Minutele în care Ronaldo s-a simțit ca Messi. MONDIALUL METROPOLIS
https://www.ziarulmetropolis.ro/minutele-in-care-ronaldo-s-a-simtit-ca-messi-mondialul-metropolis/

Portugalia a tremurat cu Iran, Spania a îngheţat în faţa Marocului. Nu e cazul să mai dezvoltăm teoria cu ambiţia echipelor mici şi nici să căutăm chei geopolitice, mai ales la al doilea meci. Ele sunt, dar nu vrem să vedem ce e în spatele uşilor în eventualitatea în care le desferecăm.

Un articol de Dedes|26 iunie 2018

Cert este că am avut parte de două confruntări după tiparul filmelor de serie B, răsturnări de situație cu carul, mici dramolete, reveniri din pumni, lacrimi, reale și false, dar la final a învins – dacă se poate spune așa ceva după două meciuri terminate la egalitate – cine trebuie.

Cine trebuie nu neapărat pentru gustul neutrilor, ci acel cine trebuie în general, pentru bunul mers al fotbalului gândit de FIFA.

Spania – Maroc 2-2, Iran -Portugalia 1-1

Interesant este că, aflat pe cai foarte mari, cu rivalul tăvălit prin cenușa umilinței, Ronaldo a simțit, fie și pentru un minut, ce gust are țărâna dezamăgirii. Venea după o săptămână în care marcase patru goluri, iar Messi se transformase în ținta tuturor ironiilor inventate de amatorii de fotbal.

Pe acest fond a ratat un penalty, care ar fi liniștit meciul cu Iran și ar fi consolidat poziția în clasament a Portugaliei. După această nereușită, iranienii s-au încordat mai ceva decât strămoșii lor, au egalat și la ultima fază de joc au ratat o ocazie uriașă, victoria și calificarea.

Fața lui Ronaldo din acele momente era a unui om disperat, aflat cu sabia deasupra capului. Probabil a înțeles ce simte Messi în aceste zile și, retroactiv, și-a mai reprimat din zâmbetul de după eșecul Argentinei cu Croația.

Râsul e bun, dar nu pe seama altuia, mai ales în fotbal unde roata se învârte mai ceva decât mingea. Ronaldo a scăpt, deocamdată. Messi? Aflăm puțin mai târziu. Neymar respiră greu, la fel și Brazilia.

Rămânem pe recepție, cei mari află cum e să fie mici.

Foto: MONDIALUL METROPOLIS, Ronaldo, Spania – Maroc -facebook

08
/07
/14

"Germano,-n portugheză, înseamnă consangvin; / un meci de fotbal, însă,-i "pe viaţă şi pe moarte", / atunci când nu se toarnă, cu vadra, apă-n vin, / în vinul ce dă aripi, nu-n cel ce-adoarme foarte / curând pe toată lumea: şi jucători, şi public... ". Pentru că astăzi, în ziua primei semifinale (Germania - Brazilia), poetul Şerban Foarţă împlineşte 72 de ani.

06
/07
/14

Nici nu începuse bine repriza a doua a prelungirilor (da, oricât de greu de crezut ar părea, Costa Rica a împins meciul cu Olanda în prelungiri fără să primească gol!) că pe marginea terenului, în dreptul băncii de rezerve pe care van Gaal îşi frângea mâinile încercând să înţeleagă de ce nu merge nimic, doi inşi, un bondoc mai durduliu şi un lungan aducând vag cu Tom Noonan din Mystery Train (Jarmusch), începuseră un bizar şi nostim număr de stretching.

30
/06
/14

Cum, necum, iată că jumătate de Mondial s-a dus pe apa Dâmboviţei. Cum mortul nu se mai întoarce de la groapă, am numărat echipele rămase, mai erau vreo 16. Am numărat şi bănuţii, suficienţi cât să împart o cameră pe litoral cu Mite şi Bajnorică - puşlamalele din mintea lui Radu Aldulescu. Şi m-am dus de nebun.

29
/06
/14

„2 noiembrie Am fost invitat în mod cordial să fac parte din realismul visceral. Bineînţeles, am acceptat imediat. Nu a fost nici o ceremonie de iniţiere. Mai bine.” Aşa începe Detectivii sălbatici, romanul unui scriitor chilian poate nu la fel de celebru ca unii dintre componenţii „naţionalei” de fotbal ai ţării sale, mai noi sau mai vechi, vezi Zamorano şi Salas, dar cu siguranţă mult mai spectaculos şi inovativ: Roberto Bolaño.

Pagina 4 din 512345