Psst! Spectacolul începe.
Un articol de Alexandra-Alina Popa|24 mai 2023
Ciobanul moldovean intră, cântă la fluier și după câteva secunde se întinde cu grijă pe podea, adică pe pajiștea pe care eu deja mi-am imaginat-o. Privesc spațiul feeric compus din pietre mari, stânca scăldată într-o luminozitate redusă, plăpândă și tufe preistorice de ferigi. Aștept. Scena pare încremenită. Am timp. Moartea ciobanului nu e apăsătoare, ci dintru început acceptată cu seninătate. Lumina neutră, stânca golașă, covorul vegetal sunt martorii tăcuți, solemni ai trecerii de la viață, la moarte și din nou la viață, la Rai, toate aceste elemente coexistând și comunicând într-un spațiu mitic și contemporan, ce poartă semnătura scenografei Andreea Săndulescu.
Noțiunea de timp revine prin apariția unei oi dolofane. Deși costumul caraghios al oii și onomatopeele sale haioase smulg câteva râsete în sală, rămânem totuși conectați îndeaproape la efortul său de a păși în cadrul bine delimitat al acțiunii spectacolului. Se apropie de ciobanul drag, îl adulmecă, încearcă o manevră de resuscitare, îl îmbrățișează și se așază lângă el, privind încolo și încoace, rumegând încontinuu. Aceeași scenă este repetată de trei ori. Am timp, am răbdare. Ce dar neașteptat să pot privi în tihnă cum în inerția sa, ciobanul pendulează între cosmic și teluric, cum soarele, stelele și luna se împletesc cu brazii, păltinașii, munții?
Cine oare nu a citit Miorița? Ne mai putem aștepta la surprize de la o baladă studiată, analizată, tălmăcită și răstălmăcită de cercetători? Cristian Banu, regizorul spectacolului Miorița a reușit să comprime într-un amestec de improvizații, cu accente comice, lirice și tragice, temă fundamentală a…
a
a
A Iubirii. În sfârșit iubirea este cea care triumfă. În sfârșit, în povestea Mioriței, ciobănașul este învingătorul, nu învinsul, care se unește cu aleasa lui, într-un ritual de nuntă posibil numai după ce este atins pragul morții. Zâmbetul și timiditatea tânărului cuplu sunt redate într-un spațiu gestual umplut cu priviri, mișcări ingenue, toate elementele senzoriale exprimând dragostea de viață, care transcende moartea și renaște în eternitate. Legătura profundă a ciobanului cu oile sale, cu natura, o comuniune ancestrală ilustrează o temă izvorâtă din timpuri primordiale, comuniunea om-animal.
Tablourile spectacolului sunt delimitate de vocea tinerei mirese, zâmbitoare, care poartă pe chip suspinul amar, tristețea și fericirea plenară. Încă o dată este evidențiată întreaga înțelepciune mitică conform căreia existența umană are două forme de manifestare: viața și moartea, ambele fiind pe deplin acceptate. Omul, ca orice element din univers, se va reintegra cosmosului căruia îi aparține, printr-o ceremonie spirituală cu elementele simbol ale spațiului care l-a primit și l-a vegheat pe parcursul existenței terestre.
Personajele lui Cristian Banu au redat prin interpretări de o splendidă naturalețe, presărate cu gesturi rudimentare și sunete arhaice, umane și animalice, tensiunile ciobanilor, ale oilor, prin frământări care ne preocupă și pe noi, cei din societatea contemporană. Porții sănătoase de râs se vor adăuga momentelor comice create de fiecare personaj, mai ales de cele trei oițe simpatice și de câinele credincios.
Spectacolul păstrează multiple motive populare regăsite în structura epică a baladei și redate parțial prin monologurile ciobanilor de o expresivitate artistică remarcabilă. Dramaturgia semnată de Radu Horghidan cuprinde și elemente inedite: un apus de soare, pauza, fata care se simte singură, fata care așteaptă, care se împletesc armonios cu mitul mioritic – transhumanța, complotul, alegoria moarte-nuntă. Invidia ciobanilor devine apăsătoare și deși sunt lipsiți de brutalitate, asistăm la o scenă de o gravitate impresionantă prin seninătatea ciobanului moldovean și prin tristețea adâncă a ciobanului ungurean și a celui vrâncean. Aparenta fatalitate a celui dintâi este translatată în mișcarea și înfățișarea celor doi ciobani, răpuși de actul nefiresc pe care îl vor săvârși.
Acest spectacol nu este al paradoxului și nici al antitezei, al obedienței ori al renunțării, ci un dialog încântător al ciobanului cu mioara lui, alter-ego-ul său, o înfrățire la nivel spiritual și cosmic al omului cu natura, cu veșnicia. Această legătură creată din fire subțiri, aproape invizibile, de o rezistență extraordinară, este o țesătură originală cu semnificații profund mitologice și filozofice la care suntem invitați cu delicatețe să reflectăm.
Cine sunt actorii din distribuția selectată de regizorul Cristian Ban?
Ciobanul moldovean: Nică Bargan
Oaia ciobanului moldovean: Elena Emandi
Ciobanul vrâncean: Radu Horghidan
Oaia ciobanului vrâncean: Oana Mogoș
Ciobanul ungurean: Vlad Ajder
Oaia ciobanului ungurean: Elena Anghel
Mireasa: Mihaela Grosu
Câinele: Mihai Păun
Foto: Andrei Oană
