Mike Godoroja: „Vom fi mereu o țară surprinzătoare”
https://www.ziarulmetropolis.ro/mike-godoroja-vom-fi-mereu-o-tara-surprinzatoare/

Muzicianul Mike Godoroja (53 de ani), cunoscut şi ca realizator de emisiuni de radio şi televiziune de profil blues, jazz sau rock, fondator al Mike Godoroja & Blue Spirit, a militat mereu ca românii să rămână în România. El ne-a oferit un interviu special în acest an al centenarului Marii Uniri.

Un articol de Andrei Crăciun|4 Aprilie 2018

Mike, la ce lucrezi acum? Ce pregătești și unde vă putem vedea, pe tine și formația, în perioada următoare?
Lucrăm la un proiect foarte complex, un dublu album ce se numește „Născut în România“. Este o întreprindere mult mai laborioasă decât mi-am închipuit, dar fascinantă. Această apariție discografică cred că va reprezenta spiritul aniversar al formației noastre, noi împlinind în 2018 două decenii de activitate. În perioada următoare avem concerte pregătitoare turneului din toamnă.

Pentru cine nu te cunoaște, care e istoria lui Mike Godoroja, pe scurt? Din cele mai vechi timpuri până astăzi? De unde vii și unde mergi?
Provin dintr-o familie de basarabeni, dar m-am născut în București, am crescut înconjurat de prieteni care ascultau sau studiau muzică, ca atare această pasiune pentru arta sunetelor mi-am format-o de timpuriu, încă de prin clasa a V-a, a VI-a; am fost susținut de părinții mei, care după puterile lor m-au ajutat să procur discuri cu: Led Zeppelin, Ray Charles, Johnny Cash.

În liceu am intrat într-o formație de rock, Phoebus, alături de muzicieni care au făcut carieră: Gheorghe Emanuel „Fiță” – la chitară și claviaturi (a cântat cu Rosu și Negru și Direcția 5) , Florin Ionescu – la tobe (care a cântat cu Direcția 5) și regretatul Net –la chitară bas. Fratele meu era un foarte bun chitarist, într-o altă formație, așa că acasă trăiam într-o atmosferă de instrumente și discuri vinyl.

În facultate am fondat clubul de jazz Richard Oschanitzky, ajutat fiind de George Marcu, Liviu Zamora și Florian Lungu (Moșu) – excelenți oameni de radio. Și tot în acea perioadă am început cursurile de saxofon tenor cu nemuritorul interpret de jazz Dan Mândrilă.

După facultate, am avut șansa să intru la radio și în televiziune, unde ideile mele de promovare a muzicii de jazz, rock și blues au putut fi puse în practică, primind de la public un semnal cuceritor. M-am reîntors pe scenă în 1997, înființând proiectul Mike Godoroja & Blue Spirit, iar în paralel am fost producătorul formației Iris, punându-mi în practică cunoștințele căpătate din anii de facultate, de la Paris – în specializarea televiziune. Drumul meu a rămas neschimbat până azi. Și asta voi face cât voi mai putea.

Prin albumul Născut în România militezi în anul 2018 – an de mari frământări sociale în care mulți renunță să mai rămână în România – la a trăi și a lupta în continuare aici, unde ne-am născut. De ce? Ce crezi tu despre patriotism?
Cred că a fi născut aici nu este o rușine sau o mândrie mai mare decât a fi american, neamț sau coreean… Pentru că aici înseamnă Rapsodia Română și Coloana fără sfârșit,  casa în care ne-am născut și drumul nostru unic în cunoaștere. Aici sunt anii superbi de facultate, e spiritul lui Johnny Răducanu și al lui Florian Pittiș, aici este publicul pe care îl iubesc și îl cinstesc… Și asta nu e puțin lucru… Înseamnă totul!

Ai trăit o vreme în Canada și ai lucrat în Statele Unite ale Americii, cum se face că nu ai rămas în Occident? Ce te-a adus înapoi acasă?
Nu am rămas în Occident, ci am revenit, pentru că nu am vocație de emigrant.

Insiști să vedem și partea plină a paharului? Care e partea plină?
Partea plină este viața noastră, din care fac parte părinții, prietenii, copiii noștri, visele din adolescență, oamenii de bună-credință care sunt majoritari în țara noastră.

România își aniversează în acest an centenarul. Unde crezi că va fi țara noastră peste încă o sută de ani?
Țara noastră va fi în aceeași poziție în care a fost și cu o sută de ani în urmă în raport cu țările occidentale, adică vom avea o evoluție moderată, într-o continuă scenetă caragialescă, cu vârfuri culturale și sportive, ce vor face Occidentul invidios. Vom fi mereu o țară surprinzătoare.

Care e cea mai importantă valoare din viața ta? Ce ți-ar plăcea să lași moștenire tinerelor generații?
Vreau să las moștenire spiritul meu tânăr, iubirea față de părinți și respectul sacru pentru marile valori.

Țara noastră va fi în aceeași poziție în care a fost și cu o sută de ani în urmă, în raport cu țările occidentale, adică vom avea o evoluție moderată, într-o continuă scenetă caragialescă, cu vârfuri culturale și sportive, ce vor face Occidentul invidios. (Mike Godoroja, muzician)

Foto: arhiva personală a artistului



26
/11
/16

La 10 ani de când a fost investit în funcția de manager al Teatrului Tineretului din Piatra Neamț, cea mai mare rampă de lansare a actorilor, Liviu Timuș amintește despre „fenomenul Piatra Neamț”, explică de ce trebuie să existe festivalul adresat în exclusivitate tinerilor, ajuns la a XXVIII-a ediție, „Pledez pentru tine(ri)”și cu ce probleme se confruntă la teatru.

02
/11
/16

NOUA GENERAȚIE DE ARTIȘTI. Olimpia Melinte, treizeci de ani, actriță, consacrată internațional cu pelicula spaniolă „Canibal”. În curând, va fi din nou pe marile ecrane, în „Perfect sănătos”, noul film al Ancăi Damian. Actriță, dar mai ales mama lui Sasha (doi ani). Un interviu sincer despre cinema și maternitate. Olimpia Melinte se întoarce, iar acum vrea să joace din nou și teatru. A se lua aminte.

23
/10
/16

INTERVIU „Stilul este rezultatul deciziei mele că actorii sunt pe primul loc”, afirmă, într-un interviu pentru Ziarul Metropolis, autoarea filmului „Toni Erdmann”, regizoarea germană Maren Ade, invitată a ediției din acest an a Festivalului „Les Films de Cannes a Bucarest”.

19
/10
/16

Crede că cea mai mare problemă a generației lui este că trăiește într-un context haotic. Se simte norocos că face parte din trupa lui Victor Ioan Frunză și crede că atunci când ți se întinde o mână trebuie s-o prinzi. Face teatru cu voluptate, iar cele mai recente roluri în care-l puteți vedea sunt Mozart și Tipătescu în spectacolele „Amadeus” și „O scrisoare pierdută” de la Teatrul Metropolis.

15
/10
/16

Povestea uluitoare a unui film, „Şi va fi...” (1992), realizat în România de un regizor basarabean, Valeriu Jereghi, cu bani de la Moscova şi în timp ce URSS se prăbuşea. Film relansat duminică, la sala de cinema a Muzeului Ţăranului, într-o proiecţie cu intrare liberă în cadrul „Les Films de Cannes a Bucarest”.

05
/10
/16

Pe când „Câini” încă nu intrase în cinematografe, l-am provocat pe regizorul Bogdan Mirică la o scurtă discuție despre zilele petrecute pe platoul de filmare, dar și despre ce înseamnă pentru el premiile, masterul de scenaristică de la Londra sau simpatia vizbilă a publicului pentru un film românesc.

19
/08
/16

INTERVIU La 25 de ani, Editura Nemira are casă cu grădină; trei câini, trei pisici; peste 1500 de autori publicați. Entuziasm, limonadă rece. Și un director general doar oleacă mai bătrân decât ea: Ana Nicolau.

Page 10 of 31« First...89101112...2030...Last »