Mitul și longevitatea politică a familiei Kennedy
https://www.ziarulmetropolis.ro/mitul-si-longevitatea-politica-a-familiei-kennedy/

Printre cele mai cunoscute, longevive şi proeminente familii din viaţa politică americană, istoria familiei Kennedy are legătură directă nu doar cu succesul politic, ci şi cu tragedia umană.

Un articol de Ziarul Metropolis|19 aprilie 2022

Un articol de Ionuț Mircea Marcu, istoric și lector la Fundația Calea Victoriei, unde susține cursul online Familii şi dinastii care au schimbat istoria.

Originari din Irlanda, ajungând în Statele Unite ale Americii în 1849, primii Kennedy care au locuit pe teritoriul american, Patrick și soția sa Bridget Murphy, au avut cinci copii. Cel mai mic dintre aceștia, Patrick Joseph Kennedy, avea să fie primul dintr-o listă numeroasă de membri ai familiei Kennedy care vor servi națiunea americană în domeniul politic, fiind ales în adunarea legislativă a statului Massachusetts, între 1884 și 1895.

Însă de departe cea mai cunoscută generație a familiei este cea din care au făcut parte John F. Kennedy și Robert Kennedy. După moartea fratelui lui mai mare, Joseph, în Al Doilea Război Mondial, John F. a preluat ambiția tatălui lor ca unul dintre fiii săi să devină președintele Statelor Unite. Beneficiind de o carismă ieșită din comun, profitând și de abilitatea sa de a utiliza noile mijloace de comunicare de tip modern, John F. își va îndeplini obiectivul în 1960, devenind al 35-lea președinte american. Campania împotriva lui Richard Nixon a fost una istorică, inclusiv prin faptul că a marcat prima dezbatere prezidențială televizată. Energic, carismatic și adaptat acestui nou fel de a face politică, Kennedy a reușit să se prezinte drept „viitorul” în politica americană. Însă mandatul prezidențial al primului președinte catolic al SUA se va încheia tragic, acesta fiind asasinat pe 22 noiembrie 1963, în timpul unei vizite în Dallas.

Pe durata administrației Kennedy, fratele mai mic al președintelui, Robert (Bobby), a fost numit procuror general, fiind cel mai tânăr membru al executivului federal american de la Alexander Hamilton, în 1789. Moartea fratelui mai mare l-a marcat pe Robert, care și-a proiectat propriul plan prezidențial. În 1968 Robert Kennedy era printre favoriții din cadrul Partidului Democrat în vederea desemnării candidatului prezidențial, făcând apel în mod deosebit la populația de culoare sau la cea latino-americană. La puțin timp după obținerea victoriei în alegerile primare din California, Robert a fost asasinat.

Aceste tragedii, precum și altele asemenea lor, au dat naștere unui așa-zis „blestem al familiei Kennedy”. Însă dincolo de numeroasele pierderi tragice din rândul familiei, rămâne impresionantă longevitatea lor în activitatea politică. Începând cu 1947, când John F. a fost ales să reprezinte statul Massachusetts în Congres, a existat neîntrerupt un reprezentant al familiei Kennedy ales sau numit într-o poziție politică la nivel federal. Această longevivă prezență a fost întreruptă abia în 2011, când Patrick J. Kennedy al II-lea și-a dat demisia din Congresul Statelor Unite ale Americii.

Poate că familia Kennedy nu a dat doi președinți ai Statelor Unite ale Americii, așa cum au făcut-o familiile Adams, Harrison, Roosevelt și Bush, însă longevitatea lor în sfera politică și mitologia creată în jurul lor îi diferențiază. Istoria familiei Kennedy, fondată de emigranți irlandezi, cu urmași care au ajuns în cele mai înalte poziții sociale, economice și politice, este un exemplu al specificului națiunii și istoriei americane.

De departe cea mai cunoscută generație a familiei este cea din care au făcut parte John F. Kennedy și Robert Kennedy. După moartea fratelui lui mai mare, Joseph, în Al Doilea Război Mondial, John F. a preluat ambiția tatălui lor ca unul dintre fiii săi să devină președintele Statelor Unite.



03
/07
/17

Prea adesea constatăm legăturile noastre spirituale cu Franța și greutatea de a-i categorisi pe unii scriitori. Sunt români? Sunt francezi? Eugen Ionescu, Emil Cioran, Tristan Tzara rămân în fibra lor intimă români, dar exprimarea le e, prin excelență, de tip franțuzesc. În cazul lui Panait Istrati (1884-1935) lucrurile sunt mai complicate.

28
/06
/17

ROMÂNI CELEBRI ÎN STRĂINĂTATE Diplomația română până la Al Doilea Război Mondial a dat câteva nume de rezonanță în lumea europeană. Dacă Nicolae Titulescu e președinte în două sesiuni ale Societății Națiunilor, Grigore Gafencu (1892-1957) s-a făcut cunoscut și respectat în exterior mai ales ca exilat.

22
/06
/17

În februarie 1938, vocea Mariei Tănase răsuna pentru prima dată „pe viu" la Radio România, într-un program de cântece româneşti, la emisiunea „Ora satului". Douăzeci de ani mai târziu, celebră deja, Maria Tănase era invitată din nou la microfonul Radioului, să vorbească despre locul în care s-a născut şi despre cântecele sale. Autorul interviului a rămas anonim, ca şi violonistul care cântă discret în fundal.

13
/06
/17

ROMÂNI CELEBRI ÎN STRĂINĂTATE Exilul românesc a cunoscut o paletă extrem de variată de persoane. La 1848, revoluționarii s-au refugiat în Franța sau în alte țări europene, preocupați de soarta Principatelor și ducând cu tenacitate o campanie de informare despre români și aspirațiile lor.

12
/06
/17

Avea 15 cărţi publicate când a fost dat afară de la catedra de logică și metafizică, din Universitatea București, pe motiv de pornografie în literatură. Mircea Eliade a plecat în străinătate ca diplomat, iar în 1945, când a fost exclus din diplomația română, numărul cărților publicate ajunsese la 25.

11
/06
/17

ROMÂNI CELEBRI ÎN STRĂINĂTATE Războaiele, revoluțiile, schimbarea regimului politic influențează mai totdeauna destinul oamenilor. Un absolvent al liceului Sf. Sava ar fi devenit, probabil, un merituos scriitor român, continuând acea serie strălucită manifestată între războaie și străinătatea i-ar fi fost doar loc de vacanță. Înstrăinarea silită avea însă să joace un rol de căpetenie în modelarea celui prea bine cunoscut ca poet, prozator, eseist și traducător de valoare europeană. E vorba de Vintilă Horia (1915-1992), absolvent al Facultății de Drept din București și al celei Catolice de literatură din Paris.

07
/06
/17

Într-o zi de 8 iunie (2007) se stingea din viață, pe un pat de spital, suferind de ciroză, Adrian Pintea. Avea doar 53 de ani, o vârsta la care ar mai fi avut multe de spus în teatru și film. Actorul a plecat din această lume neîmplinindu-și un vis.

06
/06
/17

ROMÂNI CELEBRI ÎN STRĂINĂTATE Puține sunt domeniile unde românii, în țară sau în străinătate, să nu se fi manifestat deplin, să fi ”făcut dâră” în domeniu ori să ajungă chiar înainte-mergători. Vlaicu Ionescu (1922-2002) a urmat filosofia la București, apoi Conservatorul de muzică și Școala de pictură bisericească a Patriarhiei.

05
/06
/17

Sub acest titlu, „Elogiu satului românesc”, scriitorul, filozoful și diplomatul Lucian Blaga rostea în urmă cu 80 de ani (5 iunie 1937) , în aula Academiei Române, discursul de receptie ca membru al Academiei Române.

29
/05
/17

ROMÂNI CELEBRI ÎN STRĂINĂTATE În secolul al XVII-lea lumea celor învățați nu era prea numeroasă. Cu atât mai mult ieșea în evidență câte un personaj poliglot, diplomat, cu știința relațiilor sociale. Așa a fost cazul spătarului Nicolae Milescu (1636-1708). Cu studii la Academia întemeiată de domnitorul Vasile Lupu, apoi la Constantinopol și poate la Padova, el dobândește o cultură solidă în sfera istoriei, teologiei, filosofiei, însușindu-și în același timp limbile greacă, slavonă, turcă, arabă.