„Mia își ratează răzbunarea”. Dezinvoltură ★★★
https://www.ziarulmetropolis.ro/mia-isi-rateaza-razbunarea-dezinvoltura-%e2%98%85%e2%98%85%e2%98%85/

CRONICĂ DE FILM „Mia îşi ratează răzbunarea” (2020), al doilea lungmetraj, realizat tot în regim independent, al regizorului Bogdan Theodor Olteanu, este o comedie care vorbeşte despre feminitate şi are ca protagonistă o tânără actriţă, jucată de Ioana Bugarin.

Un articol de Ionuţ Mareş|28 octombrie 2020

Deși situația s-a mai îmbunătățit în ultimii ani, odată cu apariția unor tinere regizoare, cinematografia română nu stă grozav la capitolul personaje feminine. Și cu atât mai puțin unele care să fie și convingătoare.

La Bogdan Theodor Olteanu, atât debutul, „Câteva conversații despre o fată foarte înaltă” (2018), cât și acest al doilea film, „Mia își ratează răzbunarea” (2020), au ca protagoniste tinere din București. Iar scenariile propun povești, în esență, feministe.

Însă în timp ce „Câteva conversații…”, un film despre relația complicată de iubire dintre două fete (jucate de Silvana Mihai și Florentina Năstase), era ușor prețios, artificial, „Mia…” are o mai mare dezinvoltură. Și umor.

Mia (Ioana Bugarin) este o tânără actriță din București, iar prietenele ei, pe care îi place să le filmeze deseori când se întâlnesc, par a fi la rândul lor actrițe (Ana Maria Guran, Ștefania Cîrcu, Mădălina Stoica, Silvana Mihai, Ecaterina Lupu). Are ceva autoreflexiv ideea de a face un film despre un grup de actriţe, aducând împreună unele dintre cele mai promiţătoare tinere actriţe de cinema din România, reprezentantele unei noi generaţii.

Iar Mia are o problemă: a întârziat la o întâlnire cu iubitul, s-au certat, el i-a dat o palmă și s-au despărțit. Nu vedem momentul, doar îl auzim povestit de Mia, printre lacrimi, uneia dintre prietene. Însă ea vrea acum să se răzbune și încearcă să găsească un bărbat care să accepte să fie filmat în timp ce fac sex împreună, pentru a-i trimite înregistrarea fostului partener.

Bogdan Theodor Olteanu transformă premisa în primul rând într-o comedie. Și asta pentru că încercările Miei de a convinge trei bărbați să ia parte la jocul ei devin tot atâtea prilejuri de a ridiculiza virilitatea, prin ironizarea a trei tipare, în câteva secvențe delicioase: actorul tânăr de la UNATC, care aduce a De Niro și Brando (Carol Ionescu), actorul cunoscut, vedetă şi mult prea sigur pe farmecul lui (Alexandru Ion) și regizorul de teatru care nu prea ocoleşte ocaziile de a se arăta libidinos, poate chiar prea strident (Adrian Nicolae).

În contrast, fetele ies mult mai bine: își povestesc amuzate şi degajate experiențele, unele neplăcute, de la diferite castinguri la filme regizate de bărbați, iar într-o noapte joacă „marry & fuck” („kill” pare să fi căzut la montaj) folosind nume reale ale unor actori și regizori români, apogeul fiind atins când în discuţie sunt aduşi, ca opţiuni, Puiu, Mungiu și Porumboiu (în sfârşit nişte glume bune despre Noul Cinema Românesc!).

Dincolo de aceste poante, rămâne totuși suferința Miei, cauzată de despărțire și de acea palmă primită, care devin subiect de dialog şi cu o actriţă puţin mai în vârstă decât ea (Maria Popistaşu), o ocazie bună pentru a evoca şi experienţe ale unei alte generaţii.

Tot pentru a mai relativiza şi complica pistele de interpretare, Bogdan Theodor Olteanu nu lasă nici ca prietenele să fie un grup compact, cu o unică opinie: apar certuri între ele, una mărturiseşte că a dat şi ea o palmă unei iubite la un moment dat, iar o alta recunoaşte că nu ar avea o problemă să se dezbrace şi să îşi folosească frumuseţea pentru a reuşi în carieră. E modul lui Bogdan Theodor Olteanu de a aduce nuanţe în scenariu. Deşi se simte scriitura, rezultatul e salvat de jocurile actoriceşti impecabile.

Nici Mia însăşi nu înţelege foarte bine ce i se întâmplă, dacă chiar e dispusă să-şi ducă la capăt planul de răzbunare şi dacă mai ţine sau nu la fostul iubit. Iar Ioana Bugarin reuşeşte să transmită admirabil toate această confuzie, cu treceri bruşte de la plâns la zâmbete, de la forţă la fragilitate, de la control la ridicol.

Chiar şi aşa, „Mia îşi ratează răzbunarea” e despre prietenie şi empowerment şi rămâne bun un film feminist. Şi, în ciuda ambalajului său colorat de comedie, de film care nu se ia prea tare în serios, vorbeşte despre teme grave, puţin sau deloc discutate, şi reflectă unele transformări de profunzime în societate şi chiar în cinema-ul românesc.

„Mia îşi ratează răzbunarea” a avut premiera mondială la Festivalul de la Varşovia, unde a obţinut o menţiune specială în competiţia regizorilor aflaţi la primul sau al doilea film. Iar joi poate fi văzut în România, online, gratuit, pe platforma Orange TV Go, în cadrul „Les Films de Cannes à Bucarest”.

04
/10
/23

Bizară şi explozivă apariţie e acest “Nu aştepta prea mult de la sfârşitul lumii” (2023), cel mai nou film al lui Radu Jude. El adună într-o structură inedită, inconfortabilă şi surprinzătoare la fiecare pas, cam toate preocupările formale de până acum ale regizorului, care le pune de această dată în slujba unei critici virulente a capitalismului deopotrivă românesc şi european.

04
/10
/23

Descris de Variety ca fiind un film „bogat în detalii și foarte specific în descrierea familiei de clasă mijlocie pe care o observă” și care „oferă libertatea publicului de a-și alege punctele de vedere cu care se identifică cel mai mult în imaginea de ansamblu.”, TÓTEM a cucerit simpatia spectatorilor prezenți la cele două proiecții din programul competițional al celei de-a 19-a ediții Bucharest International Film Festival (BIFF), unde a obținut Premiul Juriului. Filmul se va lansa în cinema din 13 octombrie, distribuit de August Film.