într-o seară de miercuri/ înainte să cadă cortina în lume/la Teatrul Metropolis/din oraşul Bucureşti
s-a înfăptuit un miracol.
Un articol de Andrei Crăciun|13 noiembrie 2014
era să se întâmple
un spectacol de teatru
și nu s-a întâmplat
două actrițe au urcat scena
o regizoare a regizat
un scenograf și-a împlinit datoria
sala a fost plină
și spectacolul de teatru
nu s-a întâmplat
“N(aum)” e altceva
ceva pentru care ne rămâne o viață
să căutăm un alt nume
mai clar
de necombătut
da
da
vom tot căuta un răspuns
căci așa suntem –
vrem să știm ce a fost
și rar mai știm să primim
un miracol ca pe ceea ce e
“N(aum)” a luat versuri
din pohemele unui poet
anunțat încă din titlu
fiul unui alt poet
mai puțin cunoscut
căci a murit devreme
în Primul Război Mondial
și cine mai face astăzi
spectacole de teatru din versurile unui poet?
actrițele purtau lodenuri
și pălării bărbătești
și nu vedeau nimic
acolo unde începea întunericul
exact așa cum a proorocit poetul
fiul celuilalt poet
cel mort în Război
actrițele pășeau încet
se așezau
se ridicau
așa cum se ridică nedumeririle
actrițele dansau valsuri
și alte dansuri
actrițele stăteau în lumină
și în umbră
așa cum se stă într-o viață
actrițele călătoreau
una mergea înspre moarte
în același loden cu aceeași pălărie bărbătească
actrițele se odihneau când și când
pe colțurile inegale ale unei valize
și tot cerul naumian se deschidea atunci
magic
înspre un Bach în civil
înspre timpul fix
înspre valuri
și chiar înspre lună
înspre constatarea că trăim
moartea clinică a iubirii
înspre întrebarea de ce ai venit aici?
cu singurul ei răspuns posibil
am venit să pun o întrebare
înspre adevărurile bătrânilor
sau alt adevăr
“N(aum” a îndrăznit să întredeschidă
această dorință de a înțelege tot
tot
tot
“N(aum)” vorbește despre arbori
care pot fi bătuți pe umăr
și prietenii din fiecare nor
îmbogățind realitatea
“N(aum)” e un vis
în care e un alt vis
în care e un alt vis
până la sfârșit
&
când s-a ridicat ultima pălărie
și spectatorii aplaudau
vraja încă dura
și mai erau și niște lacrimi
iar eu tăceam și priveam oamenii
cum se adânceau în noapte mai curajoși
cu câteva necunoscute.
INFO
În „N(aum)“ (spectacol pe texte de Gellu Naum) joacă Oana Pellea și Cristina Casian. Regizoarea este Mariana Cămărășan, iar scenograf Vladimir Turturică. Un proiect UNTEATRU, susținut de Raiffeisen Bank, găzduit de Teatrul Metropolis, cu sprijinul Fundației Gellu Naum
