Michel Gondry sau întoarcerea cinema-ului la origini
https://www.ziarulmetropolis.ro/michel-gondry-sau-intoarcerea-cinema-ului-la-origini/

Într-o epocă a dominaţiei digitalului, cineastul francez Michel Gondry propune o întoarcere la un cinema artizanal, ca mijloc de distracţie şi de stimulare a imaginaţiei şi a creativităţii, la îndemâna oricui, prin „Uzina filmelor de amatori” inaugurată la Cluj-Napoca în timpul TIFF şi deschisă până la sfârşitul lunii iulie.

Un articol de Ionuţ Mareş|19 iunie 2019

„Toată lumea are idei – de la copii și tineri și până la bătrâni și persoane nevăzătoare. Asta vreau să demonstrez”, spune Michel Gondry, în timp ce se plimbă, înconjurat de jurnaliști și de invitați, printre cele 15 decoruri incluse în „Uzina filmelor de amatori”.

Este un proiect pe care l-a inaugurat în prima zi a Festivalului Internațional de Film Transilvania (TIFF, 31 mai – 9 iunie) de la Cluj-Napoca, într-un spaţiu nou din afara oraşului, REIC – Centrul de Excelenţă pentru Industriile Creative .

Asta după ce în ultimii ani a fost implementat în mai multe orașe din lume, precum Montreal, Buenos-Aires, Frankfurt, Moscova, Rotterdam, Paris sau Cannes.

Sunt decoruri clasice, practice, dar adaptate stilului recunoscut al lui Gondry, ceea ce înseamnă multă culoare, un oarecare aer de artificialitate și abundența obiectelor de tot felul – de altfel, un colț cu aspect de depozit este plin de mărunțișuri utile pentru recuzită.

De la dormitor, sufragerie și bugătărie și până la o cafenea și un culoar predispus ca spaţiu pentru scene de film de suspans. De la o mașină (o Dacia veche albastră) și un vagon de tren ale cărui ferestre funcționează ca ecrane pe care rulează diferite peisaje și până la un ghișeu de bancă și o discotecă.

Decorurile comunică între ele – se poate trece uşor dintr-unul în altul, pentru a permite cât mai multe poveşti posibile. Şi pentru a uşura filmarea.

Sunt decorurile în care oricine poate participa, în echipă, la realizarea unui film de scurtmetraj în doar trei ore.

Grupurile de 8-12 amatori – Gondry subliniază mereu că proiectul se adresează oamenilor care nu lucrează în cinema – au la dispoziţie o oră şi jumătate pentru a alege genul filmului şi costumele, apoi neapărat titlul, pentru a decide personajele, rolurile fiecăruia dintre ei şi pentru a stabili planul – un fel de scenariu scris pe loc. Nu e timp de pierdut, pentru că totul se desfăşoară pe ceas.

Iar o oră şi jumătate este dedicată filmării propriu-zise în decorurile alese. Bineînţeles, e loc de improvizaţie în orice moment.

Toţi protagoniştii trebuie să apară cel puţin o dată în film. Nu există regizor, ci doar o persoană care filmează, pentru că dorinţa lui Gondry, opozant declarat al competiţiei în cinema, este să se creeze o poveste „în mod democratic”.

„Fără supervizare. Doar pentru distracţie. Asta motivează oamenii. Şi să înveţe câte ceva despre film”, spune cineastul francez, autorul unor titluri celebre ca „Eternal Sunshine of the Spotless Mind” („Strălucirea eternă a minţii neprihănite”, 2004) sau „La science des reves” („Arta viselor”, 2006).

Principiile lui Gondry care stau la baza proiectului? Se filmează cronologic, nu există montaj ulterior (montajul se face organic, de la o scenă la alta, încă din timpul filmării), nu se trag mai multe duble şi, mai ales, sunt permise greşelile. Ba chiar sunt încurajate.

Gondry exemplifică: dacă personajele sunt în maşină şi vorbesc, următorul cadru poate fi cu maşina filmată din exterior, rulând pe şosea – există o bandă specială cu asta, care este manevrată manual -, iar dialogul din maşină poate să continue pe coloana sonoră.

Este o idee simplă, aproape rudimentară, însă îi poate ajuta pe participanţi să înţeleagă câteva din principiile de bază ale limbajului cinematografic.

„Oamenii trebuie să vină cu mintea deschisă. Au libertatea să facă ce vor. Ideea este de a vedea în ce fel decorul şi recuzita influenţează poveştile oamenilor”, explică Michel Gondry, recunoscut pentru înclinaţia sa spre filmul fantastic.

El atrage atenţia că nu este vorba de o şcoală de cinema. „Este o distracţie”, repetă Gondry, evidenţiind că pentru el este important să se distreze cu propriile mijloace artistice.

La final rezultă un „mic film”, care este vizionat într-o cameră specială de pe platouri şi pe care participanţii îl iau cu ei acasă pentru a-l avea ca amintire şi pentru a-l arăta prietenilor şi familiei.

Uzina lui Gondry este ca o întoarcere la originile cinema-ului, când Georges Méliès folosea recuzită şi decoruri artficiale pentru a crea o lume de vis. În fond, (şi) asta este frumuseţea cinema-ului.

 

„Uzina filmelor de amatori” este un proiect organizat în cadrul Sezonului România-Franța 2019, cu sprijinul Ministerului Afacerilor Externe, Institut Français și Groupama Asigurări.

10
/09
/20

Ca o încununare a stilurilor arhitecturale neogotic, romantic şi neobaroc, Palatul din centrul Iașilor, conceput în spiritul palatelor comunale din Europa de Vest, priveşte semeţ în fiecare zi peste orizonturile capitalei culturale a Moldovei. Palatul a fost construit între anii 1906-1925 de către arhitectul Ion. D. Berindey, având suprafața totală de 34.236,35 mp.

08
/09
/20

Proiectul multidisciplinar H3 Garden before detach() se lansează miercuri, 9 septembrie, în București, pe Popa Nan 82. Cinci seri de muzică live, mai multe reprezentații ale spectacolului-instalație Who Am I? A human-robot performance decât erau prevăzute datorită cererii publicului și o expoziție fără precedent de instalații interactive reprezintă perspectiva dinamică pe care H3 o propune în această toamnă.

31
/08
/20

H3 Garden before detach() este un proiect multidisciplinar creat de studioul de artă și tehnologie H3 în colaborare cu Teatrul Odeon. Selectat pentru participare la cel mai mare festival din lume de artă, tehnologie și societate, Ars Electronica, evenimentul va avea loc între 9-13 septembrie, pe strada Popa Nan 82, într-un complex de clădiri care va fi demolat în toamna acestui an.

23
/08
/20

Artista Anca Mureșan expune, în perioada 20 august – 5 septembrie 2020, în Galeria Institutului Român de Cultură și Cercetare Umanistică de la Veneția unde va crea, după principiul „work in progress”, într-un demers situat stilistic între action painting happening (în variantele lui Pollock și Willem de Kooning) și performance.