Napoli. Marea Frumusețe
https://www.ziarulmetropolis.ro/napoli-marea-frumusete/

Napoli începe, cu adevărat, acolo unde se termină tot ce credeaţi până acum despre frumuseţe. Nu există loc mai frumos în partea noastră de lume, orice v-ar spune propaganda, înţelegeţi dumneavoastră? Dar – la fel ca la unele tablouri – ca să puteţi cuprinde toată această frumseţe, Marea Frumuseţe!, trebuie să vă îndepărtaţi. Dacă îl priviţi de aproape, atunci Napoli…

Un articol de Andrei Crăciun|4 noiembrie 2016

Orașul acesta e murdar, e monstruos de murdar. Gunoiul e afacerea Mafiei. Nu e o metaforă – chiar e afacerea Mafiei. Și nu e doar această mizerie – mai sunt și toate zidurile orașului, peste care sunt scrise cuvinte, murdare și ele.

Napoli este – ca să înțelegeți întocmai, dragi tineri – ca un imens facebook în viața deloc virtuală, în care fiecare scrie pe pereții altuia tot ce îi trece prin cap. Și, întotdeauna pe un perete va fi cineva care dorește ca altcineva să crape, precum cunoașteți. Napoletanii nu pun preț pe spațiul public. El e al tuturor doar când e al nimănui, înțelegeți dumneavoastră?

Napoli propune obiective turistice încărcate de semnificații culturale – sunt mii de ani de istorie la mijloc! –, dar nu am niciun gând să le evoc aici. Dacă așa doriți să procedați: să luați o hartă și să mergeți din loc în loc, bifând toate punctele, atunci regret, nu vă pot ajuta.

Napoli e o anume stare a cordului. Napoli e acolo unde zeilor li se admit păcatele oamenilor (cunoașteți, desigur, cazul Maradona).

La Napoli nu te întâlnești cu Marea Frumusețe doar pentru că natura a fost aici mult mai generoasă, nu, nu. E altceva la mijloc: oamenii sunt mai generoși cu păcatele, cu viciile, cu adevărul cel mai adânc al naturii umane. La Napoli oamenii se îndură.

Nu se vor ține congrese ale farmaciștilor aici, desigur. Și nici nu vor mărșălui bărbați și femei cu șublerul la urechi, gata să măsoare intensitatea fiecărei trăiri. Napoli e un port prin care au intrat în Europa nenumărate nenorociri. Marile noastre epidemii de aici obișnuiesc să înceapă. Să le îndurăm și pe ele, în trecerea timpului.

Napoli poate fi privit, desigur, și ca o ruină, și poate că este o ruină, dar cine spune că nu aceasta este calea justă de a-i rezista istoriei?

Dar sunt deja milenii de când Napoli decade! Ei, și ce dacă? Panacotarii încă fură, curvele vin tot de la răsărit, ca soarele (vin de la Moscova, Moscova!), micul dejun costă chiar 1 euro (da, da, 1 euro), nimeni nu e condamnat la moarte prin înfometare aici.

Poate că nu am fost limpede. Rezum: Napoli nu e doar un paradis pierdut între mare și munți, deși este și așa, dar niciun iad, o Sodomă guvernată de Mafie nu este, deși este și așa.

Aici, Marea Frumusețe – și asta e adevărata vedere de la Napoli e dată tocmai de profunda sa umanitate, înțelegeți dumneavoastră?

I-au inclus centrul istoric în Patrimoniul UNESCO (s-or fi temut înalții funcționari că se va distruge totul?, căci aveau dreptate să se teamă așa!), iar fotografiile îl atestă – un oraș de un magnific sălbatic, în amurgurile sale dureroase ca o iubire pierdută. Dar nu! Nu despre asta e vorba.

Napoli e uman în cel mai intim înțeles al umanității. Napoli e un oraș de oameni, nici sfinți, nici diavoli, oameni care – în același timp – neglijează și divinizează decorul în care s-au întâmplat și pe care îl distrug din nepăsare, oameni supuși tuturor greșelilor pe care le pot face oamenii împreună, fiind, în egală măsură, foarte mândri de acest drum al lor.

Clar: Napoli e minunat pentru că e locuit de napoletani. Revoltați și revoltători, indolenți și fanatici, gata să uite totul și să își amintească pentru totdeauna că Vezuviul îi îngăduie temporar. Pompeii sunt și ei aici, la o aruncătură de inimă – într-un alt paradox pe care, dintre toți muritorii, doar Goethe l-a înțeles până la capăt. Și zicea Goethe: nicio tragedie nu a dăruit mai mult generațiilor viitoare…

Așa este aici, la poalele vulcanului. Iar când orașul Napoli nu va mai fi, căci poate că vor veni alte și alte milenii când orașul Napoli nu va mai fi, amintirea sa tot va circula, în clandestinitate, povestea sa se va da de la un om la următorul om.

Poate că peste el se vor lăsa din nou bombe, poate că pământul se va zgudui și va scufunda această minune, totuși, a oamenilor.

Dar legenda – legenda! – niciodată nu îi va putea fi înfrântă! Pentru că asta este Napoli și întocmai despre asta e vorba, dragii mei: Napoli e o legendă. Aici trăiesc oameni care sunt ca toți oamenii de pe pământ, fiind în egală măsură cu totul diferiți de ei.

Napoli e ultimul loc unic din lume, înțelegeți dumneavoastră?

Poate că nu am fost limpede. Rezum: Napoli nu e doar un paradis pierdut între mare și munți, deși este și așa, dar niciun iad, o Sodomă guvernată de Mafie nu este, deși este și așa.

 



28
/03
/24

O nouă lună într-un șir aparent nesfârșit plasat sub semnul „vremurilor interesante” este o nouă invitație la oglindire prin artă. De la criza de mediu la traume transmise de-a lungul generațiilor, de la apăsarea cu care ne zdrobesc rolurile de gen în societate, la dificultățile în comunicare, spectacolele Vanner Collective vorbesc despre probleme cu care ne confruntăm zi de zi, conștienți sau nu, abordate cu empatie și cu inteligență, cu un amestec dezarmant de onestitate și teatralitate.

26
/03
/24

Cum se poate găsi un echilibru între stăpânirea strategiilor de comunicare, acumularea cunoștințelor de SEO și duelul cu algoritmii opaci ai tuturor platformelor de social media, de la Instagram la Facebook, de la Tik-Tok la Reddit, toate acestea fiind necesare pentru a ajunge la public, și activitatea propriu-zisă de a crea un concept sau un produs?

22
/03
/24

În contextul celebrării a 20 de ani de existență, Centrul Național al Dansului București (CNDB) extinde Ziua Internațională a Dansului pe durata întregii luni aprilie. Astfel, spectatorii vor avea ocazia să vizioneze spectacole de dans internaționale prezentate în premieră în România, producții coregrafice naționale, dar și să participe la discuții cu artiștii.

22
/03
/24

Pe 23 martie 2021, la 93 de ani, după aproape un secol petrecut printre lumini, umbre și culori, a părăsit această lume, lăsând în urmă o istorie a costumului, zeci de volume, nenumărate expoziții, o mulțime de obiecte adunate într-o colecție de o valoare greu de estimat, care, poate, își va găsi în timp un spațiu pentru ca muzeul visat de ea să existe.

22
/03
/24

Cum poate râsul să fie terapeutic? Cum poate cufundarea în natură să ne aline? Cum ne poate ajuta arta mișcării să avem o relație mai bună, mai creativă cu procesul de înaintare în vârstă? În căutarea răspunsurilor la aceste întrebări, Asociația Developing Art lansează proiectul de cercetare artistică All Sorts of Care: o serie de rezidențe artistice dedicate explorării legăturilor complexe dintre corp și minte, în contextul râsului, al îmbătrânirii și al prezenței umane, ca un martor tăcut ce face parte din natură, toate privite prin filtrul ideii de grijă.

21
/03
/24

Cele mai noi filme cu Mads Mikkelsen și Sir Anthony Hopkins în rolurile principale și multipremiatul „All of Us Strangers” (foto) (r. Andrew Haigh) sunt doar câteva dintre titlurile incluse în programul celei de-a 23-a ediții a Festivalului Internațional de Film Transilvania, care va avea loc la Cluj-Napoca între 14 și 24 iunie.

21
/03
/24

Joi, 28 martie, de la ora 19.00, va avea loc la sediul Teatrului Masca (Bd. Uverturii, nr. 14) a șasea întâlnire din seria dezbaterilor performative moderate de Alex Tocilescu. Tema ediției este „Ăștia o să ne plătească nouă pensia?!”

20
/03
/24

Denisa Nicolae are multe nesiguranțe și incertitudini. Râde zgomotos și plânge cu sughițuri. Iubește. Lumea ei e mare și jucăușă, din când în când o prinde cu tandrețe, să nu fugă, și o face vizibilă, puțin câte puțin.

20
/03
/24

Sue Giles, președintele ASSITEJ, transmite mesajul de Ziua Internațională a Teatrului pentru Copii și Tineret. Scopul acestei campanii este de a facilita accesul la teatru și la spectacole pentru copii și tineri.