Metrobranding. Nostalgii bine controlate
https://www.ziarulmetropolis.ro/metrobranding-nostalgii-bine-controlate/

Maşina de cusut Ileana. Tenişii de Drăgăşani. Bicicleta Pegas şi motoreta Mobra. Salteaua Relaxa. Becul de Fieni. Sunt personajele centrale din „Metrobranding” (2010), un documentar despre obiecte care pot stârni nostalgii şi despre câţiva dintre oamenii care le-au produs.

Un articol de Ionuţ Mareş|18 februarie 2016

Având-o ca producător pe Anca Puiu (prin casa de producţie Mandragora), tinerii cineaşti Ana Vlad şi Adi Voicu lansau în 2010 documentarul de lungmetraj „Metrobranding”, pe care, aşa cum arată genericul de final, îl dedică părinţilor.

Un film care are în centru câteva dintre cele mai cunoscute mărci de obiecte ce făceau parte din viaţa de zi cu zi a unor generaţii care şi-au trăit copilăria şi tinereţea în comunism, dar şi pe unii dintre oamenii care au lucrat, cu sinceră implicare, la producerea lor.

Ana Vlad şi Adi Voicu, care anterior mai realizaseră un documentar despre orăşelul Victoria, pornesc cu camera de filmat pe urmele unor foste fabrici celebre (unele dispărute, altele încă parţial funcţionale) şi produse care au au reprezentat motive de mândrie – reală sau exagerată – ale industriei uşoare din „Epoca de Aur”.

Este vorba de maşina de cusut Ileana, creată la Cugir (unde se asamblau şi se asamblează în continuare arme şi muniţie), tenişii de Drăgăşani, bicicleta Pegas şi motoreta Mobra, asamblate de asemenea într-o fabrică de armament (Tohan-Zărneşti), salteaua Relaxa, produsă la Mizil, şi becul de Fieni.

Demersul nu urmăreşte să trezească răbufniri necontrolate de nostalgie după o epocă tot mai îndepărtată şi nici să încurajeze lamentările legate de perioada postcomunistă, când tot ceea se considerase bun înainte ar fi fost distrus. De aici şi senzaţia reconfortantă că filmul ocoleşte extremele, căile mult prea bătătorite, senzaţionalismul mediatic.

metrobranding-play

„Metrobranding” este disponibil, de joi, pe Cinepub.ro, platformă online unde pot fi accesate gratuit şi în condiţii legale filme româneşti (noi sau vechi, scurtmetraje sau lungmetraje, documentare sau ficţiune), oferta fiind înnoită în fiecare săptămână. Click pe imagine pentru a vedea filmul!

Echilibrul pe care îl degajă „Metrobranding” – un film cu unele stângăcii, dar şi cu o perspectivă proaspătă – vine din mai multe surse. Una este curiozitatea reală a celor doi cineaşti de a investiga ce a mai rămas – în special la nivel afectiv – din tot ce au reprezentant semnele care au marcat o perioadă istorică.

O astfel de investigare a trecutului prin mijloace cinematografice necesita un caracter concret, de aici şi concentrarea regizorilor pe obiecte, insistenţa de a le aduce în faţa camerei: dacă exemplare de maşini de cusut Ileana, de becuri de Fieni sau de saltele Relaxa par să fi fost mai uşor de găsit, căutarea s-a dovedit mai dificilă în cazul tenişilor de Drăgăşani (în special a modelului 1001) şi a bicicletelor Pegas (dar aici autorii se ajută, inspirat, de câteva imagini de arhivă).

Calităţile fostelor produse de succes sunt evidenţiate discret şi firesc de cei intervievaţi, însă orice tentaţie de solemnitate este deturnată când prin umor, când prin relativizări – testarea obiectelor de către tineri (ca în cazul tenişilor sau al bicicletei) -, când prin livrarea de către unii protagonişti a câtorva frânturi de informaţii care lasă de înţeles că nu totul era idilic în timpul fostului regim.

Apoi, personajele aduse în prim-plan, majoritatea în vârstă, par a privi trecutul cu un amestec de nostalgie – bine temperată – după propria tinereţe şi după o epocă ce inevitabil le definea vieţile şi de o detaşare dată de o aparentă resemnare şi o posibilă conştientizare a transformărilor de neocolit din istorie.

Pe de altă parte, „Metrobranding” nu este nici vindicativ, nu identifică vinovaţi şi nu arată cu degetul. Nu este urmărită istoria mare. Nu sunt căutate cauzele unui fenomen – cel al dispariţiei unei întregi industrii -, ci sunt aduse în faţă poveştile simple, dar încărcate emoţional, ale unor oameni şi obiecte. Un util apel indirect la asumare  – prin cunoaştere – a istoriei cotidianului, cu toate bunele şi relele ei.

 
Articol apărut şi pe blogul lui Ionuţ Mareş.

15
/05
/22

TIFF propune la ediţia din acest an un Focus Polonia, care cuprinde o selecție a Festivalului Internațional de Film New Horizons din Wrocław, producții contemporane, filme cult  și o retrospectivă Krzysztof Kieślowski.

12
/05
/22

“Unde este Anne Frank?, în regia israelianului Ari Folman, este o modalitate inedită prin care publicul poate aprofunda istoria dincolo de manualele școlare sau cărțile de istorie, un promotor al memoriei și al cultivării valorilor democratice, un instrument al educației despre Holocaust, despre importanța combaterii discriminării, rasismului și a atitudinilor extremiste”, declară reprezentanții Institutului Național pentru Studierea Holocaustului în Romania “Elie Wiesel”, în contextul lansării filmului în cinematografele din țară începnd cu 20 mai.

12
/05
/22

În paralel cu cea de-a 15-a ediție a festivalului One World Romania, în luna mai se vor desfășura mai multe evenimente KineDok, inclusiv în cadrul festivalului. Programul promovează filmul documentar în spații neconvenționale din șase țări partenere: Republica Cehă, Slovacia, Ungaria, Croația, Georgia și România.

10
/05
/22

Cel mai complex proiect documentar dedicat naturii din România vine la HBO Max. „România sălbatică”, realizat de Dan Dinu și Cosmin Dumitrache, va putea fi vizionat de abonații platformei de streaming din 12 mai, pe parcursul a trei episoade. În iulie, miniseria va fi difuzată și pe HBO.

09
/05
/22

Walter Robinson, jurnalistul care a condus echipa Spotlight din cadrul publicației Boston Globe în investigația care a primit în 2003 premiul Pulitzer pentru Public Service vine la București, pentru cea de-a 11-a ediție Superscrieri.