Mitul și longevitatea politică a familiei Kennedy
https://www.ziarulmetropolis.ro/mitul-si-longevitatea-politica-a-familiei-kennedy/

Printre cele mai cunoscute, longevive şi proeminente familii din viaţa politică americană, istoria familiei Kennedy are legătură directă nu doar cu succesul politic, ci şi cu tragedia umană.

Un articol de Ziarul Metropolis|19 aprilie 2022

Un articol de Ionuț Mircea Marcu, istoric și lector la Fundația Calea Victoriei, unde susține cursul online Familii şi dinastii care au schimbat istoria.

Originari din Irlanda, ajungând în Statele Unite ale Americii în 1849, primii Kennedy care au locuit pe teritoriul american, Patrick și soția sa Bridget Murphy, au avut cinci copii. Cel mai mic dintre aceștia, Patrick Joseph Kennedy, avea să fie primul dintr-o listă numeroasă de membri ai familiei Kennedy care vor servi națiunea americană în domeniul politic, fiind ales în adunarea legislativă a statului Massachusetts, între 1884 și 1895.

Însă de departe cea mai cunoscută generație a familiei este cea din care au făcut parte John F. Kennedy și Robert Kennedy. După moartea fratelui lui mai mare, Joseph, în Al Doilea Război Mondial, John F. a preluat ambiția tatălui lor ca unul dintre fiii săi să devină președintele Statelor Unite. Beneficiind de o carismă ieșită din comun, profitând și de abilitatea sa de a utiliza noile mijloace de comunicare de tip modern, John F. își va îndeplini obiectivul în 1960, devenind al 35-lea președinte american. Campania împotriva lui Richard Nixon a fost una istorică, inclusiv prin faptul că a marcat prima dezbatere prezidențială televizată. Energic, carismatic și adaptat acestui nou fel de a face politică, Kennedy a reușit să se prezinte drept „viitorul” în politica americană. Însă mandatul prezidențial al primului președinte catolic al SUA se va încheia tragic, acesta fiind asasinat pe 22 noiembrie 1963, în timpul unei vizite în Dallas.

Pe durata administrației Kennedy, fratele mai mic al președintelui, Robert (Bobby), a fost numit procuror general, fiind cel mai tânăr membru al executivului federal american de la Alexander Hamilton, în 1789. Moartea fratelui mai mare l-a marcat pe Robert, care și-a proiectat propriul plan prezidențial. În 1968 Robert Kennedy era printre favoriții din cadrul Partidului Democrat în vederea desemnării candidatului prezidențial, făcând apel în mod deosebit la populația de culoare sau la cea latino-americană. La puțin timp după obținerea victoriei în alegerile primare din California, Robert a fost asasinat.

Aceste tragedii, precum și altele asemenea lor, au dat naștere unui așa-zis „blestem al familiei Kennedy”. Însă dincolo de numeroasele pierderi tragice din rândul familiei, rămâne impresionantă longevitatea lor în activitatea politică. Începând cu 1947, când John F. a fost ales să reprezinte statul Massachusetts în Congres, a existat neîntrerupt un reprezentant al familiei Kennedy ales sau numit într-o poziție politică la nivel federal. Această longevivă prezență a fost întreruptă abia în 2011, când Patrick J. Kennedy al II-lea și-a dat demisia din Congresul Statelor Unite ale Americii.

Poate că familia Kennedy nu a dat doi președinți ai Statelor Unite ale Americii, așa cum au făcut-o familiile Adams, Harrison, Roosevelt și Bush, însă longevitatea lor în sfera politică și mitologia creată în jurul lor îi diferențiază. Istoria familiei Kennedy, fondată de emigranți irlandezi, cu urmași care au ajuns în cele mai înalte poziții sociale, economice și politice, este un exemplu al specificului națiunii și istoriei americane.

De departe cea mai cunoscută generație a familiei este cea din care au făcut parte John F. Kennedy și Robert Kennedy. După moartea fratelui lui mai mare, Joseph, în Al Doilea Război Mondial, John F. a preluat ambiția tatălui lor ca unul dintre fiii săi să devină președintele Statelor Unite.



18
/11
/21

Seara de 3 decembrie 1986, în plină dictatură ceaușiștă, când românii îngheață de frig și acasă, și în școli, și în instituții de toate felurile, pare o seară ca oricare alta: se întunecă devreme, la televizor cetățenii se pot uita două ore, Tovarășul și Tovarășa sunt negreșit acolo, fabricile duduie necontenit, că ele lucrează „pe ture”. Dar cine iese din casă la București poate să meagă, de exemplu, la teatru.

11
/11
/21

Editura Nemira a lansat în imprintul de nonficțiune ORION autobiografia președintelui Statelor Unite ale Americii. Vă oferim un fragment din „Promisiunile mele. Despre viață și politică” de Joe Biden (traducere de Ruxandrei Toma, lectură de specialitate de Anca Sandu).

24
/10
/21

Ultimele două programe ale actualei ediții a Cineclubului One World Romania, disponibile online, gratuit, până la 18 noiembrie, se concentrează pe activitatea de la Sahia a Mártei Mészáros și Slavomir Popovici, doi cineaști care și-au lăsat amprenta asupra producției studioului de film documentar în moduri foarte diferite.

08
/10
/21

În epoca rețelelor de socializare, a selfie-urilor și filtrelor de tot felul, când o imagine se face și se desface în câteva secunde și toți visăm la gloria efemeră, conform butadei enunțate de Andy Warhol, dilemele și sensurile autoreprezentării încă sunt discutate. Căci a te reprezenta, indiferent de epocă, nu este un gest lipsit de semnificații estetice și sociale. Un articol de Monica Neațu.

08
/10
/21

O schiță de portret, în câteva cuvinte-cheie ce conturează un univers al lui. În anul 2020, s-au împlinit o sută de ani de la nașterea lui Federico Fellini. Pornind de la câteva secvențe din destinul lui de artist, să ne întoarcem la viețile tragicomice pe care le-a construit pe ecran.

23
/09
/21

Când s-a stins cel mai mare scriitor rus, cenzura lucra de zor, „dar sentimentele poporului rus nu puteau fi înăbușite”, notează americanul Jay Parini în ultimele pagini din cunoscutul roman „Ultima gară”.

21
/09
/21

Biografiile marilor împărați din China dinastică sunt ticsite de povești sângeroase, jocuri de culise, răzbunări, urzeli, iubiri devastatoare și multe alte ingrediente spectaculoase pe care industria de televiziune chineză le explorează și reformulează romanțat sub forma serialelor și filmelor istorice de larg consum.

14
/09
/21

Celebrul artist plastic belgian René Magritte s-a stins din viață într-o zi de vară, pe 15 august 1967, la 68 de ani. A fost înmormântat la cimitirul Schaerbeek din Bruxelles. Mai jos îl vedeți fotografiat, lângă tabloul său, „Pelerinul”, de Lothar Wolleh, chiar în anul în care a murit...