Există scriitori ”legaţi” de o singură carte, indiferent de ce altceva ar mai fi făcut pe parcursul întregii vieţi. Mihail Șolohov nu a scris mult, dar la umbra capodoperei sale ”Donul liniştit” celelalte creaţii s-au dezvoltat mai puţin în câmpul roditor al ”memoriei universale”.
Un articol de Dan Nicolaie (Dedes)|20 februarie 2018
Mihail Șolohov se stingea din viață într-o zi de 21 februarie (1984). Muncitor necalificat, hamal, dar în primul rând scriitor, laureatul Premiului Nobel pentru Literatură pe anul 1965 a știut cum să plutească liniștit atât pe apele învolburate ale Donului cât și pe cele ale „comunismului biruitor”, chiar dacă a avut parte și el de propria cupă de cucută.
O adevărată simfonie care poate fi ”cântată” fără niciun instrument, ”Donul liniștit” a avut parte de numeroase controverse legate de cine este cu adevărat autorul.
Cum la 23 de ani nu prea ai voie să scrii o primă parte a unei capodopere, imediat apar autori specializați în teoria conspirației, care lansează tot felul de ipoteze din care nu puteau să lipsească atotputernicul KGB (Comitetul Securității Statului) și cuvântul magic: plagiat.
O viață întreagă Șolohov s-a luptat cu aceste acuze, dar, odată aruncată în lac, pietricica răului poate fi recuperată cu greu de o armată de înțelepți. Poate și din această cauză, cu energia canalizată în alte zone, scriitorul nu a mai reușit să ofere umanității o nouă capodoperă.
În urmă cu zece ani, la destul timp după dispariția autorului, au fost regăsite manuscrisele primelor două volume, care spulberă o mare parte dintre scenarii.
La scurt timp Felix Kuzneţov, fost director al Institutului de Literatură Mondială „A.M.Gorki”, a scris o monografie de peste 800 de pagini în care redă pe larg, foarte bine documentat, povestea ”Donului liniștit”, a controverselor legate de manuscrise, acuzele de plagiat, și în care numele lui Șolohov este reabilitat.
P.S. William Shakespeare chiar a existat?
Foto:Mihail Șolohov – wikipedia
