N-aţi văzut un Paganini?
https://www.ziarulmetropolis.ro/n-ati-vazut-un-paganini/

„Câţi locuitori are România… 20 de milioane? Merg din sat în sat şi tot o să-l găsesc pe Paganini”. Imaginaţi-vă fraza asta spună în engleză, cu accent scoţian şi siguranţa de sine a omului care a făcut carieră la Hollywood.

Un articol de Adina Scorţescu|17 noiembrie 2014

Mick Davis are 53 de ani, o căciulă albă trasă pe frunte și o logodnică din România. A lucrat peste 20 de ani la textul despre viața celui mai cunoscut violonist din lume, Niccolò Paganini, pe care îl va monta în 2015, la Teatrul Metropolis. Scorsese i-a spus că este unul dintre cele mai bune scenarii pe care le-a citit vreodată. Da, acel Scorsese….

Audițiile pentru spectacol sunt cum n-am mai văzut: Ieri, 25 de actrițe (printre care Cosmina Stratan, Antoaneta Cojocaru, Elvira Deatcu, Meda Victor) au dansat pe „I Feel You” (Depeche Mode), s-au insultat (într-un exercițiu de stăpânire a emoțiilor), au flirtat (cu o vioară pe post de accesoriu erotic). Dintre ele, una singură va fi aleasă s-o interpreteze pe Elisa Bonaparte, sora lui Napoleon și iubita lui Paganini. „A fost minunat, n-aș fi putut face asta cu băieții”, spunea Mick, la finalul zilei.

De ce nu? „Pentru că băieții au mai multă frică, simt mai multă presiune să fie de toate – puternici, inteligenți, în control. Femeile – probabil ca un rezultat al evoluției – au gena fuck-it (ducă-se naibii); ele vor încerca, chiar dacă le e frică.”

Astăzi, în fața lui Mick, pe scenă, sunt cinci potențiali Paganini (printre care Ștefan Lupu și Adrian Nour); tăcuți, în pantaloni de trening. La primile audiții, au venit 150 de actori. Acum au fost chemați doar ei cinci.
„N-am nevoie să-mi faceți mie pe plac. Eu sunt aici ca să-l găsesc pe tipul care o să mă dea pe spate; și care o să-i dea și pe spectatori pe spate.” Băieții zâmbesc timid. Alexandru Nagy, asistentul lui Mick, tastează liniștit pe laptop, de parcă ar mai fi auzit discursul ăsta de zece ori până acum.

„Eu pur şi simplu știu când un actor este bun”, continuă Mick simplu, ca și cum ar vorbi despre diferența dintre un măr și o pară. N-a fost la școală, nu-i place Cehov (Blasfemie! Absolvenții de UNATC își îndreaptă scurt privirea spre tavan…), nu înțelege românește. Dar știe cum repetă Meryl Streep, a lucrat cu Andy Garcia, a stat la masă cu Al Pacino (el a fost prima opțiune pentru rolul lui „Modiglani”) și cu Kate Blanchett.

Filmul preferat este „Nașul”; filme care nu-i plac – multe; printre care cele cu Jean-Claude Van Damme („Știți ce e mai rău decât să joci într-un film cu Jean-Claude Van Damme?” Tăcere în sală. „Să fi scris unul! Eu am scris”, adaugă sec.)

Acum urmează să-i asculte pe fiecare dintre cei cinci actori spunând monologul final din piesa „Paganini”, un text despre regrete, credință în Dumnezeu, dragoste, muzică.  Intră primul. În sală e rece și întuneric. „Action”, se aude vocea lui Mick. Actorul își face treaba: emoție, speranță, disperare, resemnare. La final, Mick aplaudă. Și punctează: „Ai făcut câteva alegeri interesante.” Alegerile… fac diferența, chiar și în teatru.

„Nu pot fi decât actori buni și actori foarte buni. Că ăia proști n-ar trebui să facă meseria asta”, crede Mick.

paganini transa
– Și dacă, totuși, niciunul dintre actorii chemați la audiție nu este bun pentru Paganini?
I’m fucked (am dat de naiba). Dar nu mă las, o să-l găsesc.

Cinci întrebări pentru actori, într-o audiție ca la Hollywood

– De ce trebuie să-ți treci tot timpul mâna prin păr?! Se diluează energia. De câte ori ai văzut-o pe Meryl Streep cu mâna prin plete?

– Cum de te-ai uitat la mine, la regizor, în timp ce interpretai? Dacă îți zboară gândul, e OK, se întâmplă, dar găsește mijlocul să te întorci în personaj. Asta e meseria ta.

– Ce chiloți poartă Paganini? Tu ești Elisa, iubita lui, și nu-mi răspunzi rapid la întrebarea asta?!

– Cum te-ai simțit când ai spui replica asta? Ai fost dezamăgit și trist tu, actorul, sau personajul?

– De ce primești vestea proastă ca și cum o cunoști dinainte? Totul se întâmplă acum, pentru prima oară.

Foto: Simion Buia

29
/05
/20

OAMENII MUZICII Pe 24 mai 1974 murea colosul jazzului, Duke Ellington, unul dintre cei mai activi și influenți muzicieni ai secolului XX. A scris peste 3.000 de cântece, multe dintre ele fiind hit-uri și astăzi, și timp de aproape 50 de ani a colindat lumea ca pianist și șef de orchestră de jazz. A fost de 12 ori câștigător de Premii Grammy (dintre care trei postum).

29
/05
/20

Cu ocazia Centenarului Paul Celan, Primăria Muncipiului București prin Muzeul Național al Literaturii Române, în parteneriat cu Ministerul Federal al Afacerilor Europene şi Internaţionale al Republicii Austria prin Forumul Cultural Austriac București și Facultatea de Litere din București, Secția Germanistică, au realizat expoziția CELAN 100 – Printre cuvinte/ Unter den Wörtern.

28
/05
/20

De 1 iunie, Teatrul pentru Copii și Tineret „Gong” Sibiu prezintă „Coloravirus”, un program online cu momente de teatru, muzică, lecturi, dar și ateliere de creație, de gătit și de magie.

28
/05
/20

CRONICĂ DE FILM La unele documentare ne uităm pentru că ne interesează mai ales un autor sau un stil. Iar pe altele le privim în primul rând pentru subiect. Din a doua categorie face parte „Becoming” (2020), de Nadia Hallgren – un film despre Michelle Obama produs şi difuzat de Netflix.

27
/05
/20

Două evenimente care tratează migrația din perspectiva copiilor și adolescenților, „365 de zile în Germania” (28 mai) și „Istoriile migrației în teatrul românesc de după 1989” (1 iunie), curatori Ciprian Marinescu și Mihaela Michailov, vor fi prezentate de Institutul Cultural Român de la Berlin.

26
/05
/20

Săptămâna aceasta revenim cu o nouă poveste din cadrul proiectului „Dăruieşte ziua ta”. De data aceasta, Diana Bădică a scris o poveste, iar aceasta a fost rescrisă de unul dintre cititorii ei.

Page 1 of 88712345...102030...Last »