“Este zăpadă cu soare. Acoperişurile sclipesc, streaşinile şiroiesc, oamenii calcă într-un fel de piftie alburie, care se risipeşte în jur şi îi stropeşte pe trecători. (…)”. Scriitorul Șerban Tomşa a lansat anul acesta „SUPRAVEGHETORUL şi alte povestiri”, din care vă prezentăm, prin amabilitatea autorului, câteva fragmente / povestiri integrale.
Un articol de Petre Ivan|10 mai 2017
Este zăpadă cu soare. Acoperișurile sclipesc, streașinile șiroiesc, oamenii calcă într-un fel de piftie alburie, care se risipește în jur și îi stropește pe trecători.
─ Bătrâne, oftează Luigi, privind pe fereastră, nimic nu mă deprimă mai mult decât peisajul ăsta. Auzi tu, iarnă cu soare!
─ Ehe, la Iasnaia Poliana nu vezi așa ceva, spune un student, specialist în literatura rusă. Chiar dacă iese uneori puțin soare, zăpada nu se topește și nu e floșcăiala de aici. Cred că acum la Iasnaia Poliana ninge ca-n basme.
─ De ce nu putem să fim și noi, bătrâne, acolo? întreabă Luigi înciudat.
Ies la spălător. Din ușă îl văd pe Miodrag, sârbul care e de serviciu azi la poartă, şi-mi pare că e abătut. Știu că e cardiac și mă duc la el.
─ Ți-e rău, bătrâne? îl întreb. Iar te doare inima? Pot să fac ceva pentru tine?
─ A, acum nu mă doare, bătrâne, nimic. Mă gândeam și eu, ca prostul, cum ninge la Iasnaia Poliana.
La întoarcere, dau peste Emil.
─ Bătrâne, îmi spune Emil, am băut o vodcă ardeiată cu Serghei și mi-a povestit rusul cum ninge la Iasnaia Poliana! E o nebunie, bătrâne, cât de frumos poate să viscolească acolo!
Mă îmbrac și ies către stația de troleibuz din fața Operei. Locuiesc la parterul căminului studențesc Kogălniceanu, lângă Facultatea de Drept. Pe alee mă ciocnesc, neatent, de Ionică Banu, un coleg mai mare.
─ Ce faci, bă? mă întreabă el mirat. Unde te duci așa chitit?
─ La Iasnaia Po… Mă duc până la facultate să-mi iau noul orar. Că s-a schimbat și…
Umezeala e deranjantă. Pătrunde, prin pantofi, până la glezne. Soarele ți se vâră în creier. În stație văd o tânără brunetă, cu un păr lung, intrându-i în ochi. Își mijește ochii, ca și mine, pentru a putea suporta violența luminii. Îmi zâmbește încurajator.
─ E o aiureală, zic eu. Dar la Iasnaia Poliana ninge frumos.
Expresia fetei se schimbă brusc.
─ Poftim? întreabă ea.
─ Ziceam că la Iasnaia Poliana ninge foarte frumos. Acolo iarnă!
Necunoscuta se precipită către autobuzul care a sosit și care nu este și al meu. De pe scara mașinii îmi mai aruncă o ultimă privire, îngrijorată.
(“Ninge la Iasnaia Poliana”, din volumul “SUPRAVEGHETORUL și alte povestiri”, de Șerban Tomșa)
* * *
Şerban Tomşa este autorul romanelor „Biblioteca lui Noe”, „Maimuţe în haremul nopţii”, „Gheţarul” (premiul Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti) şi „Călugărul Negru”. Scriitorul, care trăieşte în provincie, ca profesor, de luni până vineri, şi ca scriitor, în weekend şi în vacanţe, deține de mai mulți ani și un blog extrem de interesant, serbantomsa.blogspot.ro, pe care scrie în timpul liber despre pasiunile şi obsesiile sale.
Foto: Iasnaia Poliana, Supraveghetorul – facebook
