Mikhail Baryshnikov: Nu poți face artă cu ură
https://www.ziarulmetropolis.ro/mikhail-baryshnikov-nu-poti-face-arta-cu-ura/

La Festivalul Internaţional de Teatru de la Sibiu de anul acesta, Mikhail Baryshnikov prezintă un one-man show intitulat „Brodsky/Baryshnikov”, în regia lui Alvis Hermanis, bazat pe poemele poetului rus Joseph Brodsky. Cele două reprezentaţii sunt programate pe 15 iunie, ora 22.00, şi 16 iunie, ora 18.00.

Un articol de Monica Andronescu|15 Iunie 2017

„Ne mințim că mai avem atâta timp, dar nu mai avem. Suntem cu toții muritori, iar eu sunt un muritor care are o familie. Îmi place să cred despre mine că sunt un om normal, care din când în când face artă. Dar sunt în primul rând soț, tată, bunic…” Așa își încheia Mikhail Baryshnikov întâlnirea cu presa de la Sibiu, din după-amiaza zilei de 13 iunie, după ce a străbătut încet, admirând clădirile, întreaga Stradă a Cetății, „Cea mai frumoasă stradă din Sibiu”, așa cum este ea supranumită.

„Sunt foarte bucuros că revin în România după mai bine de cincizeci de ani”, a spus Baryshnikov zâmbind. „În 1970, cred că am mai trecut pe aici câteva zile, cu o trupă de balet rusească. Oricum, frumusețea Sibiului am putut s-o văd abia zilele astea, când am fost chiar impresionat de amploarea festivalului. Nu e o reacție la festivalul de la Edinburgh, să zicem, cumva e chiar mai mult. Tot orașul e implicat, voluntarii sunt peste tot, programul e bun, vin aici artiști tineri din toată lumea și artiști consacrați și bătrâni ca mine. De-abia aștept să joc în fața publicului de la Sibiu”. Iar în seara de 15 iunie, Mikhail Barishnikov se va afla pentru o primă reprezentație cu spectacolul „Brodsky/ Baryshnikov”, în regia lui Alvis Hermanis, pe scena Teatrului „Radu Stanca”, urmând ca cea de-a doua să aibă loc pe 16 iunie, biletele pentru ambele reprezentații fiind epuizate cu luni în urmă, imediat ce au fost puse în vânzare.

Asemănat adeseori cu balerini celebri precum Vaslav Nijinski sau Rudolf Nuriev, Mikhail Baryshnikov nu s-a limitat la baletul clasic și e recunoscut în lumea întreagă pentru apariții neobișnuite, imprevizibile, care i-au adus și mai multă faimă, precum rolul său din serialul „Sex and the City”, lucru care ulterior a atras filantropiști pentru organizația lui non-profit, Centrul de Arte Baryshnikov din New York, pe care l-a fondat în 2005. La Sibiu, Baryshnikov a fost vedeta incontestabilă în acest an, când mai toată lumea prezentă la festival n-a ratat prilejul să se fotografieze cu el sau să-i zâmbească pe stradă, mai ales că celebrul artist cu un Glob de Aur în palmares, care și-a început cariera la Mariinsky Ballet în Leningrad și a devenit apoi director artistic la American Ballet Theatre, s-a arătat seara la clubul festivalului…

„Acest spectacol pe care-l prezint la Sibiu este pentru mine unul foarte personal – vorbește despre prietenia mea cu marele poet rus Joseph Brodsky, pe care îl cunosc de zeci de ani. Vorbește despre oameni și despre artă, despre literatură și poezie, adică exact despre ce sărbătorește acest festival în fiecare vară. Sunt puțin emoționat, pentru că sunt într-o țară în care doar câțiva oameni înțeleg rusa, limba în care voi juca, dar există o traducere bună, care e deja pregătită”, a spus Baryshnikov.

Despre copilărie și începutul carierei de dansator

S-a născut în Riga, în Letonia, într-o familie mai degrabă disfuncțională. Cu tatăl său nu s-a înțeles prea bine niciodată. În schimb cu mama lui a avut o relație specială, iar sinuciderea ei, la momentul când el era doar un adolescent, l-a marcat profund.

„Tata era în Armata Sovietică și în 1946, după Conferința de la Ialta, a fost în țările baltice. Eu m-am născut în 1948, când era un dezastru, după ce Rusia se divizase”, a povestit el la Sibiu. „Mama era o femeie simplă și foarte modestă, însă o ființă extraordinară, fascinată de cultură în general. În Rusia postbelică, unde apele erau încă tulburi, acest om minunat era deschis față de orice tip de artă. O interesa să vadă o sută de oameni cântând pe plajă sau orice spectacol de teatru, chiar dacă era în limba letonă, și mă lua și pe mine cu ea, pentru că nu putea să mă lase singur acasă. Iar eu o rugam să-mi explice ce se întâmplă pe scenă, vorbeam prea tare în sala de teatru, rușii se uitau la mine și eu nu înțelegeam de ce! Mă ducea la operă, la concerte ale Filarmonicii și într-o zi am ajuns la balet. Nu era un simplu spectacol, era un spectacol în care dansau copii alături de adulți, pe scenă, în decor… A fost ca un cutremur pentru mine. A fost o experiență extraordinară să văd cum toate artele se combină într-o clipă. Și i-am zis mamei că vreau să fiu și eu ca ei. Iar la grădiniță dansam. Făceam dansuri populare și îmi plăcea la nebunie. Am aflat apoi că există școli speciale la care trebuie să mergi ca să ajungi profesionist. Fără să știe mama și tata, m-am dus la o audiție. Apoi m-am întors acasă și i-am anunțat că eu o să merg la o școală de balet și coregrafie. Acesta a fost începutul carierei mele de dansator”, a povestit Baryshnikov despre acele momente din copilărie când a înțeles că drumul lui e dansul.

„Am urcat pe scenă încă din primul an de studiu, când făceam cu toții figurație. Prima dată am pășit pe scenă în „Dama de pică”, opera lui Ceaikovski, unde eram copilul negru care ține în brațe un cadou în actul al doilea. Și nici n-au făcut risipă de cosmetice cu mine, m-au băgat pur și simplu într-un ciorap maro! A fi pe scenă prima oară a fost o experiență remarcabilă, evident. Îmi tremurau mâinile în care țineam cutia neagră… și în jurul meu oamenii cântau și dansau.”

Și din acel moment a început un drum teribil care l-a dus în punctul în care se află azi. „Dansul este obsesia mea. Viața mea.” Așa își rezumă timpul, viața, artistul care și-a forțat corpul până la extrem și a suferit douăsprezece intervenții chirurgicale…

„Arta are nevoie de sacrificii”

„Cei care vor să facă artă trebuie să țină minte că nu e un drum ușor. Arta are nevoie de sacrificii, spunea Konstantin Stanislavski, omul de teatru vizionar din Rusia. Sunt de acord. Și aici e vorba și despre sacrificii în relațiile cu oameni, cu familia, cu viața în general. În viitoarea lor viață de artist, vor exista anumite limite, pentru că în artă îți pui la încercare capacitățile tot timpul. Dacă ești dansator profesionist, de exemplu, trebuie să găsești mereu o cale de a-ți păstra echilibrul în viață, căci uneori înfrângerile sunt mult mai puternice decât victoriile și, într-un fel, mult mai valoroase pentru dezvoltarea ta. Trebuie să înveți să te lupți cu anxietatea/neliniștea, pentru că arta e o boală. Milioane de oameni fac artă în lumea întreagă și foarte puțini au norocul de a fi în centru tot timpul, ca Maya Plisețkaia sau Placido Domingo.  Dintre câteva milioane, doar câțiva sunt norocoși. Dacă adormi în fiecare seară visând la cum o să faci artă, mergi pe drumul ăsta! Dacă nu, nu merge!” a mai spus Baryshnikov la întâlnirea de la Sibiu.

„Perfecțiunea nu poate fi atinsă” crede artistul care toată viața a căutat perfecțiunea. Brodsky avea un crez preferat: „Fii bun! Fii bun cu tine, cu alți oameni, cu tot ce faci! E o regulă a vieții după care ar trebui să trăim.” Cam acesta rămâne gustul cel mai puternic al întâlnirii cu Mikhail Baryshnikov. Și o extraordinară concluzie, pornind de la tema FITS din acest an, care este IUBIREA: „Nu poți face artă cu ură.”

FOTO: Sebastian Marcovici și Maria Ștefănescu

01
/03
/17

Povestea mărţişorului a supravieţuit în diferite forme până în prezent, de la firul simplu răsucit în alb şi roşu până la cel virtual. Mărţişor, Mărţişug sau Marţ era consemnat de etnologii începutului de secol XX ca obicei de 1 martie, prezent nu numai la români, dar şi la bulgarii şi albanezii din Balcani. Ţăranii păstrau obiceiul în fiecare început de primăvară, ca semn protector împotriva bolilor şi a nenorocului.

27
/02
/17

O schiţă realizată de Rembrandt, care reprezintă un câine, a fost autentificată după ce timp de 250 de ani a fost atribuită unui pictor german specializat în tablouri cu animale. Descoperirea a fost descrisă drept ”o senzaţie” de reprezentanţii Muzeului Herzog Anton Ulrich, din Braunschweig, unde schiţa a fost expusă timp de mai multe decenii şi era prezentată ca o lucrare a artistului Johann Melchior Roos.

21
/02
/17

Muzeul Național al Satului "Dimitrie Gusti" organizează în perioada 27 februarie - 8 martie Târgul "De Mărțișor", eveniment prin care își propune promovarea "vechiului obicei al dăruirii, la început de primăvară, a micilor obiecte artizanale cu rol protector".

17
/02
/17

Cu prilejul „Zilei Brâncuși ” care se sărbătorește la nivel național în fiecare an, la 19 februarie, MNAR prezintă în perioada 19-26 februarie 2017 o selecție de fotografii-document care surprind pe de o parte etapele instalării Coloanei Infinitului la Târgu-Jiu și pe de altă parte atmosfera atelierului parizian al lui Constantin Brâncuși care, în unele imagini, apare alături de sculpturile sale.

13
/02
/17

Deschiderea ediției din acest an a Carnavalului de la Veneția (11-28 februarie) a fost marcată de un show acvatic spectaculos, la care au participat, ca în fiecare an, numeroși vizitatori. Show-ul inaugural, pus în scenă pe Canalul Cannaregio, a celebrat sâmbătă seara temele frumuseții, mării și vanității, printr-o paradă a creaturilor marine.

30
/01
/17

Expoziţia itinerantă "Lumea turcică din Munţii Altai până în Balcani", ce aduce in fata publicului 33 de picturi în ulei semnate de tot atâţia artişti din 17 ţări, se va deschide pe 1 februarie, de la ora 18.30, la Galeria Artelor din cadrul Cercului Militar Naţional.

21
/12
/16

Tabloul "Țărăncuțe" ("De la fântână") de Nicolae Grigorescu a fost adjudecat, marți seară, la prețul de 320.000 de euro, la licitația de iarnă a Artmark, devenind cea mai bine vândută lucrare din acest an. Printre vedetele serii s-au mai numărat "Intimitate" de Nicolae Tonitza, "Car cu boi la amiază" de Nicolae Grigorescu, "Pod" de Adrian Ghenie sau "Pieta" de Corneliu Baba.

19
/12
/16

Romfilatelia a editat o nouă emisiune de mărci poştale tematice în cadrul proiectului „Stele de aur ale scenei şi ecranului”. Cele şase timbre ale acestui proiect filatelic au aceeaşi valoare nominală, de 4,50 lei, şi prezintă Stele de Aur ale scenei româneşti, în imagini de colecţie: Adela Mărculescu, Florina Cercel, Ilinca Tomoroveanu, Alexandru Arşinel, Ion Caramitru, Costel Constantin.

15
/12
/16

Ateneul Român găzduiește instalația documentară itinerantă dedicată pianistei Clara Haskil. Informațiile documentare sunt însoțite de fotografii și documente inedite, din Arhiva Muzicală a Bibliotecii Cantonale Universitare din Lausanne și a Fundației Clara Haskil din Elveția.

Page 10 of 40« First...89101112...203040...Last »