Nadiana Sălăgean: „Publicul de la Metropolis merge la teatru săptămânal, deci e un public deștept și educat”
https://www.ziarulmetropolis.ro/nadiana-salagean-actrita-publicul-de-la-metropolis-este-un-public-care-merge-la-teatru-saptamanal-deci-un-public-destept-si-educat/

INTERVIU Actriţa Nadiana Sălăgean este cunoscută spectatorilor de la Teatrul Metropolis din spectacolul de mare succes „Jake şi femeile lui” (regia: Claudiu Goga).

Un articol de Andrei Crăciun|16 aprilie 2019

Jucați de multă vreme (și) la Teatrul Metropolis din București. Cum au trecut acești ani?
Sunt, cred, trei ani, care au fost cei mai prolifici din viața mea de actriță, pentru că, pe lângă Jake și femeile lui, am intrat în multe alte spectacole, în care am avut norocul să joc roluri extrem de ofertante și care-mi plac foarte mult.

Ce a însemnat în cariera dumneavoastră Teatrul Metropolis? Ce înseamnă Jake și femeile lui în istoria personală?
În cariera mea, acest spectacol a însemnat întâlnirea cu un gen de personaj care nu mi-a fost la îndemână, care m-a adus de vreo două ori în pragul disperării, și la care am muncit mai mult decât pentru alte roluri mai mari ca întindere. În istoria personală, mai în glumă-mai în serios, i-am spus regizorului acestui spectacol, Claudiu Goga, că unul dintre lucrurile foarte bune pe care le-a făcut a fost că a legat o prietenie foarte frumoasă între șase actrițe de vârste diferite.

Ștefan Bănică Jr., Nadiana Sălăgean și Andreea Vasile, în „Jake și femeile lui”, în regia lui Claudiu Goga, la Teatrul Metropolis

Cum este publicul de la Teatrul Metropolis? Ce este special la acest teatru?
Publicul de la Metropolis merge la teatru săptămânal, deci e un public deștept și educat.

Ca spectator ați umblat pe la Metropolis? Ați văzut ceva ce v-a plăcut pentru totdeauna?
Cel mai mult mi-a plăcut Și alb și negru și gri, text și regie de Mimi Brănescu. Dar pentru că ai folosit cuvântul totdeauna, atunci e monologul doamnei Carmen Tănase din acest spectacol.

Spuneți-mi cele mai frumoase și mai caraghioase întâmplări trăite la Metropolis?
Eram în cabină cu fetele la pauza spectacolului Jake și femeile lui. Fiecare făcea câte ceva; pudră, ruj, selfie-uri, gălăgie multă… Mă rog, cum e când sunt multe fete la un loc. Eu îmi făceam părul cu ondulatorul. Pauza era pe final, eu deși trebuia să intru în scenă în două-trei minute nu mă puteam smulge din fața oglinzii, și tot mai găseam câte o șuviță de ondulat. Se aude vocea regizorului tehnic, care mă anunță că trebuie să intru, vreau să scot ondulatorul din priză, mă împiedic, apăs pe un buton greșit, mi se prinde jumate din păr în ondulator, nu pot să-l smulg, eu nu am cum să intru decât, eventual, cu ondulatorul agățat de capu’ meu, toată lumea râde, disperarea mea crește. Singura posibilitate era să vină cabiniera cu o foarfecă și să taie. Ceea ce s-a și întâmplat. Cu multe smocuri de păr curgând din mine, intru în scenă și-mi dau seama ce replică aveam de zis: zNu mai suport. Tu nu vezi că a început să-mi cadă și păru’?”. O zic, îmi înfig mâinile în păr și încep să scot fâșii-fâșii de șuvițe, Ștefan (Bănică) râde și nu înțelege nimic, publicul râde, culisele râd, toată lumea fericită. Eu m-am tuns scurt, și-am plâns până mi- a crescut părul la loc.

Povață pentru tinerii care urmează să aibă primul lor spectacol la Metropolis?
Știu că e o banalitate, dar cred că merită și e ofertant să te bucuri de fiecare rol care-ți iese-n cale.

I-am spus regizorului acestui spectacol (n.r. – Jake și femeile lui), Claudiu Goga, că unul dintre lucrurile foarte bune pe care le-a făcut a fost că a legat o prietenie foarte frumoasă între șase actrițe de vârste diferite. (Nadiana Sălăgean, actriță)



10
/02
/16

Pasionat de muzica clasică și de jazz, Gelu Nițu joacă într-un spectacol inspirat din viața unuia dintre compozitorii săi preferați, Paganini. Povestește despre cum a lucrat cu regizorul american Mick Davis, despre rolurile din teatru și despre relația cu publicul. 

30
/12
/15

Mihaela Drăgan (29 de ani), romă, actriță, feministă. A cunoscut, în anii din urmă, succesul în teatrul independent românesc, cu spectacole precum “Del Duma”, “La Harneală” sau “Gadjo Dildo”. Dar cine este, de fapt, Mihaela Drăgan? De unde vine? Și, mai ales, încotro se îndreaptă?

23
/12
/15

INTERVIU „Îmi plac cel mai mult genurile amestecate – dramediile”, spune actriţa Mihaela Sîrbu, cunoscută pentru roluri din filme-reper recente ale Noului Cinema Românesc, precum „Aferim!”, „Toată lumea din familia noastră” şi „Când se lasă seara peste Bucureşti sau Metabolism”. Un interviu special despre actoria de film.

03
/12
/15

DUBLU-INTERVIU Răzvan și Andreea Stoica sunt frați și muzicieni care împărtășesc aceeași pasiune. Locuiesc în Amsterdam și... mai peste tot în lume, pe unde au concerte. În seara asta îi puteți asculta la Sala Radio, într-un spectacol-eveniment: „Duo Stradivarius”. Răzvan și Alexandru Tomescu vor cânta la viorile Stradivarius, iar Andreea îi va acompania la pian.

29
/11
/15

„Alături de filme de festival, MUBI înseamnă și filme cult și clasice, așa că o bună parte din catalog conține nume sonore din istoria cinematografiei”, afirmă, într-un interviu pentru Ziarul Metropolis, Ioana Diaconu, reprezentanta pentru România a MUBI, platformă internaţională de filme.

28
/11
/15

MEMORIA CULTURALĂ Cine-şi mai aminteşte de „Răzbunarea haiducilor”, „Răpirea fecioarelor”, „Zestrea domniţei Ralu” sau de serialul de televiziune „Toate pânzele sus!”? În peste 40 de ani de film românesc, Colea Răutu a creat roluri memorabile. S-a născut pe 28 noiembrie 1912.

09
/11
/15

Cum arată programul unui artist de jazz de succes, pentru care „acasă” înseamnă Brooklyn, New York? Cât de important e să încalci regulile? Prin ce se aseamănă doina românească cu blues-ul american? Ne povestește pianistul Lucian Ban, într-un interviu inedit, sub formă de alfabet.

05
/11
/15

INTERVIU Dragoş Buhagiar e unul dintre cei mai prolifici și mai premiați scenografi români. De-a lungul carierei, a câștigat nu mai puțin de cinci premii UNITER. Spune că, atunci când lucrează, nu se gândește la succesul de după, ci la descoperire și la redarea unei povești. Îi invită pe spectatori să descopere alături de el, adică să nu se plaseze într-o atitudine burgheză, confortabilă...