(N)aum – „Am scris un poem și bravo mie!”
https://www.ziarulmetropolis.ro/naum-am-scris-un-poem-si-bravo-mie/

(N)aum este o poveste suprarealistă spusă minunat de Oana Pellea. Inspirat din textele lui Gellu Naum, spectacolul ne vorbeşte despre nicăieri şi nicicând, provocându-ne să ne (re)găsim.

Un articol de Teodora Gheorghe|29 mai 2015

(N)aum este un spectacol subtil de umbre și lumini existențiale, care își extrage esența din textele lui Gellu Naum. Mariana Cămărășan pune în scenă o piesă cu profunde nuanțe filozofice, șerpuind de-a lungul unor nicăieruri pe cât de perimate, pe atât de vibrante. Suntem invitați într-un univers suprarealist, presărat cu voci surde, întrebări retorice și crâmpeie din viața scriitorului.

Nu e ușor să-i dai lui Naum un glas de femeie, și totuși Oana Pellea îmbrățișează acest act îndrăzneț; izbutește să se scalde în nisipul cald din clepsidra naumiană unde se coace mereu o altă vreme, o altă răstălmăcire a secundei. Își dozează discursul cu ironia ludică a omului perfect înamorat de singurătate. Oana Pellea devine, de fapt, alter-ego-ul lui Gellu Naum – un pasager clandestin în propria călătorie spre niciunde.

(N)aum se scaldă în valurile de întuneric, ațipește în brațele trecutului, ca mai apoi să se trezească pe un scaun sau pe o bancă părăsită, căutându-se în zadar printre personajele sale. Doamna Gherda (Cristina Casian) se plimbă galeș pe încrețitura minții bărbatului, încercând să-l ademenească într-un colț de banalitate. Scurtele popasuri prozaice ale scriitorului nu fac decât   să-l surmeneze și să-l adâncească și mai mult în mrejele incertitudinii.

În lumea lui (N)aum, absurdul este rege. Întrebările nu au niciodată un rol edificator, ci servesc unui joc bizar de-a (ne)cuvintele. „Doamna Gherda: De ce scrii?/ Gellu Naum: Doamnă, este o infirmitate. E din naștere.” Maximele sunt rescrise – „Gândesc, deci nu exist”, iar eternitatea este condamnată la auto-suprimare: „Acum s-a dus, ca orice lucru permanent”. Aici Bach cântă la țambal într-un lan de porumb și bieții îndrăgostiți se transformă în copaci.

Rotițele timpului se învârt în sensul invers al realității, iar ceasul arată veșnic ora opt – cifra care cuprinde simbolul infinitului, semn că drumul către Sine nu se termină niciodată. Periplul printre amintiri este asemenea unei dantele pe care se plimbă un păianjen ce țese straturi de uitare. Dar dacă nu uitarea doare însă, ci aducerea aminte?

Scenografia semnată de Vladimir Turturică țese o minunată atmosferă nostalgică, în ton cu frământările desprinse din sufletul zbuciumat al poetului. Din bolta unui cer invizibil atârnă rame cu chei, fotografii vechi și veioze. Un ziar plutește uneori, mângâind scena.

(N)aum este propria sa umbră. „N”-ul îl aruncă pe om în afara morții, însă nu-i garantează nemurirea. Acesta e paradoxul. Scriitorul se preumblă în paradisul lucrurilor abandonate, într-o pustietate absolută. Din când în când, ceva sau cineva îi dă impresia că a urcat la capătul treptelor, poate în rai, poate în sine însuși…

Spectacolul este un proiect Unteatru și a fost preluat de Teatrul Metropolis, cu sprijinul Fundației Gellu Naum.

23
/10
/20

Teatrul Național Iași, alături de poporul din Belarus, în proiectul „Belarus(ia) ̶ Lecturi la nivel mondial” Belarus(sia) Worldwide Reading Project), cu un eveniment excepțional: INSULTAȚI. BELARUS(IA) de Andrei Kureichik. Luni, de la ora 19:00, la Sala Teatru³, spectacol-lectură în cadrul proiectului LECTURI³.

23
/10
/20

„Desigur, cel mai important în perioada aceasta este să fim sănătoși și să facem ca lucrurile să continue să meargă cât de cât într-o normalitate, de la școală și familiile noastre și până la joburi – care sunt în pericol, în special cele ale free-lancerilor din domeniul cultural și al organizării de evenimente. Altfel însă, e important și să încercăm să ne păstrăm pe cât se poate obiceiurile din viața noastră de dinainte – inclusiv cele care nu sunt necesare supraviețuirii imediate, cum sunt cele culturale în general și un festival de film în particular. Căci da, nu se oprea lumea în loc dacă nu organizam noi ediția a 11-a a Les Films de Cannes à Bucarest – însă ne-am încăpățânat tocmai pentru fărâma de normalitate pe care continuarea acestei tradiții o aduce în viața noastră” spune Cristian Mungiu, inițiatorul festivalului.

22
/10
/20

Săptămâna aceasta, marele regizor, scenarist și actor Nikita Mihalkov, laureat al premiului Oscar, a împlinit 75 de ani, iar TVR 2 îl aniversează programând două dintre filmele sale reprezentative. Bărbierul din Siberia”, cu Julia Ormond, Oleg Menşikov şi Richard Harris – sâmbătă, la Filmul săptămânii şi Ochi negri (OCI CIORNIE), cu inegalabilul actor Marcello Mastroianni - duminică, la Filmul de Artă.

22
/10
/20

Asociația Culturală Control N a lansat în această săptămână prima ediție a programului educațional De Trei Ori (Poveste. Monolog. Scenariu) – ateliere de autocunoaștere prin scris, care se va desfășura în perioada 19 octombrie – 6 noiembrie, în varianta online, cu 30 de elevi din clasele a VI-a și a VII-a din trei școli bucureștene: Școala Gimnazială Nr. 197, Școala Gimnazială Nr. 169 și Școala Gimnazială “Sfinții Constantin și Elena”.

21
/10
/20

CRONICĂ DE FILM Prezentat în premieră la Festivalul Astra de la Sibiu şi selectat la prestigiosul IDFA (International Documentary Film Festival Amsterdam), „Copii pierduţi pe plajă” (2020) este debutul în lungmetrajul documentar al tinerei regizoare Alina Manolache şi încearcă să facă un portret al generaţiei de 30 ani, născută imediat după Revoluţie.

20
/10
/20

Editura Muzeului Național de Artă Contemporană și-a adăugat în colecție o nouă publicație „reper” pentru istoria vizualității contemporane din România, marcând astfel borna istorică a 30 de ani de la evenimentele lui decembrie 1989.

Pagina 1 din 92412345...102030...Ultima »