Nasul – Mondialul Metropolis
https://www.ziarulmetropolis.ro/nasul-mondialul-metropolis/

Sunteţi curioşi să aflaţi cum ar fi scris Nikolai Gogol despre Cupa Mondială din Brazilia? Ei bine, asta n-o s-o aflaţi niciodată. Deşi…

Un articol de Pantacruel|21 Iunie 2014

În ziua de 20 iunie 2014 la Recife, în Brazilia lui Pele şi Socrates, s-a petrecut o întâmplare mai mult decât ciudată.

Jorge Pinto, selecţionerul columbian al Costa Ricăi, echipă care nimerise taman în “Grupa Morţii” cu trei foste campioane mondiale, s-a trezit destul de devreme – cam după primul meci al grupei – catalogat drept posibil mare antrenor. Aceasta în ciuda vârstei sale abrupte (61 de ani) şi înălţimii neconcludente (1,65 încălţat) care l-ar fi recomandat cel mult pentru o carieră de bărbier, precum Ivan Iaklovevici din faimoasa nuvelă a lui Gogol.

În acea după-amiază, cum spuneam, cu doar câteva ore înaintea partidei cu Italia, Jorge Pinto simţise pe lângă palida adiere a gloriei antume şi un puternic miros de paste făinoase venind dinspre bucătărie. S-a ridicat frumos din fotoliu, a lăsat Ziarul Metropolis de izbelişte – deschis, fireşte, la pagina cu Radu Beligan sau la cea cu Marius Manole. Sau, mă rog, la pagina cu Oana Pellea (că şi ea face trafic bun pe online) – şi i-a zărit pe cei doi elevi ai săi, Borges şi Bolano(s) – jucători de duzină, în ciuda numelor grele de pe tricou –, preparând de zor nişte delcioase Spaghetti alla Napoletana.

–  Astăzi n-o să mai beau cafea Nova Brasilia, ci o să sorb o ceaşcă de espresso Lavazza alături de o porţie zdravănă de macaroane din acelea, spuse selecţionerul.

De dragul decenţei, Jorge Pinto se echipă în costumul oficial, se aşeză la masă, îşi puse un pahar de vin Cesare Prandeli Amarone delle Valpolicella – se poate să fi fostMondialul Metropolis chiar Fetească Neagră de la Murfatlar, dar asta are mai puţină importanţă acum -, puse mâna pe furculiţă şi, cu un aer plin de importanţă, se apucă să înfulece din farfurie alături de cei doi apreciaţi mijlocaşi ai echipei sale.

Când bucuria papilelor gustative era mai în toi, Jorge Pinto văzu ceva albicios printre firele subtiri de spaghete, spre marea lui uimire. „E ceva tare!” îşi zise el. „Ce să fie oare? O fi vreo nouă surpriză?”, îşi întrebă el aproape şoptit jucătorii. “Ori vreun semn de penalty neacordat?” , interveni Borges (Celso, nu Jorge Luis).

Două minute mai târziu, tehnicianul din ţara lui Gabriel Garcia Marquez îşi băgă degetele în farfurie şi scoase un… nas! Jorge Pinto rămase cu gura căscată, iar Rooney, Luis Suarez şi Pirlo cu ochii în soare. În faţa unei calificări neaşteptate dintr-o grupă imposibilă, pe chipul lui Jorge Pinto se putea citi, ca într-o carte de nisip, emoţie amestecată cu spaimă.

Dar acestea erau o nimica toată faţă de furia ce cuprinsese ziarele italiene de a doua zi care titraseră cu litere italice„Ruşine, Italia!“, dar şi „Şnapanilor! Beţivanilor! Vă dăm pe mâna poliţiei!” sau „Tâlharilor, ne-aţi răpit visul mondial!” (ce-i drept, cam exagerat acest titlu, din moment ce Squadra Azzurra păstra şanse reale la calificare), ba chiar “Ah, cârpacilor, nătărăilor!” (de asemenea, nelalocul lui)

Dar să lăsăm presa din peninsulă şi să revenim la personajul nostru, Jorge Pinto, care era mai mult mort decât viu, după două victorii “fără drept de apel” în Grupa Morţii. În ciuda entuziasmului de moment, acesta îşi dăduse totuşi seama că echipa sa îşi cam luase nasul la purtare.

–          Dracu’ ştie cum s-a întâmplat una ca asta! glăsui el într-un târziu, scărpinându-se cu clasamentul după ureche.

Pe înserat, Jorge Pinto înveli nasul într-o pereche de bikini curaţi şi ieşi cu el la plimbare, la marginea favelelor – cine s-ar fi aşteptat la aşa ceva? -, printre miile de copii înfometaţi, crescuţi îndeosebi cu fotbal pe pâine, şi cohortele de prostituate minore, îmbolnăvite prematur cu virusul joga bonito.

Foto Mondialul Metropolis şi Nasul – facebook, FIFA

17
/07
/18

“Unu-i meșter mondial / Kylian MBAPPE / A scos Franța la un dans / Pe Champs-Élysées...” (ultima strofă) / Ce-a fost mai greu, Mondialul rusesc, a trecut. Urmează o vară fierbinte cu seri lungi și șprițuri reci, în cinstea epigramistului Păstorel, cel care a inpsirat și această poezioară, de 14 strofe, în formă continuată.

13
/07
/18

N-au mai rămas multe ore până la meciul pentru medalia de bronz: Belgia – Anglia (astăzi, de la ora 17.00). Și dacă unor concetățeni din urbea sa Mondialul din Rusia li s-a părut unul lung și plictisitor, domnul Spirache funţionar la prefectură, personaj compus din familie, slujbă şi cumsecădenie, iubitor de Premier League și susținător pătimaș al echipei lui Harry Kane,  Trippier și Dele Alli, nu împărtășește pe deplin această impresie.

05
/07
/18

Când am început eu să bat mingea pe maidan, cel mai mare jucător al lumii era Pele. Până și televiziunea română a dat meciul lui de retragere, cel dintre NY Cosmos și Santos. Am învățat ce înseamnă să centrezi cu efect maxim, cu exteriorul, cu cele mai mici trei degețele ale piciorului, dintr-un filmuleț demonstrativ cu același Edson Arantes do Nascimento.

04
/07
/18

Șase meșteri mondiali / Au muncit pe brânci / RADAMEL a suspinat / Și-au rămas doar cinci... Ca să nu-l fure somnu’ în “optimi”, cronicarul Pantacruel a băut un vin vechi de pe vremea faimosului epigramist Păstorel, suficient pentru ca Mondialul Metropolis să alunece molatic către un ghiers în formă continuată (precum infracţiunile din Codul Penal)

03
/07
/18

Șase meșteri mondiali / Suceau babaroase / LUKAKU a dat mai mare / Și-au rămas tot șase... Ca să nu-l fure somnu’ în “optimi”, cronicarul Pantacruel a băut un vin vechi de pe vremea faimosului epigramist Păstorel, suficient pentru ca Mondialul Metropolis să alunece molatic către un ghiers în formă continuată (precum infracţiunile din Codul Penal)

02
/07
/18

Ca să nu-l mai fure somnu' și-n "optimile" din seara asta, cronicarul Pantacruel a băut un vin vechi de pe vremea faimosului epigramist Păstorel, suficient ca Mondialul Metropolis să alunece molatic către un ghiers în formă continuată (precum infracţiunile din Codul Penal)

Page 1 of 512345