MINORITĂȚI – Poveștile lui Dede’s
https://www.ziarulmetropolis.ro/minoritati-povestile-lui-dedes/

Două mâini legate de corpuri diferite mi-au întins azi nişte fluturaşi din care aflam că e foarte posibil să îmi pierd copilul pentru că îl vor lua homosexualii. Bună treabă, în acest caz, strict particular, având în vedere că e majoră şi fată, cel mult nişte lesbiene îmi pot destructura familia. Dar asta e altă discuţie.

Un articol de Dede's (Dan Nicolaie)|1 octombrie 2018

M-au surprins însă oamenii care apărau familia tradițională. Nu îmi plac termenii următori, dar o să-i folosesc, ca să fie lucrurile clare. Unu’ era țigan, evident, celălat avea un handicap vizibil la o mână și un picior.

Am intrat cu ei în vorbă și i-am întrebat ce îi deranjează. Ambii nu suportă homosexualii și vor să-i stârpească. Nu știam dacă să-i pup sau să-i iau la palme.

I-am întrebat dacă nu simt că deschid o supapă care poate elibera un jet menit să-i măture și pe ei mai rapid decât se gândesc. Cum se făceau că nu pricep le-am vorbit deschis.

”Dacă tu te-ai fi născut în Sparta (între timp aflasem că așa a venit pe lume, cu problemele medicale mai sus menționate) pentru că niște oameni au decis prin vot, la naștere ai fi fost aruncat într-o prăpastie, ca să nu afectezi fibra respectivei societăți. Iar tu, i-am zis celui mai brunet,la începutul anilor 40, într-o bună parte din Europa, pentru că faci parte dintr-o minoritate etnică și pentru că o majoritate a votat niște conducători, ai fi ajuns săpun sau cenușă”.

Au plecat ușor descumpăniți, dar au continuat să împartă hârtiuțe pline de ură.

(text preluat, cu acordul amicului nostru Dede’s, de pe site-ul dedes.ro)

Foto: Referendum – facebook

16
/02
/18

Inspirat de o însemnare a criticului literar Paul Cernat, Răzvan Petrescu, unul dintre cei mai valoroși scriitori contemporani români, și-a amintit de “colosala” echipă redacțională care popula editura Cartea Românească în anii 80 și, prin ricoșeu, de rolul... purificator al dublei cenzuri din acele vremuri. Un articol savuros pe care nu-l puteam lăsa să se topească în negura subsolurilor rețelelor de socializare.

24
/01
/18

Un vecin a trăit 92 de ani şi sărbătorea Ziua Naţională, invitându-şi megieşii la o ţuică fiartă. Nu era băutor. Fusese, la viaţa lui, un jandarm şi un miliţian de legendă, un fel de Wyatt Earp local. Provenea din zona Argeşului şi citea fără ochelari la peste 90 de ani.

23
/01
/18

Sunt campion mondial la şanse ratate. Să vă povestesc una. O şansă, ratată. De altfel, pentru asta ne-au fost destinate, să le povestim. Ca orice tip dur, mă cunoașteți, mă întorceam acasă de la …piață. În fond e și asta tot un fel de „sală”.

09
/01
/18

Până ieri aveam o părere destul de bună în legătură cu gradul de civilizație pe care îl posed. Un post TV de largă respiraţie, cel mai urmărit și în 2017, mi-a făcut-o țăndări.

19
/12
/17

M-am simțit întotdeauna un străin în România. Nu sunt patriot de ocazie, nu mă bat cu nicio cărămidă în piept, am văzut și munți mai înalți decât Carpații, și mări mai frumoase decât Neagra, și oameni mai luminoși și mai buni.

19
/12
/17

Multe ne plăceau la final de an, dar ca mersul cu uratul nu era nimic. Pluguşorul era temelia uratului, mai ales când erai mai mititel. Cei mici urau, adulţii urau, toată lumea ura ceva/pe cineva în acele vremuri, iar tradiţia a rămas. După ce mai creşteai, puteai să încerci  ”buhaiul” şi ”capra”. Nu duc mai departe comparația cu adulții. Nu e momentul. Nici locul.

17
/12
/17

Sincer, când v-a plăcut ultima dată de România? Sau mai degrabă ”România e o țară grozavă, păcat că e locuită”? Când v-ați simțit foarte „împreună“ cu alți români? (Nu la sentimentul colectiv de ”vai de noi” mă refer).

29
/08
/17

Calul era unicul motiv de mândrie al lui Florea. Căruţa nu, pentru că în zilele geroase de iarnă din ea mai rămâneau doar osiile și roțile, restul intra pe foc.

25
/08
/17

Un necaz nu vine niciodată singur. La mine au obiceiul să se așeze la coadă, asta e pretenția mea, să fie ordonate și să-și aștepte rândul, ar fi păcat să vină necazul peste mine și eu din cauza îmbulzelii să nu-l observ.

24
/08
/17

Driblând pe cât îmi permite talentul balonul de săpun al misoginismului, la ceas de dimineaţă răcoroasă am ajuns la concluzia că între bărbați și femei este o diferență uriașă, primii fiind adevărați campioni în materie de bun gust, cel puțin la nivel de teorie, atunci când vor să-și aleagă partenera pentru o viață, o noapte, o oră, două minute…

23
/08
/17

Coadă la supermarket, o domnă îşi închipuie că dacă se urcă în spinarea mea va plăti mai repede. În mână are o pungă de ficăţei de pasăre, din ei se scurge un lichid dubios și rece direct pe piciorul meu, mă feresc, o privesc, se face că nu mă vede.

Pagina 4 din 11« Prima...23456...10...Ultima »