Menajeria de sticlă: fragilitatea unei întâlniri real-imaginare
https://www.ziarulmetropolis.ro/menajeria-de-sticla-fragilitatea-unei-intalniri-real-imaginara/

Spectacolul Teatrului “Toma Caragiu” Ploieşti, purtând semnătura tinerei regizoare Sânziana Stoican, este un spectacol al amintirilor celor patru personaje.

Un articol de Georgiana Ene|9 martie 2016

Este construit din perspectiva lui Tom, aici și narator – alter ego al scriitorului – și răspunde întrebărilor: Cât durează o amintire? Poate fi aceasta oprită la un moment dat sau se poate trăi în ea o viață întreagă? Amintirea se poate confunda cu realitatea? Timpul se mișcă chiar dacă s-a oprit într-un anumit punct?

Menajeria de sticlă scrisă de Tennessee Williams prezintă viața unei familii modeste, care trăiește la limita propriilor amintiri și fantezii, așa cum însuși autorul afirmă:  „Piesa este o amintire și prin urmare este nerealistă. Amintirea își permite multe licențe poetice. Ea omite anumite detalii; pe altele le exagerează, în funcție de valoarea emoțională a subiectului pe care îl atinge, asta pentru că amintirea locuiește numai și numai în inimă”.

Spectacolul atinge, mișcă și inspiră publicul, atât prin distribuția propusă, cât și prin mesajele pe care le transmite. Un joc real – imaginar al mediocrității din perioada anilor ‘30, al aspirațiilor și al dezamăgirilor, dar și al consecințelor dureroase la nivelul societății. Timp de 2h și 45 de minute acesta este invitat cu emoție de către Tom (Ionuț Vișan – excelent în rolul său) să descopere fragila întâlnire real-imaginară ale celor patru persoanje: mama sa, Amanda, sora lui, Laura și Jim, fost coleg de liceu și prieten. Acesta vorbește despre iubire, de fapt face un elogiu iubirii cu tot ce înseamnă ea: frumusțe și sacrificiu.

Punctul culminant al spectacolului îl reprezintă o seară, o cină în familia lui Tom, în care personajele trebuie să se confrunte cu realitatea: mama – părăsită de soț – și cei doi copii ai săi – un lucrător la un depozit de pantofi și o fiică fără niciun rost în viață, infirmă, prinsă într-o menajerie de sticlă -, trăind la limita sărăciei, confruntându-se cu aceleași probleme zilnice și fără prea multe perspective de viitor, îl invită la cină pe Jim, un coleg de depozit de-al băiatului, pentru a-i face cunoștință cu Laura.

Astfel, spectatorul descoperă personajele și aminitrile dureroase ale acestora. Amanda (Oxana Moravec), care trăiește la limita dintre iluzii și realitate, cu al său farmec personal dar cu o sursă limitată de sentimentalism – mai degrabă a unei liniști asumate, Laura (Florentina Năstase) – nominalizată anul acesta la UNITER pentru rol secundar în acest spectacol – o adolescentă întârziată, nostalgică, timidă, naivă, care prin fragilitatea interioară și noblețea chipului desfășoară gravitatea dramatică a personajului, prinsă în a ei menajerie de sticlă (la propriu), contrastează puternic cu Amanda; Tom (Ionuț Vișan) care își clădește lumea lui din lucrurile pe care le consideră importante: poezii, visuri, libertate, aventură și iluzii, într-un permanent confilct între lumea imaginară și cea reală. Își va părăsi mama și sora pentru a le urma sau va ajunge să fie distrus de dezamăgirile și iluziile celor două?

Ionut Visan.

Fragilitatea aparentului echilibru al familiei este dărâmată de apartiția lui Tom, unde o regăsește pe Laura – fostă colegă și îndrăgostită de el în liceu, fără ca el să știe – și unde va încerca să spargă monotonia din viețile lor, printr-un frumos act artistic. În jocul pe care îl face Jim, jocul de-a psihologul, reușește să spargă balonul în care este prinsă Laura și încearcă eliberarea ei din izolare. Atât de lumea exetrioară, cât și din propria ei minte, dându-i acesteia o altă perspectivă asupra vieții.

Viziunea regizoarei Sânziana Stoican, asupra unui text plin de nostalgii adolescentine care poate fi adus și în zilele noastre, este completată foarte inspirat de scenografia lui Valentin Vârlan. Scenograful îmbină foarte bine scena amintirilor cu cea a realității, iar spațiul de joc funcționează atât individual (bucătărie, sufragerie, balcon) cât și ca întreg: o privire de ansamblu a întregului spectacol. Muzica, foarte bine aleasă, vine și ea în completarea acestui tablou emoționant.

Spectacolul propus de Teatrul “Toma Caragiu” Ploiești se oprește într-adevăr în perioada anilor ‘30, în timpul lui Tennessee, dar surprinde publicul prin simplitate până la naivitate și realism.

29
/03
/24

Una din trei femei se confruntă cu pierderea sarcinii de-a lungul vieții. Una din șase femei se confruntă cu infertilitatea. Una din două femei trece prin depresie și/sau anxietate, în urma pierderii unei sarcini, sau în contextul problemelor de infertilitate. În pofida frecvenței lor, aceste experiențe sunt totuși unele dintre cele mai stigmatizante și izolante din societate.

28
/03
/24

O nouă lună într-un șir aparent nesfârșit plasat sub semnul „vremurilor interesante” este o nouă invitație la oglindire prin artă. De la criza de mediu la traume transmise de-a lungul generațiilor, de la apăsarea cu care ne zdrobesc rolurile de gen în societate, la dificultățile în comunicare, spectacolele Vanner Collective vorbesc despre probleme cu care ne confruntăm zi de zi, conștienți sau nu, abordate cu empatie și cu inteligență, cu un amestec dezarmant de onestitate și teatralitate.

26
/03
/24

Cum se poate găsi un echilibru între stăpânirea strategiilor de comunicare, acumularea cunoștințelor de SEO și duelul cu algoritmii opaci ai tuturor platformelor de social media, de la Instagram la Facebook, de la Tik-Tok la Reddit, toate acestea fiind necesare pentru a ajunge la public, și activitatea propriu-zisă de a crea un concept sau un produs?

22
/03
/24

În contextul celebrării a 20 de ani de existență, Centrul Național al Dansului București (CNDB) extinde Ziua Internațională a Dansului pe durata întregii luni aprilie. Astfel, spectatorii vor avea ocazia să vizioneze spectacole de dans internaționale prezentate în premieră în România, producții coregrafice naționale, dar și să participe la discuții cu artiștii.

22
/03
/24

Pe 23 martie 2021, la 93 de ani, după aproape un secol petrecut printre lumini, umbre și culori, a părăsit această lume, lăsând în urmă o istorie a costumului, zeci de volume, nenumărate expoziții, o mulțime de obiecte adunate într-o colecție de o valoare greu de estimat, care, poate, își va găsi în timp un spațiu pentru ca muzeul visat de ea să existe.

22
/03
/24

Cum poate râsul să fie terapeutic? Cum poate cufundarea în natură să ne aline? Cum ne poate ajuta arta mișcării să avem o relație mai bună, mai creativă cu procesul de înaintare în vârstă? În căutarea răspunsurilor la aceste întrebări, Asociația Developing Art lansează proiectul de cercetare artistică All Sorts of Care: o serie de rezidențe artistice dedicate explorării legăturilor complexe dintre corp și minte, în contextul râsului, al îmbătrânirii și al prezenței umane, ca un martor tăcut ce face parte din natură, toate privite prin filtrul ideii de grijă.

21
/03
/24

Cele mai noi filme cu Mads Mikkelsen și Sir Anthony Hopkins în rolurile principale și multipremiatul „All of Us Strangers” (foto) (r. Andrew Haigh) sunt doar câteva dintre titlurile incluse în programul celei de-a 23-a ediții a Festivalului Internațional de Film Transilvania, care va avea loc la Cluj-Napoca între 14 și 24 iunie.

21
/03
/24

Joi, 28 martie, de la ora 19.00, va avea loc la sediul Teatrului Masca (Bd. Uverturii, nr. 14) a șasea întâlnire din seria dezbaterilor performative moderate de Alex Tocilescu. Tema ediției este „Ăștia o să ne plătească nouă pensia?!”