„Moonlight”. Impresionism
https://www.ziarulmetropolis.ro/moonlight-impresionism/

CRONICĂ DE FILM Câştigător al Premiului Oscar pentru cel mai bun film, „Moonlight”/„În lumina lunii”, regizat de americanul Barry Jenkins, este o dramă impresionistă care încearcă să mizeze pe un anume intimism, în detrimentul unei eventuale cronici sociale. Însă nu se eliberează de unele şabloane.

Un articol de Ionuţ Mareş|8 Martie 2017

Aflat la al doilea lungmetraj, după debutul cu „Medicine for Melancholy” în 2008, regizorul Barry Jenkins (n. 1979) îşi înscrie noul său film, „Moonlight”/„În lumina lunii”, în tradiţia unui cinema cu ambiţii impresioniste. Împărţit în trei capitole, filmul redă câteva momente esenţiale din copilăria, adolescenţa şi maturitatea unui bărbat de culoare, Chiron, într-un cartier rău-famat din oraşul american Miami (dar, pentru scurt timp, şi în Atlanta – Georgia).

Şi chiar dacă nu lipsesc unele referinţe la consumul de droguri, infracţionalitate şi sărăcie, miza lui Barry Jenkins nu pare a fi realizarea unei cronici sociale (de altfel, nu avem acces la ce este în afara lumii celor câtorva personaje), ci căutarea unui anume intimism reţinut – descoperirea şi dificultatea asumării propriei homosexualităţi de către protagonist şi relaţia afectiv-timidă cu unul dintre prieteni.

În demersul său regizoral, Barry Jenkins apelează la un instrument des întâlnit într-un anume cinema de autor, însă puţin frecventat în mainstream-ul hollywoodian: camera de filmat, extrem de mobilă, este cvasi-permanent foarte aproape de personaje, astfel încât corpurile şi mai ales chipurile ocupă fiecare cadru şi devin centrul de interes (în prima parte, a copilăriei, fluiditatea camerei aminteşte puţin prea strident de Terrence Malick). O astfel de opţiune stilistică se dovedeşte justificată, pentru un film preocupat mai curând de sensibila zonă emoţională, de sentimente refulate.

Însă Barry Jenkins nu se opreşte doar la observarea din exterior a protagonistului, fie ea şi în cadre foarte strânse. Şi chiar dacă spectatorul nu este întotdeauna lângă Chiron în cele trei etape ale vieţii sale (convenţia perspectivei unui singur personaj este de mai multe ori încălcată), există secvenţe puternic impresioniste: unele vise (chiar cu încărcătură erotică), dar şi viziuni (cu mama) sau câteva cadre în slow motion, cu sunete distorsionate pe coloana sonoră – toate menite a completa portretul protagonistului şi a sugera starea sa de tulburare interioară, acolo unde privirea regizorală din afară şi jocul reţinut al celor trei actori care îl interpretează pe Chiron la vârste diferite nu uşurează accesul la psihologia protagonistului.

Totuşi, această regie rezervată şi deloc lipsită de calităţi – vizibile în special în momentele care reuşesc să transmită o anume emoţie care vine din delicateţea cu care Barry Jenkins îşi observă protagonistul şi din interpretările actoriceşti credibil-realiste -, nu este ferită de alunecări în sentimentalism şi dulcegărie (asta şi din cauza alegerii unor melodii stridente prin caracterul lor redundant). Şi nu salvează pe deplin un scenariu şablonard, cu destule situaţii care lasă impresia de déjà-vu şi cu personaje secundare fără profunzime.

„Moonlight” va intra vineri, 10 martie, în cinematografele din România, fiind distribuit de Transilvania Film.

23
/10
/19

Ce e de făcut în fiecare seară de luni și marți, de la ora 20:00? Se merge la film la Centrul Ceh, desigur. Documentary Mondays și Fiction Tuesdays reîncep în ultima săptămână din octombrie, așa că serile mohorâte de toamnă pot fi petrecute la un film, alături de o bere cehă.

22
/10
/19

Anul acesta, în iulie, s-au împlinit 100 de ani de la nașterea lui Lino Ventura, unul dintre cei mai iubiti actori din ultimele decenii. Angiolino Joseph Pascal Ventura, pe numele său real, a venit pe lume la 14 iulie 1919, la Parma, în Italia și s-a stins din viață într-o zi de 22 octombrie (1987), la Saint-Cloud, în Franța.

22
/10
/19

Am văzut în cadrul festivalului peliculelor de la Cannes la București filmul artistic de cinema „It Must Be Heaven” (câștigător al premiului special al juriului la Cannes în acest an), regizat de palestinianul Elia Suleiman. Cu Elia Suleiman în rolul principal. O scurtă, definitivă recenzie: e superb.

21
/10
/19

Seria invitaţilor de marcă la ediţie a X-a a Les Films de Cannes à Bucarest continuă cu unul dintre cele mai promiţătoare talente ale cinematografiei braziliene: Juliano Dornelles, regizorul filmului „Bacurau”, pe care îl semnează împreună cu Kleber Mendonça Filho, peliculă câștigătoare a Premiului Juriului la Cannes 2019.

18
/10
/19

CRONICĂ DE FILM În documentarul „Jurnalul familiei -escu” (2018), regizorul Șerban Georgescu discută pe un ton jucăuș, ironic, ce (mai) înseamnă a fi român, la 100 de ani de la apariția României moderne, perioadă în care țara a trecut prin multe șocuri și transformări.

18
/10
/19

În Bucureşti, gala de deschidere a Les Films de Cannes à Bucarest este programată vineri, de la ora 19:00 la Cinema PRO, în prezența sărbătoritului ediţiei, Vlad Ivanov şi a cineastului Claude Lelouch.

15
/10
/19

CRONICĂ DE FILM Disponibil în unele cinematografe, documentarul „Emigrant Blues: un road movie în 2 ½ capitole”, de Mihai Mincan şi Claudiu Mitcu, discută subiectul migrației românilor în străinătate din câteva unghiuri inedite.

Page 3 of 25212345...102030...Last »