„Mobilă şi durere“ – o radiografie tranşantă a lumii parveniţilor
https://www.ziarulmetropolis.ro/mobila-si-durere-o-radiografie-transanta-a-lumii-parvenitilor/

CRONICĂ DE TEATRU Una dintre premierele toamnei de la Teatrul Nottara, „Mobilă şi durere” este un spectacol ce merită văzut şi revăzut pentru a înţelege mesajul tragic atent camuflat sub masca umorului lui Teodor Mazilu. Regizoarea Alice Barb nu se îndepărtează deloc de text, dar îl transpune în lumea contemporană.

Un articol de Elena Simion|22 octombrie 2013

CRONICĂ DE TEATRU Una dintre premierele toamnei de la Teatrul Nottara, „Mobilă și durere”, este un spectacol ce merită văzut și revăzut pentru a înțelege mesajul tragic atent camuflat sub masca umorului lui Teodor Mazilu. Regizoarea Alice Barb nu se îndepărtează deloc de text, dar îl transpune în lumea contemporană.

„Titlul piesei are valoarea unui diagnostic” , iar piesa vorbește în mod tranșant despre „suferințele bunăstării”, după cum spunea chiar autorul.

Protagoniștii sunt directorii unor coperative neproductive („Avântul mobilei” și „Progresul mobilei”) care îi îmbogățesc și-i învrăjbesc. Rivalitatea dintre Sile Gurău (Gelu Nițu) și Paul Arnăutu (Ion Besoiu) trece de la nivelul profesional către cel personal, căci fiecare își dorește să-l umilescă pe celălalt în lumea mondenă. Ambiția fiecăruia este mânată de orgoliul feminin al celor două soții: Melania și Lizica, „dornice de fericire”.

Suferințele bunăstării

Viața necizelatului Sile este închinată „sfintei sute” ( de lei), iar frumusețea naturii şi arta îi repugnă. El vede în copaci numai imaginea mobilei de proastă calitate pe care o produce și pe care nu vrea să o folosească. Din acest motiv, în biroul său regăsim mobilier elegant cumpărat din consignație.

Gelu Nițu își construiește magistral personajul, trecând prin diverse registre: șeful mincinos, înfumurat și lipsit de maniere, bărbatul aflat în căutarea jumătății, soțul lipsit de sentimente. Personajul Paul Arnăutu este pus într-o altă lumină, cu toate este asemenea lui Sile – un pungaș.

Eleganța gesturilor, moderația discursului și umorul discret din jocul actorului Ion Besoiu duc personajul pe o altă treaptă. În același registru se află și momentul morții venite ca o promisiune împlinită, făcută insensibilei soții care s-a căsătorit cu el în speranța unei văduvii fericite și pentru a-și distruge fostul amant, pe Sile Durău.

Mobila si durere

Imagine din spectacolul „Mobilă şi durere“, regizat de Alice Barb după o piesă de Teodor Mazilu

Personajele feminine, Lizica (Ada Navrot) și Melania (Ioana Calotă) sunt așezate în oglinzi paralele. Amândouă au fost părăsite pentru că nu s-au potrivit șablonului social. Sile a părăsit-o pe Lizica pentru că: „îmi era credincioasă, îmi spăla, mă spăla, gătea. Și trecuse moda femeilor de casă, venise moda artistelor, farmacistelor, trapezistelor…”, iar angajatul său, Gore, a părăsit-o pe Melania pentru a-și face o carieră bazată pe trimiterea unor plângeri anonime în care își denunță șeful.

Femeia din piesele lui Teodor Mazilu se află într-un pat al lui Procust, iar măsura e dată de răceală, frivolitate și orgoliu. Ioana Calotă apare în ipostaza unei copile naive, dar care își cunoaște bine țelurile pentru atingerea cărora îl seduce pe Sile – bărbatul care îi va oferi șansa de a fi bogată și de a suferi cu eleganță.

Citiţi şi: Festin pe Bulevard: începe festivalul de teatru la „Nottara“

Concurența celor două cochete reia eternul război feminin, ele duelându-se în câini de rasă, toalete elegante și vacanțe romantice care nu au nicio semnificație în inima lor impietrită. Această răceală răzbate permanent în interpretarea extrem de reușită a Adei Navrot, mai ales în scena finală, când recită „Eli, Eli, Lama Sabachtani. În asfințit coboară-mă treptat…”, ilustrând dorința Lizicăi de a fi cultă în momentele grele.

Scena în care Urechiatu (Șerban Gomoi), omul de încredere al celor doi directori, îi educă pe Sile și Melania cum să devină snobi este savuroasă. „Rețeta” include un animal de companie, ore de primire, vacanțe, găsirea unui hobby și a unor amanți. Păcălitor iscusit al celor doi directori, Urechiatu nu își dorește funcția precum Gore (Dani Popescu), nu se mulțumește cu un Luchian sau un Tonitza, ci se vrea rege, fiind un visător ipocrit.

Zâmbet şi tristeţe cu sonorităţi balcanice, în piesa lui Teodor Mazilu

Tragicomicul situațiilor și jocul actoricesc sunt punctate prin ilustația muzicală susținută live de talentatul Costică. Absența sentimentelor și tristețea simulată se unduiesc pe tema muzicală a fimului „Love story” cântată la țambal, spre deliciul publicului care se amuză, deși unele scene îl pune pe gânduri.

Nota balcanică inserată subtil este unul dintre multiplele elemente originale aduse de regizoarea Alice Barb care nu se îndepărtează deloc de textul lui Teodor Mazilu, dar îl transpune în lumea contemporană, arătând cât de actual poate fi.

Regizoarea a vegheat discret din primul rând prima reprezentație în fața publicului a unui spectacol despre care spune că speră „să scoată la lumină adevărurile profunde pe care Teodor Mazilu le spune în piesă. Mobilă şi durere este ultimul mare text pe care l-a scris înainte de a muri şi pot să-l consider, şi datorită acestui lucru, ca fiind un text-testament. Fiind singura comedie scrisă de Teodor Mazilu în care se moare la final, eu am citit-o, întotdeauna, ca pe o mare tragicomedie. În lumina întâmplărilor din ţara noastră, începe să mi se pară un text aproape apocaliptic.“

Metafora omului-câine din final poate fi percepută mai greu de un spectator neavizat, dar va da cheia spectacolului. Vocea lui Adolf, câinele pe care Lizica încearcă să-l învețe franceză și transformarea simbolică a personajelor în câini transmit un mesaj profund și zguduitor despre dezumanizarea produsă de setea de bogăție. „Floarea să rămână floare, pasărea să rămână pasăre și câinele să rămână câine”, spune Adolf.

„Mobilă şi durere“ este un spectacol ce merită văzut și revăzut pentru a înțelege mesajul tragic atent camuflat sub masca umorului căci, după cum spunea Teodor Mazilu, „bunăstarea excesivă și mai ales cea obținută fără muncă degradează, traumatizează, urâțește, pocește individul, îl împiedică să deslușească farmecul real al vieții și-l obligă să chițcăie șobolănește în fața a tot felul de fleacuri colorate”.

INFO

Teatrul Nottara

Mobilă și durere

de Teodor Mazilu

Regia: Alice Barb

Scenografie: Dana Istrate

Durata spectacolului: 2 h și 40 min. (cu pauză)

Distribuţia: Gelu Nițu, Ion Besoiu, Ada Navrot, Ioana Calotă, Dani Popescu ş.a.

Rating: ●●●●●

Foto: Ciprian Duică

 

18
/02
/20

CRONICĂ DE FILM Chiar dacă titlul său trimite, în primul rând, la teribilul incendiu din 2015, documentarul „colectiv” (2019), regizat de Alexander Nanau, urmărește mai degrabă efectele tragediei asupra societății. Este o alegere ambițioasă, dar nu lipsită nici de riscuri.

17
/02
/20

„Călătoria fantastică a Maronei” (r. Anca Damian), „La Gomera” (r. Corneliu Porumboiu), „Monștri.” (r. Marius Olteanu), „Parking” (r. Tudor Giurgiu) și „Touch Me Not” (r. Adina Pintilie) intră oficial în cursa pentru trofeul Gopo la categoria Cel mai bun film de lungmetraj. Câștigătorii vor fi anunțați în cadrul Galei Premiilor Gopo, care va avea loc marți, 24 martie, la Teatrul Național I.L. Caragiale din București.

17
/02
/20

Sâmbătă, 28 martie 2020, începând cu ora 19.00, pe scena Sălii Mari a Ateneului Român (Str. Benjamin Franklin nr. 3), Asociația pentru Muzică, Artă și Cultură și Asociația Help Autism, cu sprijinul Kaufland România, în parteneriat cu Filarmonica George Enescu, Centrul Infoeuropa din cadrul Ministerului Afacerilor Externe, Tarom, Floria și Wagner Arte Frumoase și Povești, organizează cu ocazia celei de-a VII-a ediții a proiectului “SUFLET ÎN CULORI”, concertul extraordinar EMOCIÓN!.

17
/02
/20

Timp de două săptămâni, realizatorii și protagoniștii filmului ”colectiv” se vor întâlni cu publicul din Cluj, Sibiu, Timișoara, Craiova, Sfântu Gheorghe, Brașov, București, Iași, Galați, Constanța, Piatra Neamț și Bacău

16
/02
/20

Pe 12 februarie s-au împlinit 126 de ani de la nașterea uneia dintre scriitoarele cele mai cunoscute ale României interbelice. Purtând un pseudonim pe care l-a dezagreat dar care a consacrat-o, Otilia Cazimir a fost o feministă a vremii ei, dar și iubita discretă a unui alt mare poet.

16
/02
/20

Gala Stelelor Baletului Rus va aduce la București pe 9 martie un spectacol în care vor evolua câțiva dintre cei mai importanți balerini de la Teatrul Balșoi din Moscova și de la Mariinsky Sankt Petersburg.

15
/02
/20

Spectacolul „Revizorul” de N.V. Gogol, în regia lui Petru Vutcărău, va avea premiera pe 18 și 19 februarie, de la ora 19.00, la Sala Mare a Teatrului „Regina Maria” din Oradea.

15
/02
/20

Joi, 20 februarie, de la ora 19.00, la Sala Radio, Luiza Zan – una dintre cele mai apreciate voci ale momentului în jazz-ul românesc – propune publicului un concert în ritm de swing, sub titlul „Dragobete’s Wings”, alături de Big Band-ul Radio și Jazzpar Trio (Gaspar Almos, Gaspar Csaba, Vitalyos Lehel).

14
/02
/20

Ediția cu numărul opt a Romanian Design Week va avea loc în perioada 15-24 mai, la București. Având ca temă SCHIMBAREA*CHANGE, RDW 2020 propune un exercițiu de regândire și redesenare a rolului designului într-o lume în schimbare.

13
/02
/20

CRONICĂ DE FILM La aproape 90 de ani, Clint Eastwood nu se lasă: propune un nou film ca regizor, „Richard Jewell” (2019), ajuns acum şi în cinematografele din România. O altă poveste inspirată din realitate despre un erou apărător al Americii, regizată cu aparentă simplitate, dar şi cu obişnuitul patos.

Page 10 of 868« First...89101112...203040...Last »