Michel Houellebecq, în… 10 “particule” elementare
https://www.ziarulmetropolis.ro/michel-houellebecq-in-10-particule-elementare/

Michel Houellebecq, unul dintre cei mai cunoscuti si tradusi autori francezi, împlineşte, astăzi, 60 de ani. Supranumit „copilul teribil al literaturii franceze”, romancierul a fost nominalizat de doua ori la premiul Goncourt, pentru „Particulele elementare” si „Posibilitatea unei insule”, primind prestigiosul premiu în 2010 pentru romanul „Harta si teritoriul”.

Un articol de Petre Ivan|26 februarie 2018

Nascut pe 26 februarie 1958, in insula La Reunion, potrivit biografiei sale oficiale, si in 1956, potrivit altor surse, Houellebecq a devenit un scriitor cult in 1994, cu volumul „Extinderea domeniului luptei/ Extension du domaine de la lutte”.

Monstru rece si provocator pentru unii, geniu absolut pentru altii, acesta a publicat in 1998 volumul „Particulele elementare/ Les Particules elementaires”, care a fost tradus in 25 de limbi si recompensat cu Prix Novembre.

  • Viata începe la cincizeci de ani, e adevarat; atâta doar ca se termina la patruzeci.
  • Există lucruri pe care le putem face şi altele care par prea dificile. Puţin câte puţin, totul devine prea dificil; la asta se rezumă viaţa.
  • Adolescenţa nu este doar o perioadă importantă a vieţii, ci şi singura perioadă când putem vorbi despre viaţă în sensul complet al cuvântului.
  • Un poet mort nu mai scrie. De unde importanta de a ramâne viu.
  • Raportându-ne la celalalt luam cunostinta de noi însine; e ceea ce face raportul cu celalalt insuportabil.
  • De îndată ce codul genetic va fi descifrat integral, omul va fi în măsură să-şi controleze propria evoluţie biologică; atunci sexualitatea va apărea limpede aşa cum este: o funcţie inutilă, periculoasă şi regresivă.
  • Ceea ce înţelegi, ştii; şi ceea ce ştii, nu uiţi.
  • Oamenii traiesc unii lânga altii, ca vacile; e de înteles daca ajung, din când în când, sa mai împarta o sticla de alcool.
  • Istoria umană, din secolul al XV-lea până în secolul XX, se poate caracteriza în esenţă ca fiind istoria unei disoluţii şi a unei dezagregări progresive.
  • Nu va fie frica de fericire: nu exista.

Foto: Michel Houellebecq – facebook

27
/09
/21

„Faptul că sunt cu el, cu Ovidiu, mă determină să fac o călătorie în tinerețea mea și să-mi dau seama ce e cu adevărat fericirea. Dar, din păcate, fericirea nu o trăiești, ți-o amintești numai”, scrie Rodica Mandache în deschiderea cărții despre actorul Ovidiu Iuliu Moldovan.

23
/09
/21

Când s-a stins cel mai mare scriitor rus, cenzura lucra de zor, „dar sentimentele poporului rus nu puteau fi înăbușite”, notează americanul Jay Parini în ultimele pagini din cunoscutul roman „Ultima gară”.

09
/09
/21

În Etiopia anului 1935, Hirut lucrează ca servitoare în căminul unui ofițer din armata împăratului. Iar când armatele lui Mussolini se apropie și bărbații trebuie să se mobilizeze, Hirut și celelalte femei își doresc să facă mai mult pentru cauza războiului decât să aibă grijă de răniți și să îngroape morții.

30
/08
/21

PREVIEW Trei filme realizate în anii `60 în Republica Moldova, la ale căror scenarii au contribuit scriitori basarabeni, au fost aduse la Bucureşti în cadrul unui proiect inediat intitulat „Romanul românesc din stânga Prutului”. Filmele pot fi văzute marţi, 31 august, la ARCUB.