Muşatismele lui… Tudor Musatescu / Memoria culturală
https://www.ziarulmetropolis.ro/musatismele-lui-tudor-musatescu-memoria-culturala/

“Nu vreau să mor până nu termin de trăit!”, spunea autorul „muşatismelor”. Tudor Muşatescu, unul dintre cei mai talentaţi dramaturgi şi umorişti români, s-a stins din viaţă într-o zi de 4 noimebrie (1970), la vârsta de 67 de ani.

Un articol de Petre Ivan|4 noiembrie 2014

Sclipitoarele aforisme ale lui Tudor Musatescu au fost numite admirativ de confraţi „muşatisme”. Termenul s-a conscrat identificându-se cu umorul, ironia fină, paradoxul, săgeata satirică, jocul de cuvinte, asociația lingvistică surprinzătoare, disociația, toate caracterizând fără echivoc spiritul autorului.

Ziarul Metropolis vă prezintă câteva dintre cele mai cunoscute muşatisme:

  • Era atât de zgârcit, încât, noaptea, lătra în curte ca să facă economie de câine.
  • Unii trăiesc gratis, alţii degeaba.
  • De ce prostul e mărginit, când prostia e nemărginită?
  • Bănuitorul se trezeşte înaintea ceasului deşteptător, ca să-l controleze dacă sună exact.
  • Caloriferul stins e mai rece decât frigiderul în funcţiune.
  • Când stai de vorbă cu proştii numai duminica e o adevărată sărbătoare.
  • Fost primar, fost prefect, fost senator, fost ministru, conu Mişu a fost numai fost.
  • Marele cusur al femeilor este că te iubesc, totdeauna, când ai altceva de făcut.
  • E frumos să fii bun, dar trebuie să fii şi bun la ceva.
  • Numai după invidia altora îţi dai seama de propria ta valoare.
  • Dragostea.. Bătăi de inimă pentru dureri de cap. Sentimentul care vine în galop şi dispare în • vârful picioarelor.
  • Femeile nu înşeală, compară.
  • Plictiseala lungeşte ziua şi scurtează viaţa.
  • O plantă care provoacă insomnii unora: laurii altora.

Citiţi şi Tudor Muşatescu, ultimul interviu: „Bătrâneţea? Pur şi simplu o măgărie!“

  • Minciuna premeditată nu mai e chestiune de fantezie, ci de caracter.
  • Adevăraţii cai de cursă nu aleargă pentru premii, ci numai ca să-şi pună sângele în mişcare.
  • În ziua victoriei, nu uita să-ţi aminteşti şi de înfrângerile anterioare.
  • Amintirile unora se numesc remuşcări.
  • Amintirile sunt asemenea cărţilor din biblioteca ta. Cauţi câte una când nu mai ai nimic nou de citit.
  • N-am cerut vieţii nimic. Tot ce am avut, i-am smuls. Şi tot ce n-am avut, mi-a furat.tudor musatescu
  • Viitorul unui om, ca şi al unei lumi, se construieşte, nu se visează.
  • Bănuiala e serviciul de spionaj al oamenilor neînarmaţi pentru viaţă.
  • În fiecare tren al lumii, viaţa circulă pe compartimente.
  • Suntem chit, tinere confrate. Dumneata nu mă cunoşti şi eu nu te recunosc.
  • Când porcul trece de trei sute de kilograme încetează de a fi porc. Devine „exponat”.
  • Uneori te uiţi fără să vezi şi, alteori, vezi fără să te uiţi.
  • Dragostea a murit în clipa când rămâi singur în doi.
  • Numai covoarele se nasc ca să fie călcate în picioare.
  • Cea mai tristă zi a iernii este prima zi de primăvară.
  • De multe ori, vrând să dai pe unul deoparte, îl împingi înainte.
  • Omul acesta a împlinit şaptezeci de ani de când mai bine nu se năştea.
  • Albina e satirică: înţeapă. Eu am umor: pişc.
  • Geniile se nasc rar. În schimb, nu mor niciodată.
  • Fiind atât de preţioasă, viaţa trebuie plătită scump.
  • Înainte de a vedea ce n-au făcut alţii, uită-te bine ce ai făcut tu.

Foto: Tudor Musatescu – Cinemagia

05
/05
/14

MARI FILME ROMÂNEŞTI UITATE „Când primăvara e fierbinte“ (1961) şi „Ţărmul n-are sfârşit“ (1963), filme aproape necunoscute, impuneau un cineast unic şi, din păcate, ignorat, atât la vremea lui, dar mai ales în prezent - Mircea Săucan.

30
/04
/14

Ștefan Iordache spunea despre George Constantin: „Dumnezeu l-a înzestrat cu o voce care te lăsa, ca să spun aşa, fără grai”. Valeria Seciu adăuga: ,,La George până şi clişeul era ceva bogat.” Discret cu lumea sa personală, zgârcit în mărturii despre creaţia sa, George Constantin a fost un actor uriaş. În 40 de ani de teatru, a dăruit publicului ceea ce era mai important din fiinţa sa.

23
/04
/14

MARI FILME ROMÂNEŞTI UITATE „Vânătoarea de vulpi“ (1980), unul din filmele nedreptăţite şi mai puţin cunoscute ale lui Mircea Daneliuc, trebuie redescoperit urgent şi discutat aplicat. Pentru că este o bijuterie ascunsă a cinematografiei române.

17
/04
/14

MEMORIA CULTURALĂ Pe 17 aprilie 2014 se împlinesc 50 de ani de la dispariţia lui George Vraca (1896-1964). Copilul care fugea de acasă şi care era educat de nuieluşa învăţătorului îşi schimbă destinul de student la Agronomie şi devine unul dintre cei mai mari actori din România.

07
/04
/14

“Cam ăsta era tata, un om foarte vesel care făcea bancuri și pe scenă, şi la televizor, şi acasă; N-a vrut deloc să fac această meserie, spunea că este o meserie de câine, de umilință; Mă oprește lumea pe stradă și îmi zice - ne e dor de el” - Oana Pellea despre Amza Pellea, artistul care ar fi împlinit, astăzi, 83 de ani.