Nasul – Mondialul Metropolis
https://www.ziarulmetropolis.ro/nasul-mondialul-metropolis/

Sunteţi curioşi să aflaţi cum ar fi scris Nikolai Gogol despre Cupa Mondială din Brazilia? Ei bine, asta n-o s-o aflaţi niciodată. Deşi…

Un articol de Pantacruel|21 Iunie 2014

În ziua de 20 iunie 2014 la Recife, în Brazilia lui Pele şi Socrates, s-a petrecut o întâmplare mai mult decât ciudată.

Jorge Pinto, selecţionerul columbian al Costa Ricăi, echipă care nimerise taman în “Grupa Morţii” cu trei foste campioane mondiale, s-a trezit destul de devreme – cam după primul meci al grupei – catalogat drept posibil mare antrenor. Aceasta în ciuda vârstei sale abrupte (61 de ani) şi înălţimii neconcludente (1,65 încălţat) care l-ar fi recomandat cel mult pentru o carieră de bărbier, precum Ivan Iaklovevici din faimoasa nuvelă a lui Gogol.

În acea după-amiază, cum spuneam, cu doar câteva ore înaintea partidei cu Italia, Jorge Pinto simţise pe lângă palida adiere a gloriei antume şi un puternic miros de paste făinoase venind dinspre bucătărie. S-a ridicat frumos din fotoliu, a lăsat Ziarul Metropolis de izbelişte – deschis, fireşte, la pagina cu Radu Beligan sau la cea cu Marius Manole. Sau, mă rog, la pagina cu Oana Pellea (că şi ea face trafic bun pe online) – şi i-a zărit pe cei doi elevi ai săi, Borges şi Bolano(s) – jucători de duzină, în ciuda numelor grele de pe tricou –, preparând de zor nişte delcioase Spaghetti alla Napoletana.

–  Astăzi n-o să mai beau cafea Nova Brasilia, ci o să sorb o ceaşcă de espresso Lavazza alături de o porţie zdravănă de macaroane din acelea, spuse selecţionerul.

De dragul decenţei, Jorge Pinto se echipă în costumul oficial, se aşeză la masă, îşi puse un pahar de vin Cesare Prandeli Amarone delle Valpolicella – se poate să fi fostMondialul Metropolis chiar Fetească Neagră de la Murfatlar, dar asta are mai puţină importanţă acum -, puse mâna pe furculiţă şi, cu un aer plin de importanţă, se apucă să înfulece din farfurie alături de cei doi apreciaţi mijlocaşi ai echipei sale.

Când bucuria papilelor gustative era mai în toi, Jorge Pinto văzu ceva albicios printre firele subtiri de spaghete, spre marea lui uimire. „E ceva tare!” îşi zise el. „Ce să fie oare? O fi vreo nouă surpriză?”, îşi întrebă el aproape şoptit jucătorii. “Ori vreun semn de penalty neacordat?” , interveni Borges (Celso, nu Jorge Luis).

Două minute mai târziu, tehnicianul din ţara lui Gabriel Garcia Marquez îşi băgă degetele în farfurie şi scoase un… nas! Jorge Pinto rămase cu gura căscată, iar Rooney, Luis Suarez şi Pirlo cu ochii în soare. În faţa unei calificări neaşteptate dintr-o grupă imposibilă, pe chipul lui Jorge Pinto se putea citi, ca într-o carte de nisip, emoţie amestecată cu spaimă.

Dar acestea erau o nimica toată faţă de furia ce cuprinsese ziarele italiene de a doua zi care titraseră cu litere italice„Ruşine, Italia!“, dar şi „Şnapanilor! Beţivanilor! Vă dăm pe mâna poliţiei!” sau „Tâlharilor, ne-aţi răpit visul mondial!” (ce-i drept, cam exagerat acest titlu, din moment ce Squadra Azzurra păstra şanse reale la calificare), ba chiar “Ah, cârpacilor, nătărăilor!” (de asemenea, nelalocul lui)

Dar să lăsăm presa din peninsulă şi să revenim la personajul nostru, Jorge Pinto, care era mai mult mort decât viu, după două victorii “fără drept de apel” în Grupa Morţii. În ciuda entuziasmului de moment, acesta îşi dăduse totuşi seama că echipa sa îşi cam luase nasul la purtare.

–          Dracu’ ştie cum s-a întâmplat una ca asta! glăsui el într-un târziu, scărpinându-se cu clasamentul după ureche.

Pe înserat, Jorge Pinto înveli nasul într-o pereche de bikini curaţi şi ieşi cu el la plimbare, la marginea favelelor – cine s-ar fi aşteptat la aşa ceva? -, printre miile de copii înfometaţi, crescuţi îndeosebi cu fotbal pe pâine, şi cohortele de prostituate minore, îmbolnăvite prematur cu virusul joga bonito.

Foto Mondialul Metropolis şi Nasul – facebook, FIFA

30
/06
/18

Ceea ce veți vedea în imaginile următoare sunt doar niște suporteri înfocați ai naționalei lui Messi. Problema nu este că ei sunt din Bangladesh (neam de indieni - pentru cei care au chiulit la orele de geografie), ci că în "Statul Bengal" va fi jale în această seară dacă Argentina pierde calificarea în fața Franței.

29
/06
/18

Într-o bună dimineaţă, la o zi după ce împlinise melancolica vîrstă de 51 de ani (iar Brazilia lui Kaka, Luis Fabiaono şi Maicon se distrase cu Chile în optimile de finală), Alex. Leo Şerban se trezi, la Lisabona, în camera Marilyn, metamorfozat într-un menuet nemaiîntîlnit. Cei din conducerea hotelului Florida s-au jurat că n-a fost mîna lor, iar domnul Leo a fost nevoit să accepte că nu era vorba de vreun vis sprinţar de-ale lui Kafka, ci de o monumentală farsă a destinului implacabil.

29
/06
/18

Grosul meciurilor a trecut, cârcotaştii cu accente pesimiste au scăpat de o grija, nu trebuie să mai înghită Panama, Tunisia, Arabia Saudită, Egipt, Islanda, Maroc, Costa Rica şi alte naţionale care provoacă indigestie stomacurilor sensibile. Desigur, au scăpat şi de Germania, cârnaţii umpluţi cu icre negre ai oricărui mondial, dar şi de Serbia, Polonia, Nigeria, Senegal - echipe cu oarecare greutate pentru o anumită fază a competiţiei.

28
/06
/18

Aveţi în faţa ochilor un extraordinar omagiu video* adus fotbalului, ca să nu zic unul dintre cele mai frumoase. Aşa că nu zic, dar adaug că emoţia vă va copleşi (iubitele vor toarce, soţiile vor suspina, mâțele vor lăcrima etc), mai ales la a doua şi la a treia vizionare, indiferent ce echipă naţională / partid politic susţineţi în aceste zile tulburi

28
/06
/18

Cătălin Tolontan își încheia articolul de aseară, după eliminarea campioanei mondiale, Germania, încă din faza grupelor, după ce a fost învinsă cu 2-0 de Coreea de Sud, cu următoarele cuvinte: “La victorie te respectă toți. La înfrângere, rămâne un singur gând: cum va arăta mâine prima pagină din Bild, cel mai bine vândut ziar al Europei?!”. Am așteptat cu emoție, așadar, primele pagini ale ziarelor germane (și nu numai) de dimineață

22
/06
/18

Argentina n-are echipă şi mi-e teamă că nu va ieşi din grupe, iar Messi e lipsit de noroc. Coechipierii săi nu sunt în stare să introducă mingea într-o poartă goală, dar pe a lor o nimeresc cu ochii închişi.

19
/06
/18

19 iunie. Ieri după-amiază m-am aruncat pe divan cu o cafeluță de gât sperând să huzuresc la meciurile zilei. La ora aceea, sub deviza “Să punem capăt abuzurilor de la turneul final!”, Plenul Dumei de Stat (în cârdășie cu membrii Consiliului FIFA) dezbătea de zor modificările la Codul Mondial de procedură penală.

Page 2 of 512345