Mircea Albulescu – 10 sfaturi pentru tinerii actori
https://www.ziarulmetropolis.ro/mircea-albulescu-10-sfaturi-pentru-tinerii-actori/

Să caute lumina pe scenă; să construiască personajul în etape; să nu se prostitueze – sunt câteva dintre sfaturile pe care Mircea Albulescu le-a dat studenţilor la Actorie.

Un articol de Liliana Matei|15 Iulie 2015

Cu un an înainte de a părăsi definitiv scena vieții, Mircea Albulescu a povestit, la „Întâlnirile UNATC”, despre rolurile pe care le-a făcut, despre importanța tăcerii și despre valoarea iubirii în teatru. Discuția, moderată de Rectorul UNATC, Adrian Titieni, a fost publicată în revista Concept, nr.1/2015.

Mai jos sunt câteva fragmente:

„B”-ul a avut o influenţă foarte mare în viaţa mea. Aura Buzescu, prima mea profesoară, doamna Bulandra, prima mea directoare, după care apare al treilea „B” şi cel mai lung, are şi 97 de ani acum – Beligan. La Teatrul Municipal se face spectacolul „Troilus şi Cresida” şi atunci domnul Beligan, director la Teatrul de Comedie m-a chemat: „Vino mă aici şi stai cu noi. Facem piesa asta. Marin Moraru, Dinică, toţi suntem acolo.” M-am dus la domnul Ciulei şi i-am spus „Domnu’ Ciulei, uite dom’ne, mă cheamă să mă duc aşa, să fac aşa.” Eu aveam câteva cuie în cap deja. Şi el, cu o tristeţe enormă în ochi mi-a spus „Mircea, du-te…” şi m-am dus. Am făcut acolo Troilus şi Cresida, după care am făcut încă vreo 10-12 piese în 10 ani de zile.

Mi-am dat doctoratul cu teatrul radiofonic. Iubesc teatrul radiofonic la ne-bu-ni-e! Pentru că, dacă o mie de oameni ascultă într-o seară o piesă de teatru – şi sunt nişte piese atât de minunate, cu sutele, vă jur! – e un un lucru extraordinar. Prindeţi-mă în fiecare seară pe Radio Cultural. Seara se dau cel puţin două sau trei piese de teatru. Şi aveţi ocazia să-i auziţi pe ăia pe care sigur nu i-aţi văzut, de-abia îi ştiu eu, alde Manolescu, Ion Manolescu.

Iubirea este foarte mare în meseria noastră. Căutaţi cât se poate binele, chiar dacă se greşeşte faţă de voi. Dacă e cineva care greşeşte, nu-i ţineţi ranchiună. Generozitatea e lucrul cel mai minunat. Există această cunună, de care să aveţi grijă. Nici să vă aplecaţi prea tare că vă cade de pe cap, nici să văţineţi prea fuduli că loviţi pragul de sus al uşii şi vă strică, Doamne fere’! Mare grijă cu această cunună pe care o aveţi şi care nu este eternă pentru că lucrul cel mai groaznic nu e că am pierdut buletinul, portofelul, trenul, ci că am pierdut harul.

În meseria noastră, care nu are criterii obiective, clare, scrise într-o Biblie a ei, trebuie neapărat să ai şi puţin noroc. Şi, după asta, următorul pas ştiţi care este? Să ai puţin mai mult. Pentru că se întâmplă – nu vreau să dau de data asta nume – a terminat cu 10, anul I a fost angajat primul, 3, 4, 5, 6 ani şi… unde-i ăla? „Care ăla?” Ăla, cel mai bun, care juca…

Cea mai scumpă relaţie peste scenă este tăcerea, atunci când şi el, şi eu, şi dânşii, şi noi ne ţinem pentru o clipă respiraţia. Ce va să vină? În teatru există acest lucru primar. Construiesc un moment momind atenţia, sensibilitatea receptorului, spectator cum îi spunem noi. Dar nu e bine spus, fiindcă el nu e spectator. Trebuie să fie cu mine împreună, căci, dacă nu e, dacă vorbele mele, situaţia mea, dorinţa mea de a fi… uite asta e scena, asta e rampa, vreau să vină peste voi, să vă fac să înţelegeţi, să vă întristaţi, să plângeţi, să râdeţi şi să întoarceţi către mine trăirile dvs., se întoarce către mine fluxul acesta.

Ăia dintre dvs. care veţi alege să faceţi teatru, căutaţi lumina pe scenă. Dacă într-o seară electricianul a fost mai obosit, a pus-o mai aşa, atunci trebuie să mă duc să o caut. Carmen Stănescu, actriţă a Teatrului Naţional, nu mai joacă acum, este cea mai mare, dintre noi toţi şi dintotdeauna, actriţă/actor care ştie să-şi caute lumina în scenă. Dacă a stat pe perioada repetiţiilor aici, dar acum lumina e acolo, se duce acolo şi nu pleacă pentru nimic în lume. Şi iese afară la pauză: „Cine a pus lumina? Unde e lumina? Unde e lumina mea?”

V-am spus ce scria la uşă la noi la teatru când se juca? „Tovarăşi, să facem totul să terminăm spectacolul azi!” Mă duc acolo, dacă mă întorc, cum mă întorc, nu ştiu niciodată. Şi într-adevăr este această posibilitate să te desparţi de sinea ta, încercând să fii sinea Sa. După care, povestea franţuzului nostru, cum dracu’ mă întorc înapoi la mine şi să rămân şi întreg la minte? Se cunosc cazuri de actori care la un moment dat… Drumul ăsta e periculos, dar biruinţa e atât de frumoasă!

Este importantă şi această etapizare în devenirea în personaj. Mă lămuresc cu mine, pentru că eu, cel de astăzi, nu semăn cu cel de ieri. Eu, cel de ieri, nu semăn cu cel de acu’ 3-5-7 ani şi cu atât mai puţin cu cel de poimâine când voi fi mort. Dar mă feresc de asta. Nu vreau să-mi plângeţi de milă. Vreau, dimpotrivă, să ne bucurăm împreună, să fim împreună şi eu să pun liniştit capul pe pernă ştiind că voi, bunii, veţi duce mai sus şi mai departe sacul ăsta cu vieţi care sunt personajele mele, mai departe, mai sus, şi că oamenii îşi vor rupe palmele aplaudându-vă…

Lucrul cel mai preţios în teatru este într-adevăr această punte peste rampă. Pentru că spectacolul de astăzi nu seamănă niciodată cu spectacolul de mâine sau cu spectacolul de ieri, oricât de David Esrig ar fi regizorul să facă nebunia de pe lume fiindcă ai stat aşa şi nu aşa. Pentru că mai este un partener: alea 400 de capete, 800 de ochi, 800 de suferinţe sau bucurii care sunt… spectatorul. Şi care influenţează extraordinar. Contează dacă între două pauze respir o dată sau de două ori. Funcţia magică a respiraţiei… În funcţie de felul cum ascultă el, cum mă priveşte el, cum mă doreşte, cum mă invită… Sunt săli care invită, sunt săli care sunt cuminţi. Şi atunci această împrejurare, această întâlnire cu o iubire, de fapt mereu cu altă iubire, unde trebuie să fii curat şi primenit, va face ca într-adevăr să se întâmple o minunată seară de teatru.

Nu vă prostituați! Culcaţi-vă cu orice fel de manifestare teatrală, actoricească, dar nu curvăsăriţi! Să vă coste! Ce vă costă nu e curvăsărie, fiţi foarte scrofuloşi, cum zice Caragiale, la datorie cu ceea ce faceţi. Luaţi îndeletnicirea voastră ca pe o religie şi nu veţi greşi, poate doar nu veţi reuşi aşa cum vreţi dvs. sau cum vrea receptorul dvs. Dar sinceritatea dvs. să nu fie pusă la îndoială. Niciodată. Nu vă vindeţi ieftin, chit că uneori pâinea e mai mică: „Păi bine, ţi-am dat 100.” „Nu se poate, trebuie să dai 1000.” Cum te vinzi, aşa te preţuieşti. Aveţi grijă.

20
/01
/19

Se joacă la Teatrul Bulandra din București spectacolul „Treapta a nou”a (în adapterea scenică a Ancăi Maria Colțeanu), după un text de Tom Ziegler, cu actrițele Manuela Ciucur, Catinca Maria Nistor, Oana Ștefănescu și Adela Bengescu.

18
/01
/19

Proaspăt apărut, al cincilea DVD din excelenta colecție Sahia Vintage, coordonată de cercetătoarea Adina Brădeanu în cadrul unui proiect al Asociației One World Romania, prezintă și discută, sub titlul „Efemere”, câteva filme comandate în diferite perioade Studiului Sahia de diverse instituții ale statului comunist.

18
/01
/19

Acum sunt o fetiță mare, chiar dacă mă cred uneori „lup marin”. Lupul marin, în caz că nu știați, este un animal de casă care are misiunea de a salva viețuitoarele din apele sărate ale mărilor și oceanelor. De câteva zile mă tot pregătesc să-mi fac bagajele să merg în Italia, la frățiorul meu bolnav. Sunt foarte fericită că-mi pot lua cu mine toate jucăriile și că voi zbura cu avionul. Pentru că nu am mai zburat cu avionul niciodată, recunosc că sunt emoționată.

18
/01
/19

Dacă mi-ar fi spus cineva la jumătatea lui noiembrie, când l-am luat de mânuță pe Toma și ne-am dus să ne întâlnim cu primarul orașului Măgurele pentru a discuta despre o implicare totală a locuitorilor și instituțiilor în cazul Mirunei - o fetiță de 2 ani și jumătate din localitate, diagnosticată cu leucemie -, că în mai puțin de o lună și jumătate doctorii de la Marie Currie îmi vor spune, fără menajamente: "Copilul dvs are cancer", l-aș fi trimis cu trotineta la balamuc.

18
/01
/19

Pe vremuri, asta însemnând acum câteva săptămâni, ori de câte ori își făcea tata timp să se joace cu noi - reușea cam greu să se desprindă de știrile politice sau de îndeletnicirile lui de pe facebook - mă întrebam de ce mă încearcă sentimente atât de diferite față de părinți. Dacă mama nu-și permitea o secundă pentru ea dedicându-se total nouă, tata abia dacă se îndura să ne alerge seara un pic în jurul mesei, prefăcându-se că este căpcăun.

18
/01
/19

Spectacolul „Moș Nichifor”, după povestea Moș Nichifor Coțcariul de Ion Creangă, în regia lui Alexandru Dabija, va avea premiera la Teatrul ACT pe 23, 24 și 25 ianuarie, de la ora 19:30, avându-i în distribuție pe Marcel Iureș și Ruxandra Maniu.

17
/01
/19

TURISM CULTURAL. Iordania e cu mult mai mult decât deșertul Wadi Rum și Petra, minunea din deșert, binecunoscute de altfel călătorilor români. Vă propunem altceva.

16
/01
/19

Romanul autobiografic „Promisiunea zorilor” de Romain Gary (traducere din franceză și note de Daniel Nicolescu) a fost publicat la editura Humanitas Fiction, în anul 2018.

16
/01
/19

Editura Litera anunță peste 700 lansări editoriale noi în 2019 și vă propune să notați în agendă cărțile-eveniment peste care nu trebuie să treceți fără a le fi citit anul acesta.

16
/01
/19

Seară specială la Teatrelli, cu intrare liberă: Constantin Bălăceanu-Stolnici și Adrian Majuru invită publicul la o dezbatere care marchează împlinirea a 160 de ani de la Unirea Principatelor Române.

15
/01
/19

Incluse în proiectul Viitorului Memoriei, o platformă dedicată memoriei Holocaustului în România, filmele documentare realizate, fără patos, de Olga Ștefan înregistrează mărturiile prețioase ale mai multor supraviețuitori ai persecuțiilor împotriva evreilor. O formă de amintire necesară și inevitabil fragmentată.

15
/01
/19

După cum veți afla de pe această pagină, sunt un băiețel de doi ani, diagnosticat după Crăciun cu neuroblastom* (cancer – cu metastaze multiple). Știu că asta sună un pic înfricoșător, dar câtă vreme există speranțe, rămân încrezător. Iată, am reușit și o rimă, mi se mai întâmplă...

Page 1 of 77012345...102030...Last »