL METROPOLIS

Pentru a da greutate tezelor sale, venerabilul cărturar a inventat un istoric antic numit Hunibald. A fost atât de convingător, încât Hunibald a ajuns să fie înclus într-o ediţie a Enciclopediei Britanice ca şi cum ar fi existat de-adevăratelea! Nu ştiu cât de convingător este Sabella, mai degrabă aş zice că nu. Aşa cum s-au prezentat până în acest moment, oamenii săi interpretează partiturile învăţate la cluburi. Mondialul MetropolisCând acestea nu dau roade, îşi folosesc înzestrările native şi cumva se iese la liman.

Evident, toată suflarea fotbalistică argentiniană, maniheistă şi iacobină când vinde vorba de un Campionat Mondial, cere titlul. Nu ştiu dacă se va întâmpla, dar orice eventuală ieşire neprevăzută în decor, de exemplu în sferturile de finală, îi va fi fatală lui Sabella. Va fi ras fără remuşcări asemeni lui Hunibald*, eliminat din anale după ce s-a descoperit făcătura.

Altfel, ultima reprezentaţie a Argentinei în grupă (împotriva Nigeriei) se poate reduce la splendidul duel dntre Messi şi Musa, pus în scenă pe principiul cuplului de forţe. Rapide. Nici nu apuca primul să se bucure de izbândă, că hop, reacţia promptă a celuilalt anula reuşita. Părea că amândoi au luat lucurile cât se poate personal şi pe cont propriu, ca într-un western sau slapstick comedy interbelic.

Din punct de vedere statistic, confruntarea în sine a prilejuit consemnarea a două premiere în istoria Cupei Mondiale: primul meci în care ambele echipe marchează în primele 5 minute, respectiv pentru prima dată când acelaşi fotbalist – Messi, desigur! – este declarat cel mai bun de pe teren în toate cele 3 partide din faza grupelor! Cortázarian vorbind, „la toate acestea se adaugă şi fetiţa cu clar de lună şi Beethoven ca o maimuţă”.

De sâmbătă, Mondialul se va restarta. Argentina va întâlni Elveţia în optimi, iar Nigeria se va bate cu Franţa pentru accesul în sferturi. Nu-i văd pe elveţieni semnând epitaful lui Sabella.

Mondialul Metropolis – trailer

Foto cu Mondialul Metropolis şi Messi – facebook

23
/06
/14

Wilhelm Worringer, ilustru istoric de artă german, spunea cam aşa, într-o memorabilă încercare de despărţire a apelor cu toiagul terminologic: „Manierismul este ceea ce apare într-o operă de artă datorită voinţei creatorului ei, iar stilul este ceea ce apare fără voia lui şi de multe ori împotriva voinţei lui.”

18
/06
/14

Pantacruel s-a strecurat aseară în dormitorul conului Leonida şi al nevesti-sii, Efimiţa. Cum Efimiţa (Mariana Mihuţ) a adormit buştean înaintea partidei Rusia - Coreea de Sud, Rebengiuc şi-a ieşit din pepeni şi mai ales din rol şi s-a dus să urmărească meciul la o bodegă alături de fi-su, Mimi Brănescu, afacerist, că tot trebuia să se vadă pentru nişte treburi urgente.

17
/06
/14

Aseară, la Salvador, în meciul cu Germania, Cristiano Ronaldo a tratat fotbalul ca pe o scrumieră. Ursuz şi sâcâit de ceva, probabil şi de acea potenţială accidentare care a făcut valuri în presă înainte de începerea Cupei Mondiale, Cristiano Ronaldo sau CR7, cum a fost esenţializat de roboţeii marketingului abreviativ, a fost exact asta: un acronim într-o echipă de anonimi vopsiţi conjunctural în culorile Portugaliei.

16
/06
/14

Nu există festin culinar format doar dintr-un unic fel de mâncare, fie el şi excelent. Într-o crăpelniţă adevărată, nu mă refer la „Marea Crăpelniţă” pentru că nu ne-am propus să murim intoxicaţi cu fotbal, la finalul unei mese cu prelungiri şi lovituri de departajare, chiar dacă ai ingurgitat până atunci pateuri fine, somon, păstrăvi afumaţi, muşchiuleţ de viţel, o zeamă de varză bine simţită poate face minuni, inclusiv din punctul de vedere al perspectivelor.

15
/06
/14

Era de cu seară la Manaus, în al doilea meci din Grupa Morţii. Gianluigi Buffon, accidentat, ieşise la marginea gazonului să asculte vuietul de tablă galvanizată al Arenei Amazônia, în timp ce, în vechiul centru al Bucureştilor, un cârd de gâsculiţe scurmau cu boticul într-o şaormă de vită. Cu de toate. Pe alocuri mirosea a mraniţă, a lambadă ieftină şi a boştină fiartă. Într-un colţ al terenului, dintre firele verzi de iarbă, mijea o idee înţepătoare în mintea netedă a lui Mario Balotelli.

14
/06
/14

Că tiki-taka era în pierdere de turaţie şi strălucire o dovedea cu vârf şi îndesat şi Los amantes pasajeros, film plat şi fără zvâc în care însuşi întemeietorul incontestabil al sistemului era înfrânt de propria creaţie. De limitele ei, mai exact!

13
/06
/14

Suflet de artist, văzând atât de mulţi croaţi în preajmă, arbitrul japonez Yuichi Nishimura şi-a închipuit, în două, trei faze, că joacă în una din piesele lui Miroslav Krleža, o comedie carnaval, care se petrece într-o singură noapte şi în care toate regulile sunt aruncate în aer.

Pagina 5 din 512345