Nadiana Sălăgean: „Publicul de la Metropolis merge la teatru săptămânal, deci e un public deștept și educat”
https://www.ziarulmetropolis.ro/nadiana-salagean-actrita-publicul-de-la-metropolis-este-un-public-care-merge-la-teatru-saptamanal-deci-un-public-destept-si-educat/

INTERVIU Actriţa Nadiana Sălăgean este cunoscută spectatorilor de la Teatrul Metropolis din spectacolul de mare succes „Jake şi femeile lui” (regia: Claudiu Goga).

Un articol de Andrei Crăciun|16 aprilie 2019

Jucați de multă vreme (și) la Teatrul Metropolis din București. Cum au trecut acești ani?
Sunt, cred, trei ani, care au fost cei mai prolifici din viața mea de actriță, pentru că, pe lângă Jake și femeile lui, am intrat în multe alte spectacole, în care am avut norocul să joc roluri extrem de ofertante și care-mi plac foarte mult.

Ce a însemnat în cariera dumneavoastră Teatrul Metropolis? Ce înseamnă Jake și femeile lui în istoria personală?
În cariera mea, acest spectacol a însemnat întâlnirea cu un gen de personaj care nu mi-a fost la îndemână, care m-a adus de vreo două ori în pragul disperării, și la care am muncit mai mult decât pentru alte roluri mai mari ca întindere. În istoria personală, mai în glumă-mai în serios, i-am spus regizorului acestui spectacol, Claudiu Goga, că unul dintre lucrurile foarte bune pe care le-a făcut a fost că a legat o prietenie foarte frumoasă între șase actrițe de vârste diferite.

Ștefan Bănică Jr., Nadiana Sălăgean și Andreea Vasile, în „Jake și femeile lui”, în regia lui Claudiu Goga, la Teatrul Metropolis

Cum este publicul de la Teatrul Metropolis? Ce este special la acest teatru?
Publicul de la Metropolis merge la teatru săptămânal, deci e un public deștept și educat.

Ca spectator ați umblat pe la Metropolis? Ați văzut ceva ce v-a plăcut pentru totdeauna?
Cel mai mult mi-a plăcut Și alb și negru și gri, text și regie de Mimi Brănescu. Dar pentru că ai folosit cuvântul totdeauna, atunci e monologul doamnei Carmen Tănase din acest spectacol.

Spuneți-mi cele mai frumoase și mai caraghioase întâmplări trăite la Metropolis?
Eram în cabină cu fetele la pauza spectacolului Jake și femeile lui. Fiecare făcea câte ceva; pudră, ruj, selfie-uri, gălăgie multă… Mă rog, cum e când sunt multe fete la un loc. Eu îmi făceam părul cu ondulatorul. Pauza era pe final, eu deși trebuia să intru în scenă în două-trei minute nu mă puteam smulge din fața oglinzii, și tot mai găseam câte o șuviță de ondulat. Se aude vocea regizorului tehnic, care mă anunță că trebuie să intru, vreau să scot ondulatorul din priză, mă împiedic, apăs pe un buton greșit, mi se prinde jumate din păr în ondulator, nu pot să-l smulg, eu nu am cum să intru decât, eventual, cu ondulatorul agățat de capu’ meu, toată lumea râde, disperarea mea crește. Singura posibilitate era să vină cabiniera cu o foarfecă și să taie. Ceea ce s-a și întâmplat. Cu multe smocuri de păr curgând din mine, intru în scenă și-mi dau seama ce replică aveam de zis: zNu mai suport. Tu nu vezi că a început să-mi cadă și păru’?”. O zic, îmi înfig mâinile în păr și încep să scot fâșii-fâșii de șuvițe, Ștefan (Bănică) râde și nu înțelege nimic, publicul râde, culisele râd, toată lumea fericită. Eu m-am tuns scurt, și-am plâns până mi- a crescut părul la loc.

Povață pentru tinerii care urmează să aibă primul lor spectacol la Metropolis?
Știu că e o banalitate, dar cred că merită și e ofertant să te bucuri de fiecare rol care-ți iese-n cale.

I-am spus regizorului acestui spectacol (n.r. – Jake și femeile lui), Claudiu Goga, că unul dintre lucrurile foarte bune pe care le-a făcut a fost că a legat o prietenie foarte frumoasă între șase actrițe de vârste diferite. (Nadiana Sălăgean, actriță)



28
/04
/17

Lavinia Pele (25 de ani), nominalizată la Premiile UNITER pentru debut (cu rolul Doruleț din spectacolul „Visul unei nopți de iarnă”, de la Teatrul Tony Bulandra din Târgoviște). A studiat Teatrul la Cluj-Napoca (la clasa lui Miklos Bacs) și a făcut masterul la UNATC. Joacă și în „Zece pentru New York”, spectacolul aniversar de la Teatrul Metropolis. Ea este Fefe.

19
/04
/17

Poetul Claudiu Komartin (33 de ani) ține în viață un cenaclu – Institutul Blecher. Și o editură care publică poezie – Casa de Editură Max Blecher. Claudiu Komartin, din Berceni. Trăiește între poeți și pentru poezie. Către viitor se uită, așa cum e și firesc, în ordinea poetică a lumii, cu scepticism.

18
/04
/17

INTERVIU Am stat de vorbă cu cineastul și profesorul universitar Copel Moscu, inițiatorul și directorul Cinepolitica, despre ce înseamnă un film politic, despre rolul unui astfel de festival și despre atracțiile noii ediții, care începe joi, la București, cu ultimul film al lui Andrzej Wajda, „Imaginea de apoi”.

28
/03
/17

Inițial: politehnist, masterand în științe umaniste, inginer de telecomunicații, IT-stul din cei ”10 pentru România”. Apoi – ruptură de destin și devine dans-actor în trupa lui Dan Puric, colaborator al lui Gigi Căciuleanu, elev al lui Andrei Șerban, participant și premiant în festivaluri din țară și străinătate, bursier al celebrului Actors Studio din New York și mereu un work in progress.

21
/03
/17

INIȚIATIVĂ Teatrul Metropolis, condus de George Ivaşcu, propune, la zece ani de la înfiinţare, un spectacol aniversar, în care vor juca zece actori de până în 30 de ani, selectaţi de maeştri ai scenei româneşti de astăzi în cadrul Galei Metropolis 10 ani, eveniment care a avut loc pe 14 decembrie 2016.

19
/03
/17

Scurt interviu cu Paul Negoescu, regizorul comediei „Două lozuri”, nominalizat în acest an la Premiile Gopo, la categoriile „Cel mai bun film” și „Cel mai bun scenariu”.

17
/03
/17

Ambasadoare a campaniei „Artiștii pentru artiști”, inițiată de UNITER, Dorina Chiriac vă invită la teatru. Ea joacă rolul principal în “Micul Prinț”, la Teatrul de Comedie, în seara aceasta, de la ora 19.00. Cumpărând bilete la spectacol, contribuiți la fondul de ajutorare a artiștilor în vârstă și în dificultate.

15
/03
/17

Judith State este Sandra din filmul „Sieranevada”, în regia lui Cristi Puiu, fapt care îi aduce o nominalizare la Premiile Gopo pentru „Cea mai bună actriță într-un rol secundar”. Însă Judith State nu este actriță, ea vine din zona dansului. Cum se împacă, așadar, filmul și dansul contemporan?