Molie sau fluture?
https://www.ziarulmetropolis.ro/molie-sau-fluture/

Şi-am putea continua urmuzian, de vară: pelicanul sau babiţa? Bruce Lee sau Van Damme? Messi sau Cristiano Ronaldo? La ultima interogaţie răspunsul tocmai s-a simplificat.

Un articol de Cinesseur|12 iulie 2016

Zice Traian Radu Ungureanu în cel mai recent editorial din GSP: „Prima datorie a unui gazetar de fotbal e să admită că nu se pricepe la fotbal. Invenţia, tirada şi alte forme de analiză pătimașă pot impresiona publicul, dar nu au cum să ascundă ceva altfel elementar: fotbalul e o meserie ca oricare alta. Cine n-a învăţat-o de mic şi n-a făcut din ea carieră nu are cum să o cunoască. Să o cunoască cu adevărat, la firul ierbii, acolo unde un jucător simte şi înţelege, într-o clipă, de ce cutare a ratat, unde nu merge jocul şi cine îl controlează.”

Fără să fiu gazetar de fotbal dar aflându-mă în treabă pe terenul de fotbal câţiva ani ca junior aspirant, lucru care nu m-a ajutat totuşi să deprind meseria în tainele sale deopotrivă mirobolante şi repulsive (gândiţi-vă, de pildă, la mizerabilul fault comis de Payet), îi dau dreptate lui TRU. Pentru mine, afirmaţia sa are valoare de axiomă. Ba mai mult, după finala de duminică seara, aş plusa cu un corolar personal(izat): nu numai că nu mă pricep la fotbal, dar încep să pricep tot mai puţin dintr-un sport deposedat arbitrar de logică.

Nu mai retrospectivez traiectul halucinant al Portugaliei din punctul a în punctul z, e tardiv deja. De-acum e problema suporterilor să sanctifice neverosimila performanţă. Au o mie de motive. Şi eu aş avea, dar nu mai contează defel. Mi-e limpede însă că doar Griezmann ştie de ce n-a ajuns mingea în plasă după impecabila lovitură de cap din minutul 10. Eu nu pot găsi explicaţii (nu mă luaţi cu „aşa a fost să fie”, vă rog). Sissoko şi Gignac ar putea, la rândul lor, să livreze câteva justificări pertinente pe acelaşi subiect. Doar au fost în iarbă. Ei şi moliile care au invadat ovalul luminiscent din Saint Denis. Sau fluturii, fiindcă e o întreagă controversă pe acest subiect.europeanul metropolis

Că tot veni vorba: e neaşteptat de (me)prizabilă hărmălaia hermeneutică pe tema imaginii în ca
re o astfel de vietate înaripată aterizează pe chipul schimonosit de durere şi lacrimi al megastarului portughez. Alergic la „simboale”, prefer s-o videz de orice metasens şi s-o apropii de singurul pandant care cred că i se potriveşte. E din cinema, cum altfel?, pentru că aici discuţia despre realitate vs. ficţiune şi cine pe cine imită (îngână?) e încă netranşată.

Cadrul e din Merry Christmas Mr. Lawrence, film din 1983 al cineastului nipon Nagisa Ôshima, cu David Bowie în rolul unui tânăr soldat britanic, ajuns prizonier într-un lagăr japonez în al doilea război mondial. Îngropat în nisip până la gât de un ofiţer indigen gelos, pe faţa maiorului Jack Celliers se aşază un fluture de noapte (albastrul acela aşa se explică). Va trebui să vedeţi filmul pentru a afla ce urmează după acest interludiu eminamente poetic. E ok şi dacă nu. Important e să nu exageraţi cu interpretările.

Singurele mele certitudini după acest Euro sunt trei (bazate pe fapte):

Nu s-a consemnat nici un hattrick

În rivalitatea sa cu Messi, Cristiano Ronaldo are un atu irefutabil: a câştigat un titlu cu echipa naţională. Messi nu-şi poate atârna la cingătoare un astfel de scalp, ba chiar a abandonat lupta, spunând adio „pumelor” (cu un clişeu toţi suntem datori, nu?).

Paul Pogba nu e fotbalist de 100 milioane+. Not now, not ever.

Şi-aş mai avea o supozitudine (adică o jumătate de supoziţie călare pe o jumătate de certitudine): Benzema nu ar fi influenţat cu nimic deznodământul finalei. Pe ce mă bazez? Pe Benzema, fireşte.

P.S.:

Euro 2016 s-a terminat, trăiască Euro U19. Tocmai a început. În Germania. Sunt 8 echipe calificate, deci 0 rumeguş. E şi Portugalia acolo. A remizat ieri cu Austria (1-1), în al doilea meci al zilei. În primul, Italia a întristat ţara gazdă, câştigând cu 1-0 o partidă pe care meritau s-o piardă. Cel puţin ca nume, atacul Italiei e de vis: Minnelli şi Panico. Mai e şi Coppolano, fundaş central. Fiţi cu ochii şi pe ei. Ar putea fi vedetele următoarelor ediţii. Eu, în schimb, mă opresc aici. A fost o onoare şi-o plăcere să joc şi vara asta în echipa Metropolis. Sper să fiu convocat şi la Mondialele din Rusia. Vorba cântecului: Don’t panic, we live in a beautiful world.

Foto: Europeanul Metropolis, Cristiano Ronaldo, Merry Christmas Mr. Lawrence – facebook, imdb, euro 2016

10
/07
/16

În versiunea sa portugheză a Şeherazadei, cineastul Miguel Gomes include un episod, inventat sau stilizat, în care un cocoş este adus în faţa justiţiei pentru a-şi justifica infracţiunea în formă continuată. Mai exact, pasărea nărăvaşă din Resende (orăşel din districtul Viseu, care nu-i în Maramureş, deşi sună la fel) tulbura prematur liniştea matinală a locuitorilor.

08
/07
/16

Duminică seara cinăm în familie. Cine doreşte poate să şi danseze, dar programul muzical este compus exclusiv din fado şi şansonete. Cina se va lua la ora 22.00 şi are ca fel principal coq au vin, adaptat şi reinterpretat. Se ia un cocoş, puţin mai mic decât Pogba, dar mai înfoiat decât Griezmann, şi se achiziţionează un vin de Maderia, dacă se poate producţie 1985 (anul naşterii lui Ronaldo).

06
/07
/16

Citit prin gaura antropocheii, tabloul semifinalelor de la Euro e reprezentarea fidelă a formulei sociale bazate pe arhetipuri. E ca-n viaţă, mai simplu spus. Sau ca la revoluţie. Regizată sau spontană. Indiferent însă de absenţa sau prezenţa sforilor, obiectivul celor angrenaţi e acelaşi: să învingă.

04
/07
/16

Optimismul exagerat al amatorilor ocazionali de fotbal a înghețat duminică seara la Paris. Victoria Franței a fost primită de neutrii (care evident țineau cu Islanda) precum un cod congelat lipit de spate într-o zi ploioasă de iulie. Senzația este amestecată, de plăcere (șapte goluri într-un meci), de înfiorare (ce sumar i-au executat într-o repriză), de necaz (surpriza, surprizelor a fost eliminată), de revoltă (iar Germania – Franța), de resemnare (indiferent ce se întâmplă pe parcurs, la finiș tot un favorit ajunge).

03
/07
/16

Cum diva de pică a plecat în vacanţă la Miami, iar Leo nu ne-a răspuns la sms, l-am contactat, în calitate de suporter, pe domnul Klaus Iohannis*, un admirator al fotbalului german, pentru câteva cuvinte domoale despre dureroasa înfrângere a fratellilor d’Italia, în sferturile de finală ale Europeanului de fotbal.

02
/07
/16

Scenariul a fost identic ca-n primul sfert de finală: scor deschis repede (minutul 2 în Polonia - Portugalia, minutul 13, aseară), gol egalizator pe parcursul aceleiaşi reprize (între minutele 30 şi 33), remiză la pauză, iar la sfârşit, cu sau fără prelungiri şi lovituri de la 11 metri, calificare ratată de echipa care a înscris prima. Déjà-vu.

26
/06
/16

Germania are grația unui zid de beton în care se reped berbeci mai mari sau mai mici. Nu se mișcă, nu se emoționează, nu are regrete, doar suferă de o eficiență care unor latini le creează instantaneu vertijuri. Ultimul berbecuț care s-a înfit cu capul în perete a fost echipa Slovaciei. Trosc, poc, pac, de trei ori și cazul a fost rezolvat. „Altul mai gras, că pe asta l-am ras”, cum spunea un tip care împărțea dreptatea pe stradă, fără ca cineva să-i solicite ajutorul.

26
/06
/16

Eram la cină, cu nişte amici, pe Champs-Elysees, când mi-a parvenit vestea tristă a eliminării Croaţiei. A fost singura echipă de la acest Euro-peltea pe care am adorat-o, care m-a impresionat şi ale cărei evoluţii din faza grupelor mi-au zdrobit creierii. A fost naţionala pe care,dincolo de raţiuni si afinităţi, mi-am dorit să o văd jucând cu trofeul pe masă la Saint-Denis.

19
/06
/16

Când este vorba de Albania și prin cadru apare și generalul Anghel Iordănescu, în minte îmi vine automat un autor și o carte și dacă nu zic măcar asta, vorba lui Florin Piersic, nu mai zic nimic. „Generalul armatei moarte” este cartea și Ismail Kadare este omul care a plămădit-o. Povestea este excepțională și din câte îmi amintesc am relatat-o pe scurt în acest colț minunat de univers al internetului.

18
/06
/16

Kevin De Bruyne. Fotbalist de 55 milioane de lire. Sterline. Căci atât a scos din teşcherea Manchester City pentru a-l readuce în Premier League, anul trecut, după un minisejur catastrofal la Chelsea, în 2014. În sezonul recent încheiat a bifat 41 de apariţii sub comanda lui Pellegrini, în toate competiţiile, şi a înscris de 16 ori. Un scoresheet decent, însă de la el se doreşte mai mult.

17
/06
/16

Particip la al treilea European din cariera mea jurnalisticã, aflatã într-o prãbuşire financiarã liberã. Sunt propriul trimis special la Bordeaux, în Aquitaine. De ce aici? Am dat cu banul. Cred în hazard. Hazardul m-a adus în acest oraş în care cultura e mai ales a vinului. Oameni din Bordeaux îmbãtaţi cu vin traverseazã oraşul. Lor nu le pasã de campionat.

15
/06
/16

Nu ştiu cum fac de nimeresc mereu (în) grupa Portugaliei la turneele finale. Aş putea zice că, cel puţin de data asta, a fost alegerea mea, însă tind să cred că e mai mult de-atât. Un fel de predestinare absurdă care mă pune în faţa unui joc de aceeaşi factură, pe care „naţionala” Portugaliei îl repetă beckettian de vreo 10 ani încoace.