Mircea Eliade, în douăsprezece gânduri călătoare
https://www.ziarulmetropolis.ro/mircea-eliade-in-douasprezece-ganduri-calatoare/

Conform propriilor declaraţii – Memorii, Humanitas, 1991 -, Mircea Eliade s-a născut în urmă cu 109 ani („M-am născut la Bucureşti, la 9 martie 1907”). Există totuşi o notă de subsol a editurii care spune că data reală a naşterii lui Eliade este 28 februarie/13 martie 1907 (s.v.), conform actului de naştere descoperit şi publicat de Constantin Popescu-Cadem în Revista de istorie şi teorie literară în 1983

Un articol de Petre Ivan|9 martie 2016

Istoric al religiilor, scriitor de ficțiune, filozof și profesor român la Universitatea din Chicago din 1957, titular al catedrei de istoria religiilor, Mircea Eliade a fost unul dintre cei mai importanţi gânditori ai secolului XX. Opera sa completă ar ocupa peste 80 de volume, la care s-ar adăuga jurnalele sale intime și manuscrisele inedite.

Vă prezentăm, aici, douăsprezece dintre gândurile lui Mircea Eliade, extrase din vasta sa operă.

Mircea EliadeViaţa e ca o femeie pe care o iubeşti şi care te înşeală. Toată ura ce o îndrepţi împotriva ei e în fond tot dragoste…

Dacă există o fericire pe pământ, apoi aceasta este prietenia.

Totul este posibil, împotriva tuturor raţiunilor.

Amintirile sunt icoanele timpului pierdut.

Oamenii cred în nemurire fiindcă vor să trăiască, nu ei ci acei ce le sunt dragi lor.

Nu ești învins decât dacă refuzi lupta.

Dacă adevărul nu se află prin dragoste, oriunde s-ar afla el, nu mă interesează.

Dintr-un popor nu rămâne nimic, decât cultura.

Rareori cred că se degradează mai penibil un bărbat ca într-o criză absurdă de gelozie.

Nu învăț regulile jocului, cred că nu l-aș mai putea juca.

Toţi suntem nemuritori, dar trebuie să murim întâi.

Lectura este, pentru omul modern, un viciu sau o osândă. Citim ca să trecem examenele, să ne informăm sau citim din profesiune. Mă gândesc însă că lectura ar putea implica şi funcţii mai nobile, adică mai fireşti.

Foto: Mircea Eliade – wikipedia

22
/07
/13

Cei mai cunoscuţi scriitori români contemporani, printre care Andrei Codrescu, Dan Lungu şi Ştefan Agopian, vorbesc despre literatura ca mijloc de supravieţuire şi ca sursă de fericire, în cartea „Ce-a vrut să spună autorul“.