Minima rezistență și Mouez Hassen. MONDIALUL Metropolis
https://www.ziarulmetropolis.ro/minima-rezistenta-si-mouez-hassen-mondialul-metropolis/

Mondial sovietic, pardon rusesc, este ca un concert simfonic în care nu toată lumea vrea să cânte. O fac alămurile, instrumentele de suflat, dar pianul şi viorile şomează, nu vor să se obosească. Au un singur obiectiv, să fie singure pe scenă la aplauzele de final.

Un articol de Dedes|20 iunie 2018

Desigur, e un calcul strategic, dar dacă plictisești lumea e foarte posibil ca la final să te aplaude o sală de scaune goale. Minima rezistență practicată de granzi riscă să prăbușească interesul publicului. Am mai vorbit despre subiect, dar vrem să insistăm. Uneori e bine să nu plasezi dezamăgirea sub preș.

Oricât de entuziaști am fi, trebuie să recunoaștem că am înghițit cam multă zeamă de varză ca să avem parte și de o bucățică mai de Doamne ajută. Numărăm pe degetele de la un picior meciurile vioaie. Spania, Portugalia, Mexic, Rusia, parțial Anglia au arătat că vor ceva mai mult.

Nu este nevoie de o veșnicie pe teren ca să arăți că ai calitate. Mouez Hassen este fotbalistul care a reușit să mă impresioneze până acum la acest mondial. Portarul tunisian a jucat 15 minute, s-a accidentat, a plans, a ieșit de pe gazon și a plecat acasă pentru că nu mai e valid.

În minutele jucate, a avut câteva intervenții fabuloase. Omul a avut o șansă, a profitat de ea, după care a avut neșansa să se lovească, deși ca să fiu sincer e tot un fel de șansă, nu a avut ocazia să și greșească.

În viață trebuie să arăți ce poți cât mai repede, altfel…lumea se plictisește!

Foto: Mouez Hassen – facebook

 

23
/06
/14

Wilhelm Worringer, ilustru istoric de artă german, spunea cam aşa, într-o memorabilă încercare de despărţire a apelor cu toiagul terminologic: „Manierismul este ceea ce apare într-o operă de artă datorită voinţei creatorului ei, iar stilul este ceea ce apare fără voia lui şi de multe ori împotriva voinţei lui.”

18
/06
/14

Pantacruel s-a strecurat aseară în dormitorul conului Leonida şi al nevesti-sii, Efimiţa. Cum Efimiţa (Mariana Mihuţ) a adormit buştean înaintea partidei Rusia - Coreea de Sud, Rebengiuc şi-a ieşit din pepeni şi mai ales din rol şi s-a dus să urmărească meciul la o bodegă alături de fi-su, Mimi Brănescu, afacerist, că tot trebuia să se vadă pentru nişte treburi urgente.

17
/06
/14

Aseară, la Salvador, în meciul cu Germania, Cristiano Ronaldo a tratat fotbalul ca pe o scrumieră. Ursuz şi sâcâit de ceva, probabil şi de acea potenţială accidentare care a făcut valuri în presă înainte de începerea Cupei Mondiale, Cristiano Ronaldo sau CR7, cum a fost esenţializat de roboţeii marketingului abreviativ, a fost exact asta: un acronim într-o echipă de anonimi vopsiţi conjunctural în culorile Portugaliei.

16
/06
/14

Nu există festin culinar format doar dintr-un unic fel de mâncare, fie el şi excelent. Într-o crăpelniţă adevărată, nu mă refer la „Marea Crăpelniţă” pentru că nu ne-am propus să murim intoxicaţi cu fotbal, la finalul unei mese cu prelungiri şi lovituri de departajare, chiar dacă ai ingurgitat până atunci pateuri fine, somon, păstrăvi afumaţi, muşchiuleţ de viţel, o zeamă de varză bine simţită poate face minuni, inclusiv din punctul de vedere al perspectivelor.

15
/06
/14

Era de cu seară la Manaus, în al doilea meci din Grupa Morţii. Gianluigi Buffon, accidentat, ieşise la marginea gazonului să asculte vuietul de tablă galvanizată al Arenei Amazônia, în timp ce, în vechiul centru al Bucureştilor, un cârd de gâsculiţe scurmau cu boticul într-o şaormă de vită. Cu de toate. Pe alocuri mirosea a mraniţă, a lambadă ieftină şi a boştină fiartă. Într-un colţ al terenului, dintre firele verzi de iarbă, mijea o idee înţepătoare în mintea netedă a lui Mario Balotelli.

14
/06
/14

Că tiki-taka era în pierdere de turaţie şi strălucire o dovedea cu vârf şi îndesat şi Los amantes pasajeros, film plat şi fără zvâc în care însuşi întemeietorul incontestabil al sistemului era înfrânt de propria creaţie. De limitele ei, mai exact!

13
/06
/14

Suflet de artist, văzând atât de mulţi croaţi în preajmă, arbitrul japonez Yuichi Nishimura şi-a închipuit, în două, trei faze, că joacă în una din piesele lui Miroslav Krleža, o comedie carnaval, care se petrece într-o singură noapte şi în care toate regulile sunt aruncate în aer.