Neagu Djuvara: „Ascultând pentru prima oară «Oedipe» a lui Enescu, n-am înţeles nimic“
https://www.ziarulmetropolis.ro/neagu-djuvara-ascultand-pentru-prima-oara-a-lui-enescu-n-am-inteles-nimic/

În cadrul Duminicilor Muzicale ale Festivalului George Enescu, istoricul Neagu Djuvara a vorbit despre emoţia pe care i-o produce muzica şi despre noutatea operei enesciene.

Un articol de Corina Vladov|1 iulie 2013

În cadrul Duminicilor Muzicale ale Festivalului George Enescu, istoricul Neagu Djuvara a vorbit ieri despre emoţia pe care i-o produce muzica şi despre noutatea operei enesciene.

Discuția, care l-a mai avut ca invitat pe editorialistul Sever Voinescu, a fost moderată de Oana Marinescu, director de comunicare al Festivalului George Enescu. Aceasta a lansat proiectul „Bucureștiul creativ“, care presupune remodelarea centrului capitalei prin intermediul instalațiilor de artă, evenimentelor și proiecțiilor, în perioada 3-28 septembrie.

Mai jos sunt câteva fragmente din ceea ce a povestit Neagu Djuvara, la Librăria Humanitas de la Cișmigiu:

Copilăria cu Chopin 

„Ascultând de multe ori înregistrări cu anumite bucăți de Chopin, când găsesc un interpret care se apropie de cum cânta maică-mea, am o emoție specială, îmi vin lacrimile în ochi. Fiindcă, în copilăria mea, am înotat în Chopin, ce mai tura-vura.

Fac puțină filozofie a istoriei, am și scris asta într-o carte a mea: muzica, începând de la Monteverdi și până la Debussy, inclusiv, are o continuitate. Și, dintr-o dată, cei trei de la Viena – Arnold Schoenberg, Alan Berg și Anton Webern – introduc o revoluție absolută; și e foarte interesant cum (perioada) 1905-1913 este un moment de ruptură în toate domeniile artei. Fiindcă atunci apare și Brâncuși, care rupe cu sistemul de sculptură de la Michelangelo până la Rodin.

Ascultând pentru prima oară „Oedipe» a lui Enescu, din punct de vedere muzical n-am înțeles nimic. Era pentru mine ceva cu totul nou, care mi se părea «Uite dom’le, și ăsta face parte din aceeași familie care schimbă continuitatea muzicală şi care a început cu Monteverdi și Palestrina». Ăsta a fost sentimentul, pentru că, învățat cu muzica veche și cu Chopin, de la mama… Partea vizuală m-a impresionat, dar muzica n-am înțeles-o absolut deloc; o spun cinstit.

„De către marele public, Enescu este cunoscut numai prin cele două rapsodii. Muzica lui savantă – ca să zic așa – este total necunoscută de marele public. Şi cei care o cunosc, nu o înțeleg. E foarte greu, trebuie să fii un specialist al muzicii ca s-o percepi.“

Neagu Djuvara

Concert Enescu, în vreme de război

„Sosesc de la Tiraspol la București. Nevastă-mea avea un bilet la Ateneu, cu o prietenă, unde tocmai Enescu cânta Concertul pentru vioară și orchestră, de Beethoven. Prietena nevesti-mii renunță la bilet și eu, în grabă, scot cizmele, scot hainele, mă spăl, îmi dau cu odicolon și, îmbrăcat în țol festiv – cum spune vulgar lumea – mă simțeam așa de ușurel. Când scoți cizmele și o haină grea, militară, și te îmbraci într-o haină frumoasă de lână fină… parcă eram alt om. Și sosesc așa în rândul întâi la Ateneu și cânta Enescu concertul lui Beethoven.

Contrastul dintre viața pe care o dusesem pe front – mizeria, noroiul, bombardametele – și splendoarea acestei divine muzici… Când a terminat prima parte a concertului, plângeam. Chiar acum îmi vine un nod în gât când îmi amintesc de acel moment.“

Enescu, puțin cunoscut în străinătate

„Ca un om care a trăit așa de mult în străinătate, trebuie să spun că el nu este suficient de cunoscut în străinătate. Și sufeream. Sunt mai cunoscuți poeți și muzicieni unguri în străinătate.

L-am văzut, nu demult, la televiziune pe un șef de orchestră – îmi scapă acum numele, un britanic – care dădea o serie de rapsodii din lumea întreagă – una norvegiană, una irlandeză și așa mai departe. Când, în sfârșit, a dat rapsodia lui Enescu, era cu totul altceva. Era inteligibil pentru toată lumea, așa de armonioasă este.

L-am cunoscut foarte bine pe Constantin Brăiloiu – un mare muzicolog și un om delicios, unul dintre oamenii cei mai pasionanți pe care i-am cunoscut în viața mea – care îmi spunea că Béla Bartók, care era născut în Transilvania, găsise mult mai mare interes în cântecele populare românești decât în cele ungurești; ceea ce este un adevăr, fiindcă muzica ungară este mult mai monotonă. Este una singură, ca să spun așa. Pe când varietatea muzicii din Transilvania și, de altfel, din toată România, este una extraordinară.“

Foto: Facebook Festivalul Enescu / Dragos Codiţă pentru VERTIZONTAL

26
/02
/14

Joi, 27 februarie, Primăria Sectorului 3 organizează prin Centrul Cultural Casa Artelor primul eveniment de amploare din acest an. De Dragobete, Concertul „Ţi-am dat un inel” susţinut de celebra formaţie Holograf este cadoul pe care Primăria Sectorului 3 îl face cuplurilor care s-au căsătorit în anul 2013, la Casa de Căsătorii a Sectorului 3.

26
/02
/14

Chitaristul spaniol Paco de Lucia, unul dintre cei mai renumiţi chitarişti flamenco, a murit în Mexic, în urma unei crize cardiace. Decesul chitaristului reprezintă "o pierdere ireparabilă pentru lumea culturală, pentru Andaluzia", a declarat primarul din Algeciras, Jose Ignacio Landaluce.

26
/02
/14

Instituto Cervantes, cu sprijinul Ambasadei Argentinei şi în parteneriat cu ArCuB, organizează pe 9 martie, de la ora 20.00, o incursiune muzicală în istoria tangoului, printr-un recital de pian şi chitară susţinut de argentinianul Mariano Castro, membru al trupei Narcotango, nominalizat de două ori la Premille Grammy pentru cel mai bun disc.

25
/02
/14

Miercuri, 26 februarie, de la ora 19.00, pe scena Operei Naţionale Bucureşti debutează în rolurile principale ale baletului Don Quijote tinerii balerini japonezi ai teatrului, Sena Hidaka şi Shuhey Yoshida. Inspirat de romanul lui Cervantes, baletul Don Quijote spune povestea de dragoste a doi tineri, aflaţi sub protecţia celebrului cavaler, întâmplări din care nu lipsesc situaţiile comice şi dansurile spectaculoase.

24
/02
/14

În seara zilei de 24 februarie a încetat din viaţă baritonul Nicolae Herlea, după o grea suferință, la vârsta de 87 de ani. El a fost numit, de presa internationala, de-a lungul anilor, ,,Regele baritonilor" sau ,,fenomenul Nicolae Herlea".

24
/02
/14

Prietenii artistice şi partituri romantice în întâmpinarea Mărţişorului, în ultima zi a lunii februarie (28), de la ora 19.00, la Sala Radio. Concertul în la minor pentru pian şi orchestră de Schumann va fi interpretat de pianistul Horia Mihail împreună cu Orchestra Naţională Radio, sub bagheta dirijorului Tiberiu Soare.

23
/02
/14

O poveste „respingătoare” cu un duce afemeiat și un bufon cocoșat, pe care îl cheamă Rigoletto. O muzică superbă din care sigur cunoașteți măcar o arie („La donna è mobile”) și o montare nouă, inspirată de era Prohibiției din Chicago-ul anilor '20, la Opera Națională București.

18
/02
/14

În urmă cu mai bine de 75 de ani, pe 20 februarie 1938, Maria Tanase cânta pentru prima dată, „pe viu“, la Radio România, într-un program de cântece româneşti, la emisiunea „Ora satului“. Café Cărtureşti Verona rememorează momentul printr-o audiţie specială.

13
/02
/14

Care e diferența între muzica vie și cea pe care o auzim la radiourile comerciale? Ce înseamnă jazz a cappella și cum s-au lansat Sarmalele Reci ,,ca în brânză”, acum aproape 20 de ani? Povestește Zoltán András, fondatorul grupului Jazzappella.

12
/02
/14

Vineri, 14 februarie, de Ziua Îndrăgostiților, de la ora 22.00, Jezebel va încinge atmosfera din restaurantul La Historia de Sudamerica, situat în Centrul Vechi, alături de Alexandru Burca ( claviatură) și Dan Incrosnatu ( chitară).