„Alături de filme de festival, MUBI înseamnă şi filme cult şi clasice, aşa că o bună parte din catalog conţine nume sonore din istoria cinematografiei”, afirmă, într-un interviu pentru Ziarul Metropolis, Ioana Diaconu, reprezentanta pentru România a MUBI, platformă internaţională de filme.
Un articol de Ionuţ Mareş|29 noiembrie 2015
Trăim într-o ţară cu doar câteva cinematografe în afara tot mai numeroaselor multiplexuri şi cu insuficienţi distribuitori care să ofere constant filme de autor. Atât de blamatul fenomen al pirateriei a devenit, de mulţi ani, probabil cea mai răspândită formă de dezvoltare şi întreţinere a culturii cinematografice.
Nivelul de trai încă scăzut face aproape inaccesibile DVD-urile şi, pentru multă lume, chiar vizionarea de filme care ajung la mall, prin urmare inclusiv a celor, puţine, ce depăşesc statutul de simple produs de larg consum şi de divertisment facil.
Înmulţirea festivalurilor profesioniste acoperă parţial această nevoie, însă ele s-au concentrat în doar câteva oraşe şi nu pot atrage decât un număr limitat de spectatori, nucleul dur al publicului cinefil.
Platformele de filme (Video on Demand) sunt astfel o alternativă binevenită, care a luat avânt în întreaga lume. Ajutate de apariţia tot mai multor dispozitive tehnice de vizionare a filmelor acasă în condiţii cât mai bune, asemenea platforme se pot constitui în cinematografe proprii legale, accesibile oricărei persoane cu o conexiune bună la internet şi dispusă să aloce doar câţiva euro lunar pentru un astfel de serviciu de streaming online.
Ele nu ar trebui să înlocuiască, totuşi, experienţa mersului la cinema, dat fiind faptul că filmele sunt realizate pentru a fi văzute pe marele ecran, ci să completeze golurile din reţeaua de săli de proiecţie şi din sistemul de distribuţie. Sau să funcţioneze şi ca o formă inedită de cinematecă.
O astfel de platformă este MUBI, care pune la dispoziţie, în orice moment, o ofertă de 30 de filme, înnoită zilnic – recente sau vechi, clasice sau puţin cunoscute, mainstream sau chiar experimentale, documentare sau lungmetraje ori scurtmetraje de ficţiune, opere de autori consacraţi sau de cineaşti în afirmare.
Ioana Diaconu, reprezentata (country manager) MUBI pentru România, explică, într-un interviu pentru Ziarul Metropolis, apariţia, modul de funcţionare şi principiile platformei, inclusiv în relaţie cu filmele româneşti.
Ionuţ Mareş: Cum a pornit MUBI? Şi care este obiectivul principal al platformei?
Ioana Diaconu: Legenda spune că MUBI a pornit într-o cafenea din Tokyo, când Efe Cakarel, fondatorul platformei, căuta să vadă „In the Mood for Love” (film din 2000 regizat de Wong Kar-wai – n.r.) și și-a dat seama că nu există niciun serviciu decent de streaming online care să îi permită să vadă filme de autor oriunde în lume. Șapte ani mai târziu, MUBI a ajuns la o bază de 100.000 de abonați și 7 milioane de utilizatori ai platformei.
Principiul de la care a pornit este că poate nu o să umpli săli de cinema o săptămână la rând pentru un film de nișă, dar se prea poate ca în toată lumea să găsești un public de câteva mii de cinefili care şi-ar dori să vadă cele mai bine păstrate secrete ale cinematografiei. Iar aici intervine MUBI, ca loc care aduce laolaltă filme bune și publicul cinefil.
Cum s-a schimbat strategia sa de la început şi până acum?
În cei șapte ani a trecut prin mai multe schimbări strategice, de la rebranduirea din 2010 (numele original, The Auteurs, a fost schimbat din raţiuni ce au ținut de scalabilitatea numelui, MUBI fiind o variantă mult mai prietenoasă și ușor de pronunțat în toate colțurile lumii) și relocarea sediului central din Palo Alto în Londra (pentru a se putea adresa mai bine pieței europene fragmentate), până la cea mai importantă decizie strategică, care a fost trecerea de la o librărie de filme disponibile permanent la o selecție curatoriată de 30 de filme pe lună.
Dacă vi s-a întâmplat să deschideți 10 pagini de filme sau să petreceți jumătate de seară hotărându-vă la ce film să vă uitați, o să înțelegeți ce e cu acest paradox al opțiunilor și de ce funcționează varianta unei recomandări de încredere, care în cazul de față vine de la MUBI. Prin urmare, s-a ajuns la modelul unui abonament lunar, de €4,99 (€39,99 pe an), în care în fiecare zi apare un film nou, disponibil timp de 30 de zile.
E ca un carusel în care se perindă o serie de recomandări care se vor a fi cât mai ofertante pentru diferite gusturi. Dar cu siguranță toate vor fi filme bune. Acest model a funcționat foarte bine și în practică, pentru că în momentul în care ai la dispoziție un timp limitat pentru un film, este mult mai mare probabilitatea să-l vezi în intervalul respectiv, decât atunci când este disponibil permanent într-o galerie.
Cum sunt alese filmele care ajung pe MUBI? Cine le selectează?
MUBI s-a poziționat de la început ca o platformă pentru filme cult, clasice, independente și de festival, și în primul rând echipa de content face turul festivalurilor și ține legătura cu producători, distribuitori și regizori din toată lumea. Astfel, după fiecare sezon festivalier se adaugă în catalog noi titluri, de cele mai multe ori cu drepturi de difuzare globală. La aceasta se adaugă discuțiile cu distribuitorii locali pentru fiecare țară în parte, iar aici alegerea este a reprezentantului țării respective, cu consultarea echipei centrale.
Ce tip de filme pot fi văzute? Cât de noi sau vechi pot fi?
Alături de filme de festival, MUBI înseamnă și filme cult și clasice, așa că o bună parte din catalog conține nume sonore din istoria cinematografiei, de la Raoul Walsh sau Orson Welles, la nume din cinematografia europeană şi asiatică, precum Walerian Borowczyk, Jacques Rivette, Nagisa Oshima sau Kazuo Hara. Așa că nu vârsta filmelor este un criteriu în alegere, ci calitatea și posibilitatea de a le readuce în fața publicului într-o nouă lumină.
Oferta este „personalizată” pe ţări?
De cele mai multe ori, oferta este personalizată pe țări, întrucât s-a observat că diferite regiuni au preferințe diferite, iar într-o piață atât de fragmentată, când vine vorba de distribuție, este nevoie de o coordonare separată a teritoriilor. Pe lângă programarea locală, există și lansări globale și premiere în exclusivitate, cum a fost cazul documentarului „Junun”, cel mai nou film al lui Paul Thomas Anderson, care a avut premiera globală pe MUBI începând cu 9 octombrie. Avem permanent parteneriate cu diferite festivaluri din lume, astfel încât filme care rulează în festival sunt disponibile pe platformă în același timp pentru abonații din toate regiunile.
Toate au subtitrări (română, engleză)?
Toate filmele care nu sunt vorbite în engleză au cel puțin subtitrare în engleză. Filmele care intră pe platformă prin distribuitori români au subtitrare în română, iar în timp acestea vor deveni majoritare. Până când vom putea să acoperim logistic traducerile tuturor subtitrărilor din catalog (o problemă pentru eficientizarea căreia s-a deschis și o linie de finanţare europeană) și pe măsură ce vom trece la o localizare completă în România, vom continua să includem în program și filme subtitrate în engleză, întrucât multe dintre ele sunt astfel disponibile în premieră în țară, iar publicul cinefil din România este familiarizat cu vizionarea filmelor cu subtitrări străine.
Câte filme româneşti au ajuns de-a lungul timpului pe MUBI şi au putut fi văzute? Cum poate ajunge un film românesc acolo?
După cum spuneam, circuitul festivalier este o sursă importantă de conținut pentru MUBI, iar cum filmele românești nu au lipsit din acesta, au fost dintotdeauna în vizorul echipei, în funcție de disponibilitatea lor în catalogurile distribuitorilor internaționali. Până acum, au fost atât scurtmetraje românești ale anilor 2000, cât și lungmetraje ale unor regizori deja consacrați, cum ar fi „Al doilea joc” (r. Corneliu Porumboiu – n.r.), „Marți, după Crăciun” (r. Radu Muntean – n.r.) sau „Nunta mută” (r. Horaţiu Mălăele – n.r.).
Care este rolul tău ca reprezentantă a MUBI în România?
O parte importantă este tocmai această relaționare cu distribuitorii, atât pentru a aduce filme străine în programul românesc prin negocierea cu distribuitorii locali, cât și pentru a aduce filme românești în celelalte teritorii, prin discuții cu producătorii și regizorii români.
O direcție spre care vrem să ne îndreptăm este aceea de a oferi o platformă noilor voci regizorale, așa că în perioada următoare ne vom concentra și pe descoperirea unor nume noi în diferitele regiuni. Pe lângă conținut, mă ocup de partea de promovare și parteneriate cu festivalurile, care vor deveni din ce în ce mai vizibile în perioada următoare.
Care este situaţia aşa-numitelor plaftorme Video-on-Demand (VOD) în România?
Nu aș putea să vorbesc în numele celorlalte platforme de VOD din România, care au mai mulți ani pe piață și poate un public mai generos, dar din punctul de vedere al unei platforme de nișă pot spune că mai e mult loc și nevoie de creștere.
Cu toate că se află încă în stadiu incipient, se simte deja că platformele de Video on Demand au început să fie recunoscute ca o alternativă viabilă pe piața din România, chiar și numai prin implicarea marilor operatori de telecomunicații, care fac această experiență mult mai accesibilă și o aduc mult mai aproape de publicul larg decât și-ar putea permite o platformă nou intrată pe piață.
MUBI este disponibil în România și în oferta de Video on Demand a Telekom, ceea ce îl pune în mâinile unui public care nu ar fi avut acces sau cunoștință de el până acum.
Un alt partener esențial în acest proces sunt distribuitorii, care experimentează și se adaptează odată cu noi la această nouă direcție. În acest sens, în 2016, în parteneriat cu Asociatia Culturală Macondo, „Arabian Nights” (film din 2015 regizat de portughezul Miguel Gomes – n.r.) va fi lansat concomitent în cinematografe și pe MUBI, ceea ce din start oferă o acoperire mult mai mare, inclusiv pentru publicul care nu are acces la cinematograf în diferite oraşe din țară.
Și acesta cred că este principalul atu al platformelor VOD din România (și din lume), anume că pot să aducă unui public mai larg filme care altminteri erau disponibile doar în cinema sau în festival. Asta nu înseamnă că obiectivul e să înlocuiască experiența cinematografelor. În niciun caz. Dar dat fiind numărul și situația în care se găsesc multe cinematografe din România, o alternativă de consum cultural este întotdeauna binevenită.
Câteva din filmele disponibile în acest moment pe MUBI sunt „Oldboy” (2003, r. Park Chan-wook), „Oldboy” (2013, r. Spike Lee), „Wuthering Heights” (1985, r. Jacques Rivette), „It Happened Tomorrow” (1944, r. Rene Clair), „Regeneration” (1915, r. Raoul Walsh), „Rapado” (1992, r. Martin Rejtman) sau „Nunta mută” (2008, Horaţiu Mălăele).
