Miguel de Cervantes, 400 de ani de la trecerea în eternitate
https://www.ziarulmetropolis.ro/miguel-de-cervantes-400-de-ani-de-la-trecerea-in-eternitate/

„Nu-i amintire care să nu se şteargă cu timpul, nici durere pe care să nu o mistuie vremea.”, Don Quijote de la Mancha, Miguel de Cervantes. În urmă cu 400 de ani se stingea din viaţă întemeietorul romanului modern şi simbolul literaturii spaniole.

Un articol de Petre Ivan|22 aprilie 2016

Cunoscut în primul rând ca autorul romanului „El ingenioso hidalgo don Quijote de la Mancha” – una din cele mai valoroase opere ale literaturii universale, Miguel de Cervantes Saavedra a murit, sărac, pe 22 aprilie 1616 şi a fost îngropat în ziua următoare, potrivit documentelor epocii.

Viaţa sa cuprinde numeroase aventuri interesante, care i-au servit drept modele pentru crearea acestui personaj fabulos, atât de actual şi astăzi.

Primii ani

Miguel de Cervantes s-a născut pe 29 septembrie 1547 într-o familie de origine cordobesă. La început s-a numit Miguel de Cervantes Cortina, dar şi-a schimbat numele Cortina mult mai târziu, pentru a nu fi confundat cu un coleg de arme, care purta un nume identic cu al său şi care fusese judecat pentru dezertare.

Ideea că ar putea fi privit drept o persoană compromisă îl speria, aşa că a fost nevoit să adopte un pseudonim de supravieţuire. Tatăl său, Rodrigo, era bărbier. Pe vremea respectivă, bărbierii îndeplineau şi funcţia de chirurgi, efectuând operaţii dificile, care, de regulă, nu aveau prea multe şanse de reuşită.

Ne aflăm în vremuri în care se descopereau remedii noi la fiecare pas, dar, de obicei, acestea nu prea ajutau pacienţii să supravieţuiască. Se pare că tot unui astfel de bărbier-chirurg îi datorăm prima încercare de operaţie pe creier, aşa-numita trepanaţie.

Rodrigo nu era, se pare, prea talentat la operaţii.

Ţine minte, dragul meu Sancho, de la cel care are multe merite, se şi aşteptă să facă mai mult. – Miguel de Cervantes

La un moment dat este nevoit să plece împreună cu familia la Valladolid, pentru a scăpa de creditori, dar este prins şi încarcerat. Cu mare greutate reuşeşte să plătească o parte din datorii prin vânzarea propriilor bunuri şi este salvat doar de moartea tatălui său, care îi lasă o moştenire suficient de mare pentru a fi eliberat din închisoare.

Studii şi război

Cervantes a studiat sigur la o şcoală iezuită, dar nu avem mărturii că şi-ar fi încheiat studiile universitare. Ştim, în schimb, că a reuşit să participe la diverse cursuri la Valladolid, Madrid şi Sevilla.

Don Quijote și Sancho Panza, la Madrid

Don Quijote și Sancho Panza, la Madrid

La Madrid a fost remarcat de profesorul de gramatică Lopez de Hoyos, care i-a publicat trei poezii într-o colecţie editată de el. Cervantes va fi nevoit să fugă din ţară şi să se stabilească în Italia datorită unui duel cu Antonio Sigura.

Un astfel de comportament nu era pe placul regelui Filip al II-lea şi, de teama pedepsei, Cervantes se retrage la Roma. Aici ia contact cu bogata cultură italiană. Poemele scrise Ariosto şi Leon Hebreul îl inspiră şi îl determină să citească tot mai mult.

Tot aici îşi începe propriu-zis cariera literară, dar intră totodată şi în armată. Începând cu 1570 se îmbarcă pe galera Marquesa, sub comanda lui Diego de Urbina, şi participă la marile bătălii ale vremii. Prima dintre ele este celebra încleştare de la Lepanto (1571).

Într-un raport întocmit opt ani mai târziu se preciza: „Când se putea zări deja armata turcă, în bătălia navală numită, numitul Miguel de Cervantes se simţea rău şi avea febră, iar numitul căpitan… şi mulţi prieteni ai lui i-au spus, că dacă era bolnav şi avea febră, să rămână în camera sa de pe galeră; şi numitul Miguel de Cervantes a răspuns că ce s-ar spune despre el, şi că nu asta ar trebui să facă, şi că preferă să moară luptând pentru Dumnezeu şi pentru rege, decât să rămână sănătos ascunzându-se…

Muzica recompune spiritele frânte şi uşurează greutăţile cauzate de spirit. – Miguel de Cervantes

 

Şi s-a luptat plin de curaj cu numiţii turci în numita bătălie, în locul unde se dezîmbarcase, ascultând ordinele căpitanului, împreună cu alţi soldaţi. Şi odată terminată bătălia, ştiind don Juan cât de bine luptase numitul Miguel de Cervantes, i-a crescut onorariul cu patru ducaţi… Din acea bătălie navală a ieşit rănit de două săgeţi, în piept şi în mână, rămânând ciung“. De atunci a primit porecla „ciungul de la Lepanto“.

În realitate nu rămăsese ciung, doar avea mâna stângă uşor anchilozată, datorită secţionării unui nerv. Această infirmitate oarecum modestă nu l-a împiedicat să lupte în continuare, reuşind să rămână la fel de viteaz şi în bătăliile de la Navarino (1572), şi în campania din Tunisia (1573).

Prizonier în Alger

Pe 26 septembrie 1575 atât Miguel, cât şi fratele său Rodrigo au fost capturaţi de piraţii turci pe când încercau să se întoarcă în Spania. Au fost apoi Miguel de Cervantesvânduţi ca sclavi în Alger, de unde Rodrigo se va întoarce de-abia peste un an, iar Miguel, peste cinci. A avut nu mai puţin de patru tentative de evadare, fiecare soldându-se cu un eşec.

De fiecare dată a refuzat să-şi trădeze complicii, suportând greutatea pedepselor fără a se lăsa intimidat de ameninţările guvernatorului turc în subordinea căruia fusese dat. De-abia în 1580, prin operaţiunea a doi fraţi iezuţi care se aflau în trecere, s-a plătit răscumpărarea pentru vrednicul soldat.

Acesta a fost salvat cu doar câteva minute înainte de a fi îmbarcat pentru Constantinopol. Nimeni nu l-ar mai fi putut răscumpăra de acolo.

Literatură şi familie

Întors acasă, Cervantes începe să-şi plătească datoriile contractate de familia sa pentru plătirea răscumpărării. Reuşeşte să îndeplinească diverse misiuni periculoase în cadrul armatei şi capătă suficienţi bani pentru a putea scăpa de creditorii agasanţi. Pe 12 decembrie 1594, Cervantes decide că a venit vremea să se însoare. Soţia sa, Cătălina, era o femeie tânără, fără o avere considerabilă.

 

Tristeţea nu este pentru bestii, ci pentru oameni; dar dacă un om o simte pentru prea mult timp, devine bestie. – Miguel de Cervantes

 

După doar doi ani, cei doi se separă. Pentru Cervantes, ca şi pentru Don Quijote, Dulcineea potrivită (personaj feminin al romanului) exista probabil doar în închipuire. După acest eşec matrimonial, Cervantes se retrage la Sevilla, unde îndeplineşte funcţia de perceptor de impozite. După câţiva ani este acuzat de fals în acte şi întemniţat. În închisoare va începe să scrie despre Don Quijote.

După eliberarea sa, va mai trăi ceva timp, suficient pentru a termina o creaţie ieşită din comun şi plină de savoare. Pe 22 aprilie 1616 deceda la Madrid un scriitor inegalabil.

(sursa: wikipedia, ziarullumina.ro)

Foto: Miguel de Cervantes  – Wikipedia, facebook

29
/09
/21

Miercuri, 29 septembrie, ora 19.30 vă invităm să vizionați lansarea romanului Din cer au căzut trei mere de Narine Abgarian, roman distins cu Premiul Iasnaia Poliana, recent apărut în traducerea Luanei Schidu în colecția „Raftul Denisei“, colecție coordonată de Denisa Comănescu – povestea unei iubiri târzii care salvează lumea într-un sat de piatră aflat pe vârful unui munte armean, unde magia și misterul și-au păstrat neatinse puterile. Participă: Sabina Fati, scriitoare și jurnalistă, Cristian Pătrășconiu și Nona Rapotan, editor coordonator Bookhub.ro. Moderatorul întâlnirii va fi Denisa Comănescu, director al Editurii Humanitas Fiction.

27
/09
/21

„Faptul că sunt cu el, cu Ovidiu, mă determină să fac o călătorie în tinerețea mea și să-mi dau seama ce e cu adevărat fericirea. Dar, din păcate, fericirea nu o trăiești, ți-o amintești numai”, scrie Rodica Mandache în deschiderea cărții despre actorul Ovidiu Iuliu Moldovan.

23
/09
/21

Când s-a stins cel mai mare scriitor rus, cenzura lucra de zor, „dar sentimentele poporului rus nu puteau fi înăbușite”, notează americanul Jay Parini în ultimele pagini din cunoscutul roman „Ultima gară”.

09
/09
/21

În Etiopia anului 1935, Hirut lucrează ca servitoare în căminul unui ofițer din armata împăratului. Iar când armatele lui Mussolini se apropie și bărbații trebuie să se mobilizeze, Hirut și celelalte femei își doresc să facă mai mult pentru cauza războiului decât să aibă grijă de răniți și să îngroape morții.

30
/08
/21

PREVIEW Trei filme realizate în anii `60 în Republica Moldova, la ale căror scenarii au contribuit scriitori basarabeni, au fost aduse la Bucureşti în cadrul unui proiect inediat intitulat „Romanul românesc din stânga Prutului”. Filmele pot fi văzute marţi, 31 august, la ARCUB.