„Moon Hotel Kabul”. Drumul ★★
https://www.ziarulmetropolis.ro/moon-hotel-kabul-drumul-%e2%98%85%e2%98%85/

CRONICĂ DE FILM Scris împreună cu Lia Bugnar, „Moon Hotel Kabul” (2018), noul film al regizoarei Anca Damian, are în centru un jurnalist, jucat de Florin Piersic Jr., pus în situaţia de a-şi reconsidera viaţa după moartea suspectă a unei traducătoare din România pe care o întâlneşte în Afganistan.

Un articol de Ionuţ Mareş|25 Noiembrie 2018

Premiat pentru regie la Festivalul de la Varşovia, „Moon Hotel Kabul” (2018, coproducţie România-Franţa), noul film de ficţiune regizat de Anca Damian şi scris împreună cu Lia Bugnar, începe cu o promisiune de thriller.

Ivan (Florin Piersic Jr.) este un jurnalist de investigaţie experimentat, aflat într-o misiune de presă în Afganistan, unde merge să scrie despre moartea a doi militari români (scenele din Afganistan sunt filmate, din motive de securitate, în Maroc).

Acolo are o aventură cu o traducătoare, Ioana (Ofelia Popii). Ajuns înapoi la Bucureşti, află că tânăra, nevoită să mai rămână câteva zile la Kabul la ordinul unui superior, s-ar fi sinucis. Iar o înregistrare video pe care Ioana i-a lăsat-o lui Ivan fără ca el să ştie pare să sugereze o moarte suspectă.

Este un punct de plecare ofertant – chiar dacă pare mai mult inspirată din tropi ai cinema-ului de gen decât din realitatea românească (jurnalistul întruchipează mai degrabă o imagine romantică a acestei meserii), ideea pare să lanseze „Moon Hotel Kabul” pe o pistă de film-anchetă, cu suspans.

La asta contribuie decupajul regizoral alert (care transmite o stare opusă lentorii din precedentul film al Ancăi Damian, „Perfect sănătos”, din 2017), precum şi o muzică antrenantă şi o imagine desaturată (francezul Dominique Colin), cu trimiteri spre estetica unui reportaj de televiziune (din nou o distanţare faţă de imaginea elegantă a lui Oleg Mutu din filmul anterior).

Este o primă parte destul de reuşită, pentru că îşi asumă cu onestitate convenţia unui thriller.

Apoi vine ruptura. Ca şi cum un film de gen pur nu ar putea conţine, în subtext, idei profunde despre psihologia umană, „Moon Hotel Kabul” ia o turnură mai puţin inspirată, care aduce şi o schimbare de ritm.

În loc să se concentreze pe o posibilă investigaţie asupra morţii Ioanei, aşa cum îl îndeamnă de altfel redactorul-şef (Adrian Titieni), mai ales după ce un site concurent începe să iasă cu dezvăluiri, Ivan îşi asumă sarcina de a duce cadavrul tinerei înapoi familiei sale într-un sat uitat de lume.

Asta pentru că egocentricul jurnalist pare să aibă conştiinţa încărcată, după ce o tratase pe Ioana cu cinismul său obişnuit, mai ales în seara din Kabul când cei doi au avut o partidă de sex.

Odată cu acest drum pe care îl face Ivan, filmul devine mai puţin interesant, deoarece se transformă într-un destul de previzibil şi de banal portret al unui bărbat care începe să îşi dea seama de egoismul său şi să îi priveacă mai cu atenţie pe cei din jur.

Convenţia de film de suspans este abandonată fără rezerve în favoarea unei pretinse călătorii iniţiatice care aduce şi o schimbare de stil.

Pe de o parte, Anca Damian introduce câteva momente specifice unui cinema impresionist (viziunile tot mai numeroase pe care le are Ivan cu iubita sa, jucată de Cristina Florea, şi în special cu Ioana – semnal al mustrărilor sale de conştiinţă), dar şi o foarte puţin plauzibilă scenă de un comic uşor strident în raport cu tonul general (cu o prostituată jucată cu aplomb de Ilona Brezoianu, luată cu maşina din ploaie).

Pe de altă parte, Anca Damian combină elemente de film documentar (ca atunci când lasă camera de filmat să surprindă chipurile autentice ale sătenilor şi drumurile din sat) cu un comentariu social, ca într-o secvenţă în care Ivan se răsteşte la preot pentru că refuză înmormântarea Ioanei în cimitir. Răbufnirea protagonistului sună însă fals şi livresc, ca o predică.

Toată această parte a întâlnirii lui Ivan cu familia Ioanei are şi câteva note de tandreţe – aduse de personajul tragic al mamei (excelenta Rodica Negrea) şi de fratele cu retard (excelent şi Alexandru Nagy).

După acest ocol al cărui scop dramaturgic a fost să îl trezească pe protagonist din letargia morală, filmul încearcă să mai recupereze spre final ceva din ritmul pierdut şi să relanseze ancheta uitată. Doar că se încheie într-un moment în care abia ar fi putut să prindă avânt.

“Moon Hotel Kabul” va intra în cinematografe la 30 noiembrie.

Rating Ziarul Metropolis: ★★



18
/10
/19

CRONICĂ DE FILM În documentarul „Jurnalul familiei -escu” (2018), regizorul Șerban Georgescu discută pe un ton jucăuș, ironic, ce (mai) înseamnă a fi român, la 100 de ani de la apariția României moderne, perioadă în care țara a trecut prin multe șocuri și transformări.

18
/10
/19

În Bucureşti, gala de deschidere a Les Films de Cannes à Bucarest este programată vineri, de la ora 19:00 la Cinema PRO, în prezența sărbătoritului ediţiei, Vlad Ivanov şi a cineastului Claude Lelouch.

15
/10
/19

CRONICĂ DE FILM Disponibil în unele cinematografe, documentarul „Emigrant Blues: un road movie în 2 ½ capitole”, de Mihai Mincan şi Claudiu Mitcu, discută subiectul migrației românilor în străinătate din câteva unghiuri inedite.

14
/10
/19

Les Films de Cannes à Bucarest îl celebrează anul acesta pe Vlad Ivanov, care anul acesta a împlinit 50 de ani. Actorului care seduce camera cu orice rol pe care-l interpretează, festivalul i-a dedicat o secțiune numită IVANOV 50 – care include cinci dintre cele mai importante filme care îl au ca protagonist: „Sunset”, „Câini”, „La Gomera”, „Principii de viață” și „Hier”.

09
/10
/19

CRONICĂ DE FILM Deşi pretinde că este un omagiu adus oamenilor care au murit în închisorile comuniste, "Între chin şi amin" (2019), al doilea lungmetraj de ficţiune al regizorului Toma Enache, nu este de fapt decât o bătaie de joc la adresa memoriei victimelor, prin kitsch-ul pe care îl etalează.

Page 1 of 25012345...102030...Last »