Mommy. Electrizant
https://www.ziarulmetropolis.ro/mommy-electrizant/

CRONICĂ DE FILM „Mommy”, al cincilea lungmetraj al indecent de tânărului cineast canadian Xavier Dolan (25 de ani), este o „tectonică a sentimentelor” ambalată în încadraturi, culori şi sunete electrizante, folosite cu o dezinvoltură frapantă.

Un articol de Ionuţ Mareş|10 ianuarie 2015

Devenit un răsfățat al Festivalului de la Cannes încă de la primul film, „J’ai tué ma mère” (2009), realizat când încă nici nu împlinise 20 de ani, monteurul, creatorul de costume, producătorul, actorul, scenaristul și regizorul Xavier Dolan a împărțit în 2014 Premiul Juriului pe Croazetă cu veteranul Jean-Luc Godard.

O (nouă) recunoaștere a unui talent exploziv, folosit de această dată pentru (probabil) cel mai solid film al său, „Mommy”. Rezumându-se la a fi „doar” scenarist și regizor (nu și actor), Dolan le aduce din nou împreună pe actrițele sale fetiș, Anne Dorval și Suzanne Clément, în rolurile mamei și, respectiv, vecinei unui adolescent cu probleme de comportament tocmai scos de la o școală de corecție, personaj jucat de revelația Antoine-Olivier Pilon.

Este reluată astfel obsesia pentru tineri (homosexuali) dificili, sensibili și neîncadrabili, în relații tensionate și distrugătoare cu femei din jurul lor.

Înainte de toate, Dolan este un creator de imagini spectaculoase, calitate dublată de îndrăzneala de a sfida tiparele în materie de montaj, coloană sonoră și construcție a cadrului (care se lărgește și se îngustează în funcție de starea personajelor – claustrofobie sau aparentă relaxare).

Nimic nu poate fi anticipat: culorile se schimbă după trăirile emoționale, sunetul își modifică intensitatea în cadrul aceleiași scene, unghiurile de filmare variază odată cu răbufnirile de temperament, umorul alunecă cu viteză în dramă și seriozitatea în farsă.

Și, chiar dacă nu pare a se lua până la capăt în serios și face mereu cu ochiul spectatorului, cu riscul asumat de a-l scoate din convențiile propuse, Dolan își infuzează filmul într-o doză serioasă de sentimentalism de o calitate superioară, dovedind o profundă înțelegere a dificilelor și nuanțatelor relații umane.

Lumea celor trei personaje din „Mommy”, care par a se agăța unele de altele în căutarea unui sprijin pentru a nu-și pierde complet echilibrul interior din cauza propriilor tulburări (neexplicate până la capăt), este una închisă, autistă, stranie și a naibii de imprevizibilă. Dacă îi permiți, te împinge pe nesimțite în mijlocul ei furtunos și perfid de atrăgător, de unde nu prea ai cum să nu ieși mișcat după mai mult de două ore de vârtej emoțional (și asalt vizual).

Distribuit în România de Independența Film, „Mommy” poate fi văzut pe marile ecrane începând cu 23 ianuarie

INFO

Mommy (Canada, 2014)

Regia: Xavier Dolan

Cu: Anne Dorval, Antoine-Olivier Pilon, Suzanne Clément

Rating: ●●●●●



14
/12
/22

O carte fundamentală de teorie a filmului, "Ce este cinematograful?", de André Bazin, a apărut în sfârşit integral în limba română, într-un parteneriat între editurile Polirom şi UNATC Press şi sub coordonarea criticului şi profesorului Andrei Gorzo. O lectură obligatorie.

29
/11
/22

Cinematografia română se pregăteşte să celebreze în 2023 o sută de ani de la naşterea lui Ion Popescu Gopo, printr-o serie de retrospective cu filmele celebrului cineast, prin expoziţii cu desenele şi afişele operelor sale şi prin lansări de carte.

28
/11
/22

CRONICĂ DE FILM Sunt mari cineaşti la ale căror filme te uiţi pentru a vedea cu ce vin nou şi cum se reinventează (sau dacă reuşesc asta). Şi sunt mari cineaşti care nu mai au nimic de demonstrat şi pe ale căror noi filme le cauţi pentru a regăsi un stil şi un univers artistic care îţi sunt familiare şi în care ştii că te vei simţi confortabil.

15
/11
/22

Ambasada Republicii Cuba în România și Institutul Cervantes din București organizează „Zilele culturii cubaneze la București”, în perioada 21-25 noiembrie.

09
/11
/22

CRONICĂ DE FILM Cineastul suedez Ruben Östlund a râs dintotdeauna de ridicolul şi prostia oamenilor, pornind de la compatrioţii săi şi mai ales de la cei din clasele de sus. În “Triangle of Sadness” (2022), filmul care i-a adus în acest an un al doilea Palme d`Or la Cannes, satira e împinsă la extrem.