„Mincinosul” lui Vlad Mugur, la Teatrul Odeon
https://www.ziarulmetropolis.ro/mincinosul-lui-vlad-mugur-la-teatrul-odeon/

Teatrul Odeon continuă seria Mari Spectacole difuzate săptămânal online şi oferă joi, 7 mai, la ora 18:00, spectacolul „Mincinosul” de Carlo Goldoni, în regia lui Vlad Mugur, cu Horaţiu Mălăele în rol principal, care a avut premiera pe 11 octombrie 1991.

Un articol de Liliana Matei|5 mai 2020

În distribuție îi veți putea revedea pe Horațiu Mălăele, Virgil Andriescu, Mircea Andreescu,  Florin Zamfirescu, Ionel Mihăilescu, Marian Ghenea,  Marius Stănescu, Mircea Constantinescu, Diana Gheorghian, Gălbenuşe, Camelia Maxim, Mirela Dumitru. Scenografia este semnată de Lia Manțoc.

Spectacolul va fi transmis prin live streaming pe pagina de Facebook a instituției și va fi disponibil online pe canalul de YouTube până la ora 24:00.

Teatrul Odeon preciează că filmarea a fost realizată pentru arhiva teatrului, și nu pentru difuzare.

„Teatrul nu e viaţă. Viaţa e o enciclopedie teatrală”, mărturisea  regizorul de teatru Vlad Mugur, născut pe 22 iunie 1927, într-o familie de artişti şi intelectuali renumită.

Mama, Luisa Grigoriu, şi tatăl, Val Mugur, au fost cununaţi de Prinţul Carol şi de Regina Elena, iar el a fost creştinat de Regele Mihai şi Regina Elena. Ambii bunici au contribuit la construcţia patrimonului cultural al României, Constantin Grigoriu, bunicul dinspre mama, a înfiinţat Opereta Româna, iar Gheorghe Demetrescu Mugur, bunicul după tată, a fost profesorul Regelui Carol al II-lea, directorul Fundaţiilor Regale şi al Radiodifuziunii Române.

Tatăl, Val Mugur, a fost cunoscut director de scenă şi avocat, prieten cu cei mai mulţi dramaturgi din perioada interbelică şi iniţiatorul teatrului radiofonic.

Vlad Mugur a fost primul profesor care a făcut din clasa sa o trupă, mutând, după absolvirea Institutului, întreaga „Promoţie de Aur”, cum îi plăcea să-i spună, la Teatrul Naţional din Craiova: Amza Pellea, Gheorghe Cozorici, Victor Rebengiuc, Sanda Toma, Gina Patrichi, Silvia Popovici, Anca Vereşti, George Constantin, Constantin Rauţchi, Dumitru Rucareanu, unde a creat „Tragedia optimistă“ de Vsevolod Vişnevski şi „Hamlet” de Shakespeare (cu Cozorici în rolul titular).

După Revoluţie Vlad Mugur se întoarce cu mari speranțe în România, iar Andrei Pleşu îl numeşte director la Teatrul Giulești, căruia îi schimbă numele în ODEON: „Este scena şi clădirea pe care am iubit-o.În primul rând pentru că a fost teatrul în care eu am învăţat teatru.

Am stat în sală ca asistent sau ca elev la toată pleiada de artişti, care erau şi în casa noastră şi pe scenă. Toate succesele mari dinainte să plec din ţară le-am avut în acest teatru, fie că erau montate acolo, fie că erau în turneul de la Craiova sau Cluj.

Odeonul are farmec.

Am acceptat să fiu director numai pentru acea clădire.

Şi pentru amintire”.

Pe 11 octombrie 1991, după ce în mai 1990 regizorul avusese premiera cu aceeaşi piesă la teatrul din Münster, Germania, are loc premiera primului său Goldoni din România,  „Mincinosul”, cu Horaţiu Mălăele în rolul Lelio Bisognosi, primul și singurul spectacol montat de Vlad Mugur pe perioada directoratului său, de altfel, foarte scurt, cu o trupă de tineri actori angajată chiar de el. Actorul Marius Stănescu era încă student când a fost distribuit în „Mincinosul” și a debutat pe scena Teatrului Odeon.

Spectacolul a luat parte la festivitățile premergătoare bicenterului Goldoni și s-a jucat în 1992 la Teatro Goldoni de la Veneția și în curtea Palatului Pitti de la Florența în 1993, în cadrul Festivalului Goldoni. Un alt teatru din România revenea, după 1989, la întâlniri europene importante, grație lui Vlad Mugur, iar presa teatrală din Peninsulă se exprimă elogios. „Un spectacol de un dinamism extraordinar, mai apropiat de commedia dell’arte decât de tradiția goldoniană, așa cum ne-o imaginăm. Cu toate acestea, o creație uimitoare. Nu avem suficiente cuvinte să lăudăm regizorul care ne-a produs o asemenea revelație. Interpreții sunt admirabili, sub direcția unui artist care a pus în armonie diferite niveluri ale spectacolului, prin simboluri savuroase, susținute de o anumită ironie”, scria Piero Zamato în „L’ Adige de trentto” pe 6 mai 1992.

04
/02
/14

Încerc să merg la teatru de fiecare dată cu inima deschisă. Încerc să nu am păreri deja formate înaintea unui spectacol, deși ascult cu interes opiniile spectatorilor care l-au văzut înaintea mea. Dar ce se întâmplă la revederea unui spectacol?

04
/02
/14

Programe speciale nou-nouțe despre dragoste și look, o colecție de filme scurte ale unor nume mari și o competiție dedicată, pentru prima dată, filmelor românești, sunt câteva dintre surprizele pe care Festivalul Internațional de Film NexT 2014 le pregătește spectatorilor săi. Cea de-a 8-a ediție va avea loc între 3 și 7 aprilie 2014, la Cinema Studio, Cinema Elvira Popescu, CinemaPRO și Ceainăria Cărturești.

04
/02
/14

Deep Purple va urca din nou pe scena bucureşteană, pe 20 februarie, Dulce Pontes, regina contemporană a muzicii fado, îi va încânta pe spectatori pe 9 februarie, iar Ricchi e Poveri, una dintre cele mai cunoscute trupe italiene ale ultimilor 40 de ani, se reîntoarce în România pe 26 februarie - Concertele bucureștene din această lună.

03
/02
/14

“Cinema-Edu” aduce din nou filmele de calitate în programa extra-curriculară a liceenilor. Aflat la cea de-a patra sa ediție, proiectul de educatie cinematografica este dezvoltat de Asociația Culturală Macondo și sprijinit de Centrul Național al Cinematografiei.

03
/02
/14

CRONICA DE TEATRU Tom si Jerry se joacă „de-a şoarecele şi pisica”. Nu între ei, ci cu oameni. O comedie atât de neagră, încât râsul devine un deliciu interzis. Spectacolul se joacă pe 4 februarie, de la ora 19.00, la Teatrul Metropolis.

03
/02
/14

CRONICA DE TEATRU Inspirați, expirați… și intrați ȋn „Panica.“ Pătrundeți dincolo de ușile ȋnchise, ȋn culisele psihicului masculin, ȋn plină criză existențială. Ce se ȋntȃmplă acolo? Trei bărbați complet diferiți se ȋntȃlnesc pe un teritoriu comun, ȋn momente de răscruce. Theodor-Cristian Popescu pune ȋn scenă piesa cunoscutului dramaturg finlandez Mika Myllyaho, scrisă ȋn 2005 și […]

03
/02
/14

„Tarelkin” are ceva din „Procesul” kafkian, fiind însă mai puțin rafinat, fiind, așadar, o esență. Intriga este oarecum caraghioasă, pare stupidă, dar oamenii au fost cândva încă mai naivi decât sunt astăzi. E doar un truc, e doar pânza pe care se putea picta, cu folos, acest mare tablou al deșertăciunii.